EXCLUSIV | Alina Ghica, fostul preşedinte al CSM, despre protocolul CSM - SRI: Consiliul nu a transmis niciodată informaţii către Serviciul Român de Informaţii

„Discuţiile privind oportunitatea încheierii unui protocol cu Serviciul Român de Informaţii au fost iniţiate în 2011. Pe tot parcursul anului 2011, au avut loc dezbateri publice pe această temă în cadrul unei comisii din Consiliul Superior al Magistraturii. În 2012, doar s-a concretizat semnarea acestui protocol. Cadrul legal privind accesul la informaţii clasificate era diferit în 2012 faţă de anul 2014, din momentul intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Penală, care a oferit accesul la informaţii clasificate tuturor magistraţilor. În 2012, nu toţi magistraţii puteau avea acces la informaţiile clasificate, pentru că era necesară obţinerea unui certificat ORNISS. Potrivit Legii 182/2002 - un lucru extrem de important - Serviciul Român de Informaţii era - şi este în continuare - autoritatea desemnată de Securitate pentru protecţia inclusiv fizică a informaţiilor clasificate. Lecturând protocolul, o să vedeţi că acesta a vizat în principal această chestiune, respectiv protecţia fizică a informaţiilor clasificate”, a declarat pentru MEDIAFAX, Alina Ghica, fostul preşedinte al CSM, semnatar al protocolului încheiat între Consiliu şi SRI.

Judecătorul mai subliniat că CSM nu a furnizat niciodată informaţii către Serviciul Român de Informaţii, deoarece întreaga activitate a instituţiei era una transparentă.

„Niciodată nu au fost furnizate informaţii către SRI, pentru un simplu motiv: întreaga activitate a CSM era publică. Nu aveam ce informaţii să transmitem către SRI. Sigur că SRI trebuia să transmită informaţiile clasificate, eram destinatari ai acestor informaţii. Lecturând protocolul, trebuie să remarcăm că raţiunea acestuia se găseşte în principal în competenţelor SRI de autoritate desemnată în protecţia informaţiilor clasificate. Încă din preambulul protocolului, se observă că formulările din protocol sunt redări fidele ale dispoziţiilor art.1, 2 şi 24 din Legea 51/1991 şi din art. 34 din Legea 182/2002. Practic, s-au preluat aceste texte de lege în conţinutul protocolului pentru un simplu motiv că la acel moment nu toţi magistraţii aveau acces la informaţiile clasificate. Ţin să subliniez: CSM nu a transmis niciodată informaţii către SRI pentru că nu aveam ce tip de informaţii să transmitem. Una dintre raţiunile a fost protecţia fizică a informaţiilor clasificate. Era imperios necesar (protocolul, n.r.), în considerarea calităţii SRI în ceea ce priveşte autoritate desemnată prin lege privind protecţia fizică a informaţiilor clasificate. Protocolul s-a axat fix pe această chestiune. Nimic în plus, nimic în minus”, a mai spus Alina Ghica.

Totodată, magistratul a mai spus că niciuna dintre prevederi nu a afectat drepturile şi libertăţilor persoanelor.

„Să ţinem cont că CSM este un organ administrativ prin excelenţă, cu atribuţii jurisdicţionale doar în materie disciplinară, iar în materie disciplinară, vă pot spune că şi în ceea ce priveşte Secţia pentru judecători şi Secţia pentru procurori, nu au existat informări ale SRI, iar acest lucru este verificabil, pentru că protocolul a rămas în biroul de informaţii clasificate, unde toată lumea avea acces la el. (..) Niciuna dintre ele (prevederile din cadrul protocolului, n.r.) nu afectează independenţa justiţiei cu atribuţiile CSM. Din contră, există o prevedere foarte explicită care se referă la protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanelor. Există o prevedere expresă. Informaţiile clasificate care puteau fi furnizate de către SRI trebuiau să nu afecteze drepturile şi libertăţile persoanelor. Din punctul meu de vedere, la acel moment a fost o chestiune necesară, având în vedere cadrul legal de la acel moment. Ulterior, lucrurile s-au schimbat în 2014”, a mai spus magistratul.

Precizările vin după ce CSM a publicat, vineri, al doilea protocol pe care instituţia îl avea cu Serviciul Român de Informaţii, încheiat în 2012. Potrivit documentului, scopul protocolului era asigurarea independenţei şi înfăptuirii justiţiei, precum şi contracararea vulerabilităţilor care pot afecta ordinea de drept.