EXCLUSIV: Cazul lui Graţian Gruia, de interes pentru Italia, judecat la Curtea de Apel Timişoara

După repatrierea copilului, Graţiela Gruia l-a vizitat de mai multe ori, ducându-i şi obiecte de îmbrăcăminte şi jucării. Între ea şi fiul său "există un puternic ataşament, care rezultă atât din îngrijirea pe care pârâta a dat-o copilului anterior plecării în Italia, cât şi din interesul permanent manifestat de aceasta atât în faţa autorităţilor italiene, cât şi române pentru revenirea copilului în mediul familial".

"Toate convenţiile internaţionale cu privire la drepturile copilului au afirmat, fără echivoc, faptul că familia reprezintă cel mai bun cadru pentru dezvoltarea personalităţii copilului. Indiferent de calităţile pe care le au instituţiile statului şi reprezentanţii acestora, nu pot să ţină locul unei familii. Legislaţia internă şi internaţională a recunoscut în unanimitate că în general copiii devin membrii unei celule familiale de la naşterea lor şi Curtea de la Strasbourg consideră că legătura astfel creată, foarte mult prezumată, nu poate fi ruptă de către stat decât în prezenţa motivelor deosebit de serioase (Berrehab c. Olandei, Olsson c.Suediei, Hokkanen c.Finlandei)", arată Tribunalul Caraş-Severin.

Instanţa invocă jurisprudenţa Curţii Europene de la Strasbourg, spunând că legislaţia internă şi internaţională estimează întotdeauna că luarea în plasament a copiilor de către autorităţile publice, oricât de legitimă ar fi, trebuie să fie în mod normal considerată drept o măsură temporară, urmată pe cât de rapid posibil de reunificarea familiei (Erikson c.Suediei - 1989), Johansen c. Norvegiei - 1996 ) şi K.A. c. Finlandei - 2003). Statul are obligaţia pozitivă să aplice aceste principii , depunând întotdeauna efort pentru a proteja interesul superior al copilului (K. şi T. c.Finlandei - 2001). Curtea de la Strasbourg a estimat că însăşi luarea în plasament a copiilor de către autorităţile publice încalcă dreptul la viaţa de familie , protejat de art.8 (Kutzner c.Germaniei - 2002 ), continuă instanţa.

"Familia la care se doreşte a fi dat copilul în cauză spre adopţie în Italia, aşa cum rezultă din cererea de intervenţie în interesul reclamantei depusă de intervenientă la dosar, nu are nici o legătură de rudenie cu copilul, neîncadrându-se astfel în dispoziţiile art. 39-42 din Legea 273/2004. Un prezumtiv părinte adoptiv care nu are legături cu copilul nu poate fi din perspectiva art. 8 CEDO pus pe acelaşi plan cu mama copilului , care invocă şi care denunţă existenţa unor relaţii de familie bazate pe filiaţie naturală , pe legături afective deja existente , la data la care copilul a fost separat în mod abuziv de mama sa. Pârâta Gruia Graţiela Maria a făcut dovada deplină că prin întreaga sa atitudine nu a pus niciodată în pericol viaţa sau dezvoltarea fizică sau psihică a copilului. Ruperea într-o manieră brutală şi deliberată a legăturilor dintre mamă şi copilul său, interzicerea oricăror legături dintre mamă şi fiul său pe perioada de timp în care acesta s-a aflat în grija autorităţilor străine poate avea consecinţe devastatoare pentru psihicul copilului", mai consemnează instanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 56 din Legea 272/2004, de măsurile de protecţie specială instituite de menţionata lege beneficiază copiii ai căror părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela, copiii care, în vederea protejării intereselor lor, nu pot fi lăsaţi în grija părinţilor din motive neimputabile acestora, copiii abuzaţi sau neglijaţi, copiii găsiţi sau copiii abandonaţi de către mamă în unităţi sanitare, copiii care au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspund penal.