EXCLUSIV: În cazul Gutău s-au admis declaraţiile martorilor apărării şi s-au respins înregistrările

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) notează în motivarea deciziei prin care i-a condamnat la închisoare cu executare pe foştii edili vâlceni Mircia Gutău şi Nicolae Dicu că instanţele inferioare au preferat să pună greutate pe o serie de declaraţii ale unor martori propuşi de avocaţii celor doi, ce nu fuseseră audiaţi şi în faza de anchetă de către procurorii DNA.

Totodată, ICCJ mai arată că instanţele inferioare, deşi nu au înlăturat înregistrările sau interceptările aşa cum cereau avocaţii foştilor edili, nici nu au au ţinut cont de ele "ignorându-le total sau interpretându-le trunchiat".

"Prima instanţă, referindu-se la declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească (pe parcursul urmăririi penale nu fuseseră propuşi - nota instanţei) de martorii Gheorghe Stănescu şi Filip Teodosie, a stabilit că inculpatul Dicu se afla în impas financiar şi că în luna iunie 2006 urma să ia un împrumut de la martorul Constantin Popescu, condiţii în care, apărarea acestuia că sumele respective au reprezentat împrumuturi este pe deplin justificată", notează cei doi judecători care au decis în majoritate pentru condamnarea foştilor edili.

În acelaşi context, mai arată judecătorii Vasile Alicsandri şi Livia Doina Stanciu, cele două instanţe inferioare nu au valorificat probele directe ale DNA, precum înregistrări ambientale sau interceptări telefonice.

În rejudecare, ICCJ a reluat analiza tuturor probelor aduse atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi pe timpul cercetării judecătoreşti de la instanţele inferioare şi a reţinut că cei doi inculpaţi nu au contestat niciodată probele audio în sensul de a cere expertizarea acestora.

"Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, Înalta Curte constată că, în mod nejustificat, instanţele au ajuns la concluzia că Mircia Gutău nu a avut cunoştinţă de negocierile purtate de Nicolae Dicu cu martorul denunţător şi că inculpatul Dicu a acţionat în nume propriu, doar cu intenţia de a da unele relaţii cu privire la condiţiile în care se putea elibera un certificat de urbanism pentru terenul din strada Gabriel Stoianovici şi de a obţine un împrumut substanţial de la denunţător", mai notează instanţa.

Cei doi magistraţi mai arată în actul citat că "deşi inculpaţii aveau posibilitatea să solicite expertiza tehnică a înregistrărilor, nu au făcut-o, fapt ce denotă că nu au avut îndoieli asupra conformităţii lor cu realitatea".

"Cu toate acestea, instanţele au minimalizat importanţa acestor mijloace de probă, ignorându-le total sau interpretându-le trunchiat, neglijând un fapt de notorietate, şi anume acela că interceptările şi înregistrările produc încredere celui care analizează astfel de probe, deoarece au fost obţinute, fără ca cel care a fost înregistrat audio sau video să ştie şi să ascundă fapte reale sau să inventeze fapte ireale", potrivit motivării celor doi magistraţi.

În continuare, în cadrul rejudecării, instanţa a analizat în profunzime înregistrările şi interceptările depuse de DNA. Conform motivării, în înregistrarea discuţiei din 4 iulie 2006 dintre Dicu şi denunţătorul Popescu rezultă "fără echivoc" faptul că între cei doi a existat o înţelegere infracţională. "Astfel la întrebarea pusă de martorul denunţător dacă a vorbit cu dl. Gutău Mircia, inculpatul Dicu Nicolae i-a răspuns: «Am vorbit în...», «I-am spus că acolo....», «Mă, el ştie că eu i-am spus că...mă rog...»", se arată în motivare.

Întrebat de martorul denunţător dacă este bine ca diferenţa de 40.000 de euro să o dea după eliberarea certificatului de urbanism, Nicolae Dicu i-a răspuns acestuia: "Discutăm. Lasă, nu...Nu sântem noi", iar folosind pluralul afirmă în continuare "Noi vrem să încercăm să găsim soluţia. Să găsim soluţia. Să încercăm să găsim o soluţie care să fie amiabilă şi să...".

Instanţa supremă a mai reţinut un fragment dintr-o discuţie în care martorul denunţător îi cerera din nou confirmarea lui Dicu că s-a vorbit cu fostul primar Gutău. Astfel, Dicu i-a răspuns denunţătorului: "Este vorbit sută la sută", "Deci să nu îţi faci nici cea mai mică problemă!".

Instanţa supremă arată că a ţinut cont de toate aceste aspecte reieşite din aceste înregistrări ambientale şi că ele se leagă cu declaraţiile denunţătorului date atât în faţa procurorilor, cât şi în faţa instanţelor de judecată.

"Fără ştiinţa primarului, inculpatul Nicolae Dicu n-ar fi negociat cu martorul denunţător eliberarea certificatului de urbanism pentru terenul din strada Gabriel Stoianovici", mai notează instanţa, care redă în continuare pasaje ale unor discuţii dintre denunţător şi fostul viceprimar Dicu ce relevă faptul că a existat o negociere a unor sume de bani.

"La întâlnirea din 4 iulie 2006, atunci când martorul Constantin Popescu i-a spus că «rămân ăia cinci mii ca avans», inculpatul Dicu nu a protestat şi a confirmat varianta propusă, spunând «Da»", potrivit motivării, instanţa mai arătând că "aceeaşi atitudine a avut-o Dicu şi pe data de 6 iulie 2006, când, după primirea sumei de 20.000 de euro, martorul denunţător îl întreabă «Rămâne ca avans, da? Ăia cinci mii, da?»".

Legat de Mircia Gutău, instanţa reţine în acuzarea acestuia înregistrarea discuţiei dintre fostul primar şi denunţător, din 6 iulie 2006, ce a avut loc în primărie şi din care "reiese cu pregnanţă" faptul că fostul primar avea cunoştinţă despre negocierile lui Nicolae Dicu pentru eliberarea certificatului de urbanism, "condiţiile şi suma ce urma a fi remisă".

"În efortul său de a justifica soluţia de achitare dispusă faţă de cei doi inculpaţi, instanţa de fond a analizat această ultimă notă de redare doar din perspectiva unui singur cuvânt - negaţia «nu» - pe care l-a scos din context şi a unui semn de punctuaţie - semnul exclamării - pus după această negaţie, susţinând cu tărie că din rostirea acestei negaţii de către inculpatul Gutău rezultă practic rezultatul categoric al refuzului acestuia la tentativa denunţătorului de a oferi mita", mai notează instanţa.

Instanţa supremă combate acest argument şi arată că "analizând conţinutul dialogului dintre cei doi şi gestica mâinilor inculpatului Gutău până la rostirea negaţiei «nu»!, dar şi după aceasta, constată că acel «nu»! a reprezentat doar o încercare de a-l determina pe martor să nu mai vorbească despre sumele de bani, ca o măsură de precauţie lăsând să se înţeleagă că este în temă".

"Dacă inculpatul Mircia Gutău ar fi fost cu adevărat deranjat de discuţia respectivă şi străin de tot ce se întâmpla, reacţia ar fi trebuit să fie alta, şi nu să-l salute la plecare pe martor spunând: «Da. Să trăiţi, numai bine»", conchide instanţa supremă.