EXCLUSIV. InSecuritate. Prof.dr Marian Preda, rectorul Universităţii Bucureşti: România este în cea mai prosperă perioadă a ei din istoria pe care o cunoaştem

Prezentăm principalele declaraţii ale rectorului Universităţii Bucureşti, prof.dr. Marian Preda, sâmbătă seara, în emisiunea InSecuritate, de la Aleph News:

“70-73% din media UE la paritatea puterii de cumpărare înseamnă destul de bine”

Marian Preda: Per total, România este însă bine, la 70-73% din media UE la paritatea puterii de cumpărare asta înseamnă destul de bine dacă vă uitaţi în localităţile noastre, mai ales în cele mai mici, în care nu au existat prea multe maşini în trecut şi nu s-au construit parcări, sunt pline străzile de maşini. Sunt multe comune sau oraşe mici în care nu se mai circulă pe jos. Oamenii merg cu maşina. Mai sunt şi căruţe, tocmai ce spuneam, mixul acesta între modernitate şi postmodernitate pe de o parte, şi tradiţional, chiar arhaic pe de altă parte, este acolo. Deci, avem o diversitate extraordinară, dar, per total, putem spune că România este în cea mai prosperă perioadă a ei din istoria pe care o cunoaştem noi. Poate doar în perioada Daciei romane să fi fost pe teritoriul acesta un nivel de trai, comparativ cu cel din toată lumea, mai ridicat sau oricum asemănător.

Marian Preda: Şi cu toate acestea, într-un sondaj de acum câteva luni, prezentat de un consorţiu, realizat în scop media, Universitatea Bucureşti a fost partener, 57% dintre români consider că trăiesc mai rău acum decât în 1989. Este fascinant cât de mari sunt cifrele. În vară erau 54%, au crescut puţin procentele pe măsură ce ne apropiem de iarnă şi de ameninţările iernii care vin cu criza energetică, economică.

Marian Preda: Memoria noastră depozitează informaţii în primul rând deformate de percepţie şi în al doilea rând deformate puternic de timp. Oamenii uită şi atunci emoţiile încep să joace un rol mult mai important decât datele factuale. Să nu uităm că avem cam 40 de generaţii care nu prea au cum să-şi amintească de ce era înainte de ce era înainte de 89. Adică cei care aveau mai puţin de 7 ani au amintiri vagi sau nu au deloc. Plus cele 33 de generaţii născute după 1989. Deci dacă îi dăm deoparte pe aceştia 40 de generaţii, o tremie din populaţia României, pentru că sunt generaţii mai mici decât cele dinainte de 1989, o să vedem că ne rămâne o populaţie în care, avem un subsegment format de oameni care o duc evident mult mai bine şi poate sunt mai înclinaţi spre considerarea datelor factuale a evidenţelor şi care trăiesc ei atât de bine încât cu greu ar spune că era mai  bine înainte de 89. Deşi, şi ei pot să aibă argumente subiective care ţin de tinereţea lor. Dacă cineva avea 30 de ani în 1989 şi acum are 63 de ani, din punct de vedere al sănătăţii, al bucuriilor vieţii, era mult mai bine atunci. Un tânăr, un student, un proaspăt căsătorit trecea peste faptul că în România nu era curent. Practic, în 1989 era o viaţă cum este în regiunile care nu sunt pe linia conflictului din Ucraina.

“Sărăcia subiectivă este extrem de mare”

Marian Preda: Acum trăiesc mult mai bine decât trăiau atunci, dar percep, şi percepţia este esenţială, un decalaj mult mai mare decât cei bogaţi, în zilele noastre. Atunci eram egali în sărăcie.  Acum suntem inegali şi acum, cumva, deşi nivelul sărăciei absolute a scăzut foarte mult, sărăcia subiectivă este extrem de mare, şi, de asemenea, într-o măsură destul de mare, şi sărăcia relativă este evidentă. Relativă ce înseamnă? Prin comparaţie cu ceilalţi eu sunt mai sărac, evident. Subiectiv, nu contează cât am. Mă percep mai sărac pentru că îi văd la televizor pe unii cu foarte mulţi bani, chiar la mine în localitate, 2-3-5-10 care sunt foarte bogaţi şi nu stau să fac procente. Îi văd doar pe aceia. Uite ce casă are vecinul de pe strada cealaltă, are 3 maşini, îşi cumpără tot timpul multe lucruri de la supermarket şi eu sunt, prin comparaţie, mai sărac.

Marian Preda: Ce ar trebui României este, după părerea mea, o viziune, adică o orientare pe termen lung, ceva care nu e direct şi imediat măsurabil, dar care presupune un proiect de ţară, căruia îi subsumezi nişte obiective, nişte ţinte, şi eventual din el ai defalcate strategiile sectoriale. Şi atunci am putea vorbi despre o strategie pe Educaţie, dar avem o strategie pentru România Educată pentru ce, ca să ce, cu ce scop? Ne propunem să avem România unde, peste 10, 20 de ani? Şi care este orizontul nostru de planificare? Şi aici dacă vă uitaţi ce s-a întâmplat (…) am uitat că lucrurile trebuie implementate. E ca şi cum îţi propui să faci traseul cu o corabie. Îţi propui să ajungi nu ştiu unde, chiar ştii şi până când, dar nu spui ce faci tu ca să începi să te pregăteşti şi să mergi. Faci aprovizionare, alegi echipajul şi pe urmă faci ceva zilnic pentru a parcurge paşii aceia şi mai ales faci monitorizare pe fiecare etapă pentru a vedea dacă eşti acolo. Spuneţi-mi mie dacă avem vreun sistem de monitorizare pentru vreun demers strategic.

“În partide au intrat tot felul de personaje care au vrut să-şi conserve privilegiile închizând uşa”

Marian Preda: Există Româniile paralele, succesive şi sunt destule elemente din societatea românească care mă îndeamnă la optimism. Eu cred mult în generaţia tânără, cred mult în capacitatea de adaptare a generaţiei de mijloc, cred în cei 4 milioane de români care au plecat în străinătate şi care sunt în continuare o resursă pentru România şi dintre care unii, sper, să se mai întoarcă în România. Sunt comunităţi care se mişcă extraordinar, chiar în ansamblu, sunt primari, uneori manageri de companii care merg. Imaginaţi-vă că România, în ciuda faptului că din punct de vedere al administraţiei centrale şi al administraţiei judeţene, care sunt puternic chestionabile în privinţa competenţei şi eficienţei, a progresat şi în context european, prin comparaţie cu UE.

Marian Preda: În partide au intrat tot felul de personaje care au vrut să-şi conserve privilegiile închizând uşa. Dacă ne gândim bine, de cel puţin 10 ani, se tot uită unii după alternative la actualele partide şi ele ori s-au născut moarte, ori cumva au fost repede schilodite de cei care erau în sistemul pe care l-au găsit şi nu avem alternative extraordinare. Şi cu toate astea mai apar personaje pozitive, vedem coaliţii conjuncturale, care nu ne plac, dar în acelaşi timp sunt adecvate pentru o perioadă din aceasta de criză.

“Nu ne merge rău, percepem asta pentru că aşteptările noastre au fost mult mai sus”

Marian Preda: Teoriile atribuirii, specifice psihologiei, spun că pentru orice rezultat pozitiv oamenii tind să exagereze contribuţia proprie, să-şi atribuie meritele. În interior sunt meritele pentru ce e bine, pentru orice rezultat negativ tind să le atribuie unui factor exterior, cineva din afară este de vină. Ştim din viaţa de zi cu zi. Drept urmare, când lucrurile merg bine în România, uitaţi-vă cum se îngrămădesc toţi când un sportiv are un rezultat bun, toţi le dau diplome, medalii, îşi fac poze cu ei, şi noi am contribuit, da? Când lucrurile merg rău, toată lumea dispare, nimeni nu se asociază cu eşecurile. Per total, aş spune că în mod evident nu ne merge rău, percepem asta pentru că aşteptările noastre au fost mult mai sus. Întotdeauna dezamăgirea este rezultatul unei discrepanţe negative între aşteptări şi realizări.

“Ţările nu au sentimente, au interese”

Marian Preda: După părerea mea, ţările nu au sentimente, au interese. Frica este una dintre emoţiile cele mai puternice. Mă îndoiesc că guvernanţii unor ţări precum Olanda sau Austria iau decizii sub imperiul fricii. Oricum, nu frică faţă de România, poate frică de cineva mai de la răsărit, care, într-un fel sau altul i-o mai fi controlând, că de aia le-a dat salariul unor foşti lideri din Austria pe la marile corporaţii din zona energiei din Rusia. Deci, le-o fi fost frică de vreun dosar pentru că fostul cancelar al Austriei şi-a dat demisia din cauza corupţiei şi mai sunt semne de întrebare şi în privinţa celui actual. Dar de noi, sigur nu i-a fost frică nimănui. Noi suntem aşa, destul de paşnici. Însă interese sunt, este evident că Olanda a avut nişte interese legate de porturile noastre, dar să nu exagerăm proporţiile între Constanţa şi Rotterdam. Dar interese şi negocieri sunt, ne uităm la ce a făcut Croaţia pentru a intra, în ciuda faptului că e în prima line a emigranţilor.

Ce spune cel mai recent sondaj realizat de Universitatea Bucureşti

Marian Preda: Ce ne spun rezultatele cercetării? Că românii sunt puţin încrezători în general în viitor, şi alte sondaje spuneau asta, mai ales în capacitatea instituţională a României în ansamblu, a unor instituţii importante – armata, media, autorităţile locale, naţionale- de a reacţiona în cazul unor crize profunde. Exemplele cu pandemia de COVID şi mai ales ce s-a întâmplat lângă noi, în Ucraina, şi a relevat pe de o parte tragedia unui popor lovit dintr-odată de un război nedrept care a afectat major întreaga populaţie, întreaga infrastructură, cu milioane de refugiaţi, cu sute de mii de morţi de o parte şi de alta  lucrul acesta ne-a pus pe gânduri pentru că îţi dai seama că fiind atât de aproape, dacă nu eram în NATO se putea întâmpla şi la noi, şi, la o altă scară, nu e deloc exclus să se întâmple dacă NATO ajunge în conflict cu Rusia. Pe de o parte asta, şi pe de altă parte, ce s-ar întâmpla dacă am fi într-o situaţie de genul acesta. Şi oamenii se tem pentru că s-au obişnuit ca România singură să nu aibă capacitate de reacţie suficient de bună.

În cine au încredere românii şi de ce se tem

Marian Preda: Dacă vă uitaţi la încrederea în instituţii, încrederea în Armată este foarte mare, urmează de obicei Biserica, apoi pompierii, instituţii de educaţie, după aceea vine mass-media, iar partidele şi sindicatele sunt foarte jos. Încrederea în partide, în Parlament e de multe ori sub 10%. Şi în momentul în care ai încrederea atât de mică în partide, în Parlament, în instituţiile acestea politice e normal ca nici încrederea în acţiunile lor viitoare să nu fie prea mare. Deci 22% e zona optimistă din populaţie. Să ştiţi că în orice populaţie sunt unii care sunt întotdeauna optimiştii de serviciu, pesimiştii de serviciu. Avem o distribuţie care nu cred că ar putea fi puternic afectată dacă am lua o temă complet neutră. Am vedea că pe o temă inodoră, incoloră, întotdeauna există unii care zic va fi bine, alţii care zic va fi rău, iar alţii zic nu ştiu.

Marian Preda: Pe primul loc este teama de un eventual război, ţinând seama de faptul că războiul e la graniţă, e de înţeles, pe locul doi este teama de problemele economice pe care le-ar avea membrii familiei în situaţia de criză mai ales că au crescut destul de mult preţurile, sunt discuţii despre un buget de criză în orice variantă, oricât de optimişti am fi anul viitor, economia nu-şi va reveni peste noapte. Problema este dacă va fi o criză mică sau o criză economică serioasă. Asta e spre 60% din populaţie, care are temeri în privinţa asta, şi după aceea, teama de o nouă pandemie, o criză sanitară. Oamenii se gândesc atunci când şi-au asigurat în primul rând viaţa de război, după aceea cumva hrana zilei de mâine, coşul zilnic, şi după aceea se gândesc şi la sănătate. Este logic este normal, sunt temerile naturale pe care le au şi le-au transpus în contextul actual.

“Nu vedem în clasa politică aceeaşi oameni de înaltă calitate pe care i-am avut înainte de 1989”

Marian Preda: Comunismul a fost prima perioadă din istoria României în care au fost decimate marile elite. Elitele culturale, politice, toate au fost duse în puşcărie, duse în beciuri, programatic, de ruşi, şi e greu să refaci elitele acestea de vârf. După părerea mea, la nivelul celălalt, dacă îi luăm pe cei de la baza partidelor, ei sunt cam în vremea lui Eminescu, sigur păstrând proporţiile. Dacă mergem însă sus nu vedem în clasa politică aceeaşi oameni de înaltă calitate pe care i-am avut înainte de 1989. Încă mai este nevoie de o generaţie şi jumătate pentru a rezolva problema selecţiei negative în zona de sus. E nevoie de o implicare mai mare a celor tineri. De exemplu, la noi elitele intelectuale veritabile de astăzi nu vor să aibă de a face cu politica, elitele culturale în bună măsură stau deoparte, elitele economice. Câţi oameni de afaceri de marcă au avut succes în afaceri şi după aceea merg şi în politică? Foarte puţini. Interesele acestea ale grupurilor sociale, ale comunităţilor nu sunt agregate cum trebuie la nivel naţional şi atunci a rămas această pătură politică superpusă care a intrat prin partide, a închis uşile şi mai lasă doar mediocrii să intre prin partide. Foarte rar fac o selecţie cum trebuie.

Marian Preda: Eu aş protesta, desigur nu în stradă, pentru finanţarea foarte proastă a cercetării. Într-adevăr, şi educaţia e prost finanţată, dar problema principală nu e cât se dă acolo, ci cum sunt repartizaţi banii pentru că e o finanţare care nu pune accentul pe priorităţi, pe recunoaşterea meritelor valorilor şi mai ales pe investiţii în viitor.