EXCLUSIV. INTERVIURI Traficul de persoane, demistificat. Cum acţionează traficanţii şi ce este metoda „Loverboy”. Cum îi protejăm pe copii?

Autorităţile din România au multe lipsuri, iar politicile şi programele pentru combaterea fenomenului, la fel. Cel puţin, asta arată raportul UE şi raportul Ambasadei SUA în România, care recent, stipula următoarele: „Guvernul României nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane, însă depune eforturi semnificative în acest sens. (...) Autorităţile au anchetat, pus sub acuzare şi condamnat un număr mai mic de traficanţi. Presupusa complicitate la infracţiuni de trafic de persoane a persistat fără a fi pedepsită, mai ales în cazul funcţionarilor publici care exploatau minori aflaţi în centre de plasament de stat. Autorităţile nu au urmărit în mod adecvat indiciile traficului de persoane sau nu au identificat victime în rândul populaţiilor vulnerabile. Serviciile dedicate victimelor minore ale traficului de persoane au rămas inadecvate. Mai mult, insuficienta finanţare de către guvern a serviciilor de asistenţă şi protecţie a continuat să fie o problemă, lăsând majoritatea victimelor neprotejate, predispuse la noi traume şi vulnerabile la noi acte de trafic de persoane”.

Traficul de persoane în România. Ţara, „campioană” la exploatarea sexuală a fetelor şi femeilor

Monica Boseff este directoarea executivă a Fundaţiei „Uşa Deschisă” şi are o experienţă de 9 ani de zile în combaterea traficului de persoane. Concret, ea ajută victimele exploatate de către traficanţi să-şi revină, să-şi recâştige stima de sine, identitatea, şi să aibă o viaţă liberă şi în siguranţă. Experta a salvat numeroase românce traficate în ţară dar şi în străinătate. Poveştile despre cruzime ale victimelor sunt greu de ascultat şi aşezat în pagină, însă Boseff trage un semnal de alarmă şi cere oamenilor să sancţioneze fenomenul prostituţiei şi să îşi protejeze copiii, pentru că, din păcate, traficanţii folosesc cel mai des metoda Loverboy, o tehnică de recrutare folosită pentru a atrage şi a manipula fetele (cel mai des) şi a le vinde.

„Din păcate, am rămas în continuare pe primul loc în Europa ca furnizori de victime pe exploatare sexuală. Apoi, exploatarea prin muncă. Multe femei care sunt exploatate prin muncă ajung să fie şi exploatate sexual”, spune Monica Boseff. 

Majoritatea cazurilor sunt referite către fundaţie de către DIICOT ŞI BCCO (Biroul de combatare a crimei organizate), dar sunt multe rămase nereferite. Între iulie 2020-iulie 2021, 8 tinere au ajuns la fundaţia Monicăi Boseff şi au fost ajutate, fiind incluse în programul cu rezidenţă  - adăpost protejat. „Ne ocupăm de partea medicală, apoi urmează perioada de odihnă pentru ea, perioadă în care ea realizează că este în siguranţă, noi nu o presăm. Apoi începe consilierea şi terapia psihologică şi o ajutăm să se integreze în comunitate, discutăm despre pregătirea ei şcolară şi ce poate face mai departe”, explică experta.

Ca orice traumă, supravieţuitoarele traficului de persoane au nevoie de timp şi răbdare, pentru că au multe traume şi răni, mai ales că multe dintre ele sunt exploatate sexual ani la rând. „Sunt femei puternice, cu mult potenţial. Realizează asta după ceva timp petrecut la fundaţie şi se schimbă foarte mult perspectiva asupra propriei persoane, stima lor, imaginea de sine”, spune Boseff.

Specialista aduce în discuţie „mitul lucrătoarelor sexuale”, cum îl numeşte ea, ideea că unele femei „vor” şi „îşi doresc” să practice sexul comercial, şi spune că, în toate activitatea ei de până acum a întâlnit doar femei traficate. „Nu am auzit de la nicio femeie să-mi spună că visul ei cel mai extraordinar, din copilărie, a fost să devină preşul sexual al cuiva”.

Traficul de persoane în România. Chinul fetelor exploatate, câştigul traficanţilor

De la bătăi şi „marcare” pentru a fi recunoscute cărui traficant aparţin, la a rămâne însărcinate la comanda acestuia sau a fi lovite în burtă pentru a pierde sarcina, viaţa femeilor traficate se reduce la abuz grav: din partea traficantului, pe de o parte şi din partea clienţilor, pe de altă parte, a căror cruzime întrece orice limită de imaginat.

„Sunt îngropate în ruşine, iar autoflagelarea, culpabilizarea extraordinar de mare le fac pe victime să spună că ele nu sunt victime ale traficului. Apoi, intervine sindromul Stockholm: traficantul devine constanta vieţii ei, bună sau rea. În special, în perioada de trafic, dacă recrutarea s-a făcut prin metoda Loverboy, traficantul alternează momentele de cruzime greu de deschis şi violenţă cu cele în care îi şoptea că ea este iubita lui şi că se va căsători cu ea, iar îi spunea că îi taie toată familia şi o aruncă în Dunăre. Sunt o presiune şi o agresiune psihologice imense pentru ele, pe care din păcate, societatea nu le vede şi de aici multe prejudecăţi despre femeile traficate”, explică Boseff.

Aproape toate fetele salvate au câte un tatuaj cu o insectă, cu numele traficantului sau a soţiei acestuia. În 90%, traficanţii sunt căsătoriţi iar soţiile lor sunt, la rândul lor, implicate în racolarea şi exploatarea sexuală a victimelor.  

Traficantul le cere fetelor să rămână însărcinate pentru a-i şantaje pentru bani pe clienţii bogaţi, sau rămân gravie din cauză că sunt obligate să facă sex neprotejat. „Întotdeauna, sunt bătute în burtă. De asta pierd sarcini, ajung oricum mereu pe masa de chiuretaj”, mai arată specialista. 

Traficul de persoane în România. Unde suntem?

Boseff spune că des, în România, poliţiştii îi prind în flagrant pe fete şi pe clienţii lor, dar doar ele sunt sancţionate, propunând ca şi bărbaţii care cumpără sex să fie amendaţi. „Societatea nu înţelege că în această infracţiune nu este doar ea, ci şi clientul. Dar ea este cea amendată, iar el nu plăteşte nimic. De ce este ok ca el să nu păţească nimic pentru infracţiunea comisă, iar femeia, care e forţată, să fie amendată?”.

„Fata traficată nu recunoaşte că e victimă, i se spune de mică faptul că pentru asta e bună şi doar asta ştie să facă, însă doar ea e învinovăţită de societate. Societatea repetă fetelor şi femeilor într-una „ce bună eşti, tu pentru asta ai fost făcută,  tu eşti pe lumea asta pentru a aduce plăcere”. Ele ce să creadă? (...) Toată viaţa, din fragedă copilărie, au fost abuzate, forţate” (...) Starea lor psihică este foarte alterată pentru că trăiesc ani de zile de şoc permanent, de frici constante şi ameninţări. Şi apoi, tot ele sunt judecate de către societate, care nu ştie traumele prin care trec”, detaliază experta.

Preşedinta fundaţiei povesteşte cazul unei fete de 11 ani, a cărei mamă i-a spus să meargă şi să facă sex oral unui necunoscut, dacă îi este foame, pentru că ea nu are cu ce o hrăni. Sărăcia este una dintre vulnerabilităţile pe care racolatorii le exploatează, dar şi nevoia copiilor şi adolescenţilor de atenţie, iubire, grijă, pe care nu le primesc de la părinţi.

Traficul de persoane în România. Degradarea umană a clienţilor

Bărbaţii care plătesc pentru sex caută un obiect, un „ceva” care le împlinesc poftele. „Când plăteşti pentru sex, eşti un consumator şi ştim mentalitatea consumatorului. Plăteşti pentru ceva, te gândeşti doar la dorinţa şi nevoia ta, să fie împlinită. Cel care cumpără servicii sexuale este cel care nu a reuşit, din cauza toxicităţii sale ca persoane, să-şi găsească o parteneră, nu l-a vrut nimeni. Nu caută plăcerea comună, ci doar plăcerea lui, nu îl interesează vârsta femeii sau a fetei, dacă are menstruaţie sau nu, dacă e însărcinată sau nu, dacă are doar 9 ani, dacă plânge, dacă îl imploră să o lase în pace. Nimic! Din contră, asta îl face să o abuzeze şi mai animalic. Nu o vede pe fata sau femeia traficată ca pe un om”, explică Boseff.

Traficul de persoane în România. Cum îi protejăm pe copii

Monica Boseff trage un semnal de alarmă privind anunţurile pentru locurile de muncă ce promit bani mulţi, pentru că sunt date de către racolatori, pentru fetele care îşi doresc să iasă din sărăcie. „Când visezi să faci bani mulţi peste noapte, eşti deja victimă, cineva te pândeşte. Anunţul de job care sună prea bine ca să fie adevărat, lipsa contractului, la care se adaugă nevoile psiho-emoţionale neîmplinite”.

Apoi, experta spune că fiecare dintre oameni trebuie să intervină când sunt martori la fapte de agresiune, iar părinţii ar trebui să fie atenţi la copii şi adolescenţi pe net şi nu numai. „Avem nevoie de educaţie sexuală şi de o altă atitudine vizavi de „obiceiuri” vechi – taţii care vor să îşi ducă băieţii de 13 ani „la fetiţe” (...) Părinţii vor să dea bani şi maşini copiilor, dar nu şi atenţi şi dragoste, ceea ce copiii ajung să caute în altă parte şi sfârşesc în mâinile traficanţilor”.

Traficul de persoane în România. Metoda „Loverboy”. Ce trebuie să ştim?

Simona Voicescu, preşedinta executivă a Asociaţiei Necuvinte, explică ce presupune această metodă de racolare, des folosită de către racolatori şi traficanţi.

Oricât de simplă poate părea la prima vedere, metoda „Loverboy” continuă să fie cea mai eficientă metodă de racolare a tinerelor, în mod special, în scopul exploatării sexuale, spune Voicescu, care spune că, în ultimii ani, a crescut numărul cazurilor de tinere traficate, exploatate sexual, care ajung la ONG.

„Recrutorii nu le văd pe aceste tinere ca pe fiinţe umane, ci ca pe produse de consum. Mesaje de tipul „la prima utilizare” transmise între membri reţelelor însemnând că tânăra este virgină. Promisiunile de dragoste, căsătorie ale recrutorilor sunt doar instrumente de şantaj emoţional ulterior”, explică Voicescu.

Experta spune că este foarte important ca fetele să nu iasă din ţară, indiferent ce fel de promisiuni li se fac şi de la primele semne că ceva este în neregulă, să se sune la 112.

„Un traficant va face toate eforturile pentru a îndepărta victima de reţeaua ei de suport: părinţi, rude, prieteni. Este determinată să creadă că toţi cei din jurul ei sunt geloşi pe relaţia celor doi sau chiar doresc să-i despartă, iar el este singurul care îi vrea binele şi vrea ca ea să evolueze, de cele mai multe ori, înafara ţării.

Metoda Loverboy. Cum acţionează traficantul? 

„Traficantul o face pe victimă să se îndrăgostească de el, iar apoi să creadă că este într-o relaţie de iubire şi astfel îi câştigă încrederea. Loverboy-ul este carismatic şi ştie cum să îşi aleagă victimele din grupuri vulnerabile, fete cărora le poate câştiga încrederea. El ajunge să fie o persoană de suport pentru victimă şi chiar pentru familia ei. Relaţia de cuplu dintre cei doi este firească până la un punct şi poate dura câteva luni sau câţiva ani. Apoi, traficantul îşi manipulează psihic şi emoţional victima şi o convinge să facă orice îi cere. Traficantul îi promite victimei că situaţia în care se află este una temporară, până când vor strânge suficient de mulţi bani ca să scape de datorii, sau ca să îşi cumpere o locuinţă sau chiar ca să se căsătorească. Indiferent de promisiunea făcută, totul este o minciună, deoarece scopul final este ca traficantul să strângă bani pentru el”, conform eLiberare.ro.

O parte dintre fetele care devin victime ale traficului de persoane dispar într-o zi obişnuită de acasă şi s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată, spune experta. „Chiar dacă îţi place compania unor oameni care te fac să te simţi special/ă şi care încearcă să te cunoască şi să te facă fericită, fii foarte atentă la persoanele din lista ta care îţi fac promisiuni romantice şi încearcă să te protejezi cât mai mult de oamenii pe care nu îi cunoşti foarte bine. Din păcate, nu toate poveştile care par de dragoste au finaluri fericite”, conchide Simona Voicescu. 

Resurse utile

Fundaţia „Uşa deschisă”

Asociaţia Necuvinte

eLiberare

DIICOT