EXCLUSIV: Programul de transformare a spitalelor în cămine de bătrâni, prelungit şi cu buget înjumătăţit

În 2011, Guvernul decidea închiderea a 67 de spitale care nu ar fi fost eficiente, propunând transformarea lor în cămine pentru vârstnici.

Astfel, a fost demarat Programul de interes naţional prin care urma să se dezvolte o reţea de astfel de cămine, a căror funcţionare să fie susţinută de autorităţile locale, cu contribuţia beneficiarilor şi a aparţinătorilor acestora.

Potrivit programului gândit în 2011, reţeaua de cămine pentru vârstnici ar fi trebuit să fie finalizată şi perfect funcţională până la sfârşitul acestui an.

Situaţia de fapt - care înseamnă, în prezent, efectuarea de plăţi pentru 18 cămine cu o capacitate de 949 de locuri şi cheltuirea a doar 31 milioane de lei, în perioada aprilie 2011-decembrie 2013, din peste 200 de milioane alocate programului - demonstrează însă eşecul acestuia.

În aceste condiţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a propus, iar Guvernul a aprobat deja, în şedinţa din 11 decembrie, prelungirea programului până în octombrie 2015, dar şi înjumătăţirea bugetului alocat, cu argumentul că a răspuns astfel "doleanţelor autorităţilor publice locale".

"Autorităţile administraţiei publice locale au remis solicitările către MMFPSPV începând cu luna septembrie 2013. Justificarea solicitărilor constă în resursele limitate disponibile în bugetele locale şi veniturile extrabugetare foarte mici rezultate din contribuţiile beneficiarilor, aceştia având pensii sub valoarea pensiei medii. MMFPSPV a venit în întâmpinarea doleanţelor exprimate de autorităţile administraţiei publice locale şi a iniţiat, în luna octombrie 2013, un proiect de hotărâre de Guvern prin care se propune prelungirea perioadei de implementare a Programului de interes naţional cu 22 de luni", se arată într-un răspuns al MMFPSPV, solicitat de agenţia MEDIAFAX.

Proiectul de HG referitor la program, care ar fi fost pus în dezbatere publică la 4 decembrie, nu a putut fi însă consultat din cauza faptului că site-ul MMFPSPV nu a funcţionat, iar Guvernul a decis să îl adopte chiar şi în aceste condiţii şi chiar înainte de expirarea celor zece zile în care proiectul ar fi trebuit să stea în dezbatere publică.

MMFPSPV a explicat, însă, că documentul a fost transmis spre consultare la nivel local, autorităţile administraţiei publice locale fiind singurii solicitanţi eligibili.

"Deoarece singurii solicitanţi eligibili sunt autorităţile administraţiei publice locale, proiectul de HG a fost transmis spre consultare structurilor asociative ale consiliilor judeţene, oraşelor, municipiilor şi comunelor, iar observaţiilor formulate de aceştia li s-a răspuns în termen. Sumele necesare au fost stabilite în funcţie de solicitările autorităţilor locale şi au fost cuprinse în bugetul pe 2014. Având în vedere consultarea cu toate autorităţile implicate şi faptul că modificarea constă numai în modificarea termenului, am considerat că nu ar fi existat contestaţii asupra necesităţii emiterii unui act normativ, dezbaterea publică fiind consumată prin consultarea tuturor structurilor competente. Nu în ultimul rând, precum cunoaşteţi, am avut probleme cu funcţionarea site-ului atât anterior, cât şi ulterior datei de 4 decembrie 2013, când proiectul a putut fi postat pe pagina instituţiei", se mai arată în răspunsul transmis MEDIAFAX.

Prin proiectul de act normativ care prevedea reducerea bugetului programului de la 200 la 100 de milioane de lei, MMFPSPV a propus şi extinderea criteriilor de eligibilitate ale căminelor pentru persoane vârstnice administrate de autorităţile administraţiei publice locale, în vederea acordării de finanţare pentru susţinerea mai multor tipuri de cheltuieli, respectiv cheltuieli curente de funcţionare, numai pentru căminele pentru persoane vârstnice care au beneficiat de cofinanţare de la bugetul de stat destinată lucrărilor de construcţii/reabilitare clădiri şi dotări şi care, până la data depunerii solicitării de finanţare din program, nu au fost date în funcţiune şi cheltuieli care privesc doar achiziţia de consumabile necesare îngrijirii personale curente, de orteze şi echipamente ortopedice, de echipamente şi dispozitive medicale, de recuperare locomotorie, de gimnastică medicală şi de întreţinere, precum şi de echipamente şi materiale necesare funcţionării atelierelor de terapie ocupaţională, a sălilor de gimnastică şi de recuperare funcţională, pentru oricare din căminele pentru persoane vârstnice din sistemul public.

Iniţiatorii proiectului de act normativ arătau, în nota de fundamentare, că la momentul începerii programului s-a estimat că majoritatea autorităţilor administraţiei publice locale care aveau în administrare unităţile sanitare vor decide desfiinţarea acestora, precum şi reorganizarea lor prin înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice.

Astfel, a fost estimat un buget iniţial de 200 de milioane, care s-a realizat luând în calcul standardul de cost pentru acest tip de cămine, respectiv de 1.411 lei/beneficiar/lună, raportat la capacitatea totală a spitalelor, pentru a perioadă de derulare de 33 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013, planificarea finanţării fiind multianuală.

Finanţarea programului s-a realizat de la bugetul de stat, prin bugetul MMFPSPV, care a asigurat implementarea şi monitorizarea acestuia.

În baza Metodologiei de evaluare, aprobare şi acordare a finanţării, au fost evaluate 26 solicitări de finanţare, dintre care 23 au fost aprobate. Dintre acestea din urmă, pentru 21 solicitări au fost încheiate contractele de finanţare, aprobate prin ordine ale ministrului Muncii.

"În cazul a două solicitări aprobate, autorităţile administraţiei publice locale nu au cerut încheierea contractului de finanţare deoarece nu au finalizat lucrările de reabilitare şi amenajare a clădirilor. Suma totală solicitată şi aprobată pentru finanţare pentru cele 23 de solicitări a fost de 47.480.560 lei. În prezent, se efectuează plăţi pentru 18 cămine deoarece, nefiind finalizate lucrările de reabilitare şi amenajare a clădirilor, doi solicitanţi nu au încheiat contractul de finanţare şi unul nu a solicitat nici o plată, iar unul a reziliat contractul şi a închis căminul, din cauza costurilor de funcţionare prea mari, raportate la numărul de beneficiari şi resursele disponibile în bugetul local", precizau iniţiatorii proiectului de act normativ.

De asemenea, în perioada aprilie 2011- iulie 2013, MMFPSPV a efectuat plăţi în valoare totală de 23.163.728 lei, iar până la finele anului 2013 s-a estimat cheltuirea unei sume totale în valoare de 31.667.618 lei.

"Capacitatea totală a celor 18 cămine finanţate în prezent este de 949 de beneficiari, iar numărul efectiv de beneficiari a crescut progresiv, în luna iulie 2013 fiind înregistraţi 721 de beneficiari", precizau experţii MMFPSPV, în nota de fundamentare a proiectului.

Căminele pentru persoane vârstnice finanţate prin program funcţionează în baza prevederilor Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, care prevede că finanţarea acestor servicii se asigură de la bugetul local, din contribuţia persoanelor asistate şi alte venituri extrabugetare.

De asemenea, anual, consiliile locale şi/sau judeţene stabilesc costul mediu lunar de întreţinere, în baza cheltuielilor de întreţinere, pentru hrană şi gospodărie, obiecte de inventar, echipament şi cazarmament, materiale sanitare şi altele asemenea. La stabilirea costului mediu lunar de întreţinere nu se iau în calcul cheltuielile aferente plăţii salariilor pentru personalul angajat în cămine, plăţii medicamentelor şi cheltuielile de capital.

Legea 17/2000 mai prevede că persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii şi sunt îngrijite în aceste cămine, precum şi susţinătorii legali ai acestora au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreţinere, iar persoanele vârstnice care au venituri datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60 la sută din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere, iar diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se plăteşte de către susţinătorii legali, dacă aceştia realizează un venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare de 600 lei.

În situaţia în care persoana vârstnică şi nici susţinătorii legali ai acesteia nu au venituri, îngrijirea acesteia este suportată din bugetul local.

În urma monitorizării programului, s-a constatat că suma pe care o plăteşte o persoană vârstnică asistată într-un cămin poate reprezenta maxim 25-30% din costul real de îngrijire într-un cămin pentru fiecare beneficiar/lună, deoarece cheltuielile de personal şi cele pentru medicamente au o pondere de peste 70% din cost.

Astfel, din cauza veniturilor mici reprezentate de pensie şi a nerespectării angajamentelor de plată de către susţinătorii legali, creşte presiunea asupra bugetelor locale pentru asigurarea finanţării funcţionării căminelor, mai ales a celor administrate de consiliile locale de la nivelul comunelor şi oraşelor.

Din cele 18 cămine finanţate prin program, opt sunt administrate de consilii locale comunale, iar nouă de către consilii locale orăşeneşti, autorităţile administraţiei publice locale întâmpinând mari dificultăţi în asigurarea resurselor financiare din bugetele proprii necesare finanţării îngrijirii în regim rezidenţial a persoanelor vârstnice.

Iniţiatorii proiectului menţionau că majoritatea primăriilor care beneficiază de finanţare din program s-au adresat în repetate rânduri MMFPSPV pentru a solicita prelungirea programului, pentru a nu fi nevoite să limiteze admiterea în cămine sau să le închidă.

În urma monitorizării programului, s-a mai constatat că autorităţile locale au o capacitate limitată de a asigura resursele financiare necesare asigurării funcţionării căminelor, în situaţia în care bugetele consiliilor locale nu sunt susţinute de transferuri cu această destinaţie din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată de la bugetul de stat, aşa cum se întâmplă în cazul centrelor rezidenţiale pentru persoanele cu dizabilităţi şi cele pentru copii.

De asemenea, s-a mai constatat că sunt probleme şi din cauza lipsei de experienţă a personalului de la nivelul autorităţilor locale în ce priveşte identificarea persoanelor vârstnice în nevoie şi informarea populaţiei asupra existenţei căminului, ceea ce a condus la întârzieri în ocuparea locurilor disponibile, chiar dacă sunt multe solicitări de internare neonorate.

"În această situaţie cresc şi costurile de îngrijire în cămin pentru celelalte persoane asistate. (...) În condiţiile prezentate, nu au putut fi îndepliniţi indicatorii de rezultate preconizaţi ai Programului cu referire la numărul minim de persoane asistate", notează specialiştii.

În prezent, în România există un număr foarte mic de cămine pentru persoane vârstnice, raportat la numărul de persoane aflate la o vârstă înaintată, fără familie sau care trăiesc singure şi care, din cauza polipatologiei specifice vârstei a treia, devin dependente de ajutorul unui terţ, având nevoie de îngrijire şi supraveghere permanentă în regim rezidenţial.

Conform datelor statistice ale INS, la nivelul anului 2010, erau înregistrate în România 675.828 persoane vârstnice în vârstă de 80 se ani şi peste, acestea reprezentând grupa de vârstă cu cel mai înalt risc de dependenţă.

La sfârşitul anului 2012, erau înregistrate 203 cămine publice şi private cu o capacitate totală de 9.542 locuri, din care 108 cămine publice cu 6.485 locuri şi 95 de cămine ale asociaţiilor şi fundaţiilor.

MMFPSPV estimează că numărul cererilor de admitere va înregistra o creştere rapidă în următorii ani, urmare a creşterii numărului persoanelor vârstnice care, din cauza stării precare de sănătate şi a situaţiei socio-economice şi familiale, nu îşi mai pot asigura singure îngrijirea la propriul domiciliu.

Pentru dezvoltarea sistemului de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice, dar şi pentru promovarea incluziunii sociale a acestei categorii de populaţie, MMFPSPV are în vedere îmbunătăţirea legislaţiei actuale, inclusiv prin introducerea unor reglementări care să permită asigurarea resurselor financiare necesare îngrijirii vârstnicilor la domiciliu şi în centrele rezidenţiale.