Experţii propun contract între şcoli şi cei care au grijă de copii cu părinţi plecaţi în străinătate

La sfârşitul anului 2011, Direcţia Generală pentru Protecţia Copiilor a identificat aproximativ 83.000 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, dintre aceştia 3. 600 beneficiiind de măsuri de protecţie specială, iar cei mai mulţi aflându-se în grija rudelor până la gradul IV ori în centre de plasament.

Pentru întâmpinarea nevoilor acestei categorii de copii, Fundaţia Soros România a organizat, vineri, audierea publică "Efectele migraţiei asupra copiilor rămaşi acasă."

Sociologul Raluca Popescu, psihologul Daniela Gheorghe, adjunctul Avocatului Poporului, Ionel Oprea, şi expertul în drepturile copilului George Roman au formulat o serie de recomandări pentru îmbunătăţirea situaţiei copiilor rămaşi singuri în urma migraţiei părinţilor.

În opinia lor, asistentul social trebuie să fie liant între diferite instituţii active în comunitate (grădiniţă, şcoală, poliţie locală, inspectorate şcolare, servicu sanitar, alte servicii ale primăriei, ONG-uri, companii), dar şi actor activ în relaţia cu persoana în îngrijirea căreia rămâne copilul.

De asemenea, monitorizarea copiilor trebuie să fie flexibilă, în funcţie de necesităţile acestora, respectiv de la o lună la şase luni sau ori de câte ori este necesar, şi nu o dată la trei luni, conform reglementărilor actuale.

În ceea ce priveşte responsabilitatea şcolilor faţă de copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, experţii recomandă efectuarea de vizite de către psihologi, consilieri, dar şi profesori la domiciliul elevilor, mai ales în cazul celor care se află în grija unor persoane care nu vin la sedinţele cu părinţii şi nu se implică în activităţile şcolare. Experţii mai recomandă crearea unei echipe multidisciplinare de specialişti (psiholog, consilier şi mediator şcolar) în fiecare unitate de învăţământ.

Referitor la criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească persoana în grija căreia rămân copiii, experţii propun asumarea în scris a responsabilităţii îngrijirii copilului, cu descrierea clară a atribuţiilor şi institţiilor la care persoana nominalizată pentru îngrijirea minorului se va adresa, în funcţie de problemele întâmpinate, şi semnarea unui contract educaţional cu şcoala, asemenea celui prevăzut de Legea Educaţiei Naţionale, la art. 86, al. 1, care să prevadă şi numărul minim de întâlniri cu profesorul sau dirigintele pe semestru.

Totodată, specialiştii propun ca persoanele care îşi asumă creşterea unor copii să fie evaluate psihologic în ceea ce priveşte abilităţile sale de îngrijire şi echilibru emoţional.