Expertiza INML pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei pot dura între 14 zile şi şase luni

Traseul unui dosar medico-legal este foarte riguros, subliniază medicul, membru al Comisiei. Astfel, cererea pentru expertiză este trimisă, de către comisia de specialişti a spitalului care a tratat pacientul, instanţei de judecată. Aceasta emite o ordonanţă pentru efectuarea expertizei medico-legale, pentru a vedea dacă pacientul poate fi tratat în reţeaua penitenciarelor, pe care o trimite la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" din Bucureşti.

Comisia de expertiză are o componeţă fixă, dar la care se pot adăuga, în funcţie de caz, şi alţi experţi. Din comisie face însă parte, obligatoriu, un medic de la penitenciar. Această comisie analizează cazul şi poate decide pe loc, numai pe baza datelor din dosar, dacă respectiva persoană ar putea fi tratată în reţeaua medicală a penitenciarelor. În cazul unor suferinţe multiple, comisia poate solicita expertize suplimentare, în funcţie de diagnosticele existente în dosar.

"Nu este suficient ca spitalul penitenciar să aibă condiţii hoteliere de lux şi aparatură de utlimă generaţie. În spital trebuie să fie personal medico-sanitar calificat, medici specialişti care să poată trata afecţiunile de care suferă un deţinut. Pot fi afecţiuni cardiace, renale sau de alt fel. Este nevoie de personal calificat", a mai spus sursa citată.

El a mai spus că, din experinţa pe care o are, o expertiză medico-legală poate dura între două săptămâni şi şase luni, de la caz la caz.

În 2011, la nivel naţional, au fost efectuate 99.297 de expertize medico-legale, fie la solicitarea autorităţilor judiciare, fie a persoanelor fizice. Din totalul acestora, 928, adică aproape 1 la sută, au fost pentru amânarea sau întreruperea executării pedepselor privative de libertate, datorită unor motive medicale.

Din totalul celor 928 expertize de acest gen, în doar 5,7% din cazuri s-a recomandat tratarea unor afecţiuni medicale în unităţile sanitare ale Ministerului Sănătăţii (MS).

În 2011, legiştii au semnalat că se perpetuează şi se amplifică un fenomen observat anii trecuţi, şi anume creşterea numărului de cazuri de deţinuţi care au solicitat efectuarea expertizei şi care refuză, sub semnătură, efectuarea acesteia.

Numai la nivelul INML "Mina Minovici", refuzurile au reprezentat peste 20% din totalul expertizelor dispuse de organele judiciare.

În cazul în care comisia solicită şi expertiză psihiatrică, atunci procedura poate dura şi mai mult, din cauza volumului foarte mare de muncă, lipsei specialiştilor şi a altor probleme, a mai spus membrul Comisiei Superioare de Medicină Legală.

"Problemele cu care ne confruntăm în desfăşurarea acestui tip de expertiză, deosebit de complexă, de dificilă şi care implică un grad deosebit de răspundere, sunt aceleaşi pe care le-am semnalat în repetate rânduri, fără a observa vreo reacţie din partea autorităţilor responsabile. Se constată, încă, într-un număr mare de cazuri, nu numai necunoaşterea procedurilor specifice de efectuare a expertizelor medico-legale psihiatrice, dar şi a principiilor generale de efectuare a acestui tip de expertiză, dispunându-se efectuarea expertizelor într-un timp aberant de scurt, fără a se pune la dispoziţie materialele necesare, urmate de solicitări ultimative şi ameninţări de sancţionări cu amendă penală. În toate cazurile când se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, trebuie puse la dispoziţia comisiei un istoric cât mai detaliat din care să rezulte: fapta, mobilul, modul de săvârşire al acesteia, comportamentul ante şi post-faptic, antecedentele penale şi medicale etc. Aceste informaţii sunt extrem de importante, în lipsa acestora efectuarea expertizei fiind mult îngreunată şi putând constitui o importantă sursă de eroare în concluziile acesteia. În cazul în care comisia de expertiză este obligată să solicite dosarul cauzei, atunci, în finalizarea expertizei, survin întârzieri mari. În supărator de multe cazuri, organul judiciar ce dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice nu pune la dispoziţia comisiei actele medicale şi medico-legale anterioare. Aceste documente sunt extrem de importante şi, de aceea, Comisia de expertiză este obligată să solicite copii după aceste documente de la diferite instituţii sanitare", explică sursa citată.

Corespondenţa privind aceste documente poate dura săptămâni şi chiar luni, întârziind considerabil realizarea expertizei solicitate. În plus, multe unităţi sanitare refuză eliberarea documentelor solicitate, motivând că nu au nici o obligaţie faţă de instituţiile medico-legale, mai spune membrul Comisiei Superioare de Medicină Legală.

Soluţia pentru aceste situaţii este, în opinia specialistului, una evidentă: organul judiciar, care este cel mai în măsură să cunoască toate internările anterioare, precum şi toate expertizele efectuate persoanei în cauză, pe care trebuie să le pună integral şi de la bun început la dispoziţia comisiei de expertiză.

Pe durata expertizei medico-legale, pacientul poate rămâne internat în spitalul unde a fost dus iniţial sau poate fi expertizat în alte unităţi sanitare din reţeaua MS.

În 2011, din totalul celor 99.297 de expertize, 14.159 (aproape 15%) au fost expertize medico-legale psihiatrice, din care 34% în cauze civile şi 66% în cauze penale.

Rezultatul comisiei de expertiză trebuie avizat de Comisia Superioară.

Comisia Superioară Medico-Legală a analizat, anul trecut, 280 de expertize. În majoritatea cazurilor, Comisia a aprobat expertizele supuse avizării. În doar 5% din cazuri, Comisia a considerat necesară, pentru elucidarea deplină a cazului, efectuarea unei noi expertize medico-legale.