Familiile din Gaza caută cu disperare alimente şi apă, stau la cozi lungi pentru ajutoare

Membrii familiie Abu Jarad au fugit din casa lor confortabilă cu trei dormitoare din nordul Gaza după izbucnirea războiului dintre Israel şi Hamas în urmă cu aproape trei luni. Familia formată din 10 persoane se înghesuie acum într-un cort de 16 metri pătraţi, aşezat pe un teren nisipos plin de gunoaie, parte a unei tabere de palestinieni.

Fiecărui membru al familiei i se atribuie sarcini zilnice, de la strângerea de crengi pentru a face focul pentru gătit, până la căutarea de legume în pieţele din oraş. Dar cele mai multe eforturi ale lor nu le pot masca disperarea.

Noaptea, „câinii se învârt deasupra corturilor”, a declarat Awatif Abu Jarad, un membru mai în vârstă al familiei. „Trăim ca nişte câini!”.

Palestinienii care caută refugiu în sudul Gaza spun că fiecare zi a devenit o luptă pentru a găsi mâncare, apă, medicamente şi băi funcţionale. În tot acest timp, ei trăiesc cu teama atacurilor aeriene israeliene şi a ameninţării tot mai mari privind bolile.

Bombardamentele şi invazia terestră a Israelului în Gaza, aflată acum în cea de-a 13-a săptămână, au împins aproape toţi palestinienii spre oraşul Rafah din sud, de-a lungul graniţei egiptene. Zona avea o populaţie de aproximativ 280.000 de locuitori înainte de război, cifră care a crescut la peste 1 milion în ultimele zile, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţii palestinieni.

Apartamentele din Rafah sunt înghesuite cu oameni, adesea familii extinse care şi-au deschis uşile pentru rudele strămutate. La vest de oraş, au apărut mii de corturi de nailon. Alte mii de oameni dorm în aer liber, în ciuda vremii reci şi adesea ploioase din timpul iernii.

Cea mai mare parte din nordul Gaza se află acum sub controlul armatei israeliene, care la începutul războiului i-a îndemnat pe palestinieni să se evacueze spre sud. Pe măsură ce războiul a avansat, au fost emise mai multe ordine de evacuare pentru zonele din sud, forţându-i pe civilii palestinieni să se înghesuie în spaţii din ce în ce mai mici, inclusiv Rafah şi o fărâmă de pământ din apropiere numită Muwasi. Chiar şi aceste spaţii pretins sigure sunt adesea lovite de raiduri aeriene şi bombardamente.

Războiul a izbucnit la 7 octombrie, după ce militanţii Hamas au luat cu asalt sudul Israelului, omorând aproximativ 1 200 de persoane şi răpind alte 240. Luptele au ucis peste 22.400 de palestinieni, potrivit Ministerului Sănătăţii din teritoriul condus de Hamas, care nu face distincţie între civili şi combatanţi.

Potrivit lui Nouman, fratele lui Awatif, conflictul a împins familia pe toată lungimea Gaza. Ei au fugit din casa lor din oraşul de frontieră nordic Beit Hanoun în prima zi a războiului şi au rămas la o rudă din oraşul Beit Lahia, aflat în apropiere.

Şase zile mai târziu, intensitatea loviturilor israeliene în zona de frontieră i-a trimis în sud, la spitalul Al-Quds din oraşul Gaza. Când oamenii au început să evacueze spitalul, două zile mai târziu, ei au călătorit spre tabăra urbană de refugiaţi Nuseirat din centrul Gaza, făcând pe jos drumul de 10 kilometri.

Au stat într-o clădire înghesuită a şcolii ONU din Nuseirat timp de peste două luni, dar au plecat la 23 decembrie, când armata israeliană şi-a îndreptat atenţia spre ţintele Hamas din taberele de refugiaţi din centrul Gaza.

Au fugit la Muwasi pe 23 decembrie, crezând că este cea mai sigură opţiune. În prima noapte, au dormit în aer liber. Apoi au cumpărat nailon şi lemn într-o piaţă din Rafah pentru a construi un cort.

Nouman, un contabil, doarme pe podeaua acoperită cu nailon împreună cu soţia, sora, cele şase fiice şi un nepot. Dorm pe o parte pentru a economisi spaţiu. El a spus că a dat 1.000 de shekeli pe cort, aproximativ 276 de dolari. „Este o nebunie totală”, a spus el. În economia de război din Rafah, bazată pe cerere, corturile de familie prefabricate mai mari costă acum între 800 şi 1.400 de dolari.

Greutăţile familiei încep la ora 5 dimineaţa. Nouman a spus că prima sa sarcină este să aprindă un mic foc pentru a găti micul dejun, în timp ce soţia şi fiicele sale frământă aluatul pentru pâine plată şi apoi îşi spală ustensilele şi plita metalică de gătit. După ce mănâncă, atenţia lor se îndreaptă spre căutarea apei şi a hranei, sarcini care ocupă cea mai mare parte a orelor de zi.

Nouman a declarat că el şi câteva dintre rudele sale mai tinere colectează ulcioare de apă de la una dintre conductele publice din apropiere, apă care este folosită exclusiv pentru spălare şi nu este potrivită pentru băut. Apoi, se îndreaptă spre una dintre zecile de cisterne de apă potabilă răspândite în tot oraşul, unde aşteaptă la coadă ore întregi.

Un galon de apă potabilă costă un shekel, adică 28 de cenţi. După ce apa este adusă, membrii familiei se deplasează între mai multe pieţe deschise pentru a vâna legume, făină şi conserve pentru masa din acea seară. Între timp, Nouman se ocupă să caute crengi şi bucăţi de lemn pentru a face focul.

Preţurile alimentelor au crescut vertiginos. Gaza se confruntă cu o penurie acută de alimente şi medicamente şi depinde în mare măsură de ajutoarele şi proviziile care se strecoară prin două puncte de trecere, unul egiptean şi unul israelian, şi de ceea ce a fost cultivat în recolta recentă. Mai mult de jumătate de milion de persoane din Gaza - aproximativ un sfert din populaţie - mor de foame, a declarat Organizaţia Naţiunilor Unite la sfârşitul lunii decembrie.

Dalia Abu Samhadana, o tânără mamă care se adăposteşte cu familia unchiului ei într-o casă aglomerată de 20 de persoane din Rafah, spune că singurele alimente de bază de la piaţa locală sunt roşiile, ceapa, vinetele, portocalele şi făina. Toate sunt practic inaccesibile.

Un sac de făină de 25 de kilograme (55 de lire) înainte de 7 octombrie costa în jur de 10 dolari. De atunci, a fluctuat între 40 şi 100 de dolari.