Fapta lui Adrian Severin, încadrată la trafic de influenţă

"Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la doi la zece ani", potrivit articolului 257 din Codul Penal.

Articolul 8, indice 1, din Legea 78/2000 referitoare la fapte de corupţie stipulează că prevederile articolelor 254-257 din Codul penal (privind luarea, darea de mită şi traficul de influenţă) şi ale articolului 6, indice 1, şi articolul 8, indice 2, din Legea 78 se aplică în mod corespunzător şi următoarelor persoane: a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte; b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte; c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Comunităţilor Europene.

Adrian Severin este cercetat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie după ce reporterii ziarului britanic Sunday Times au făcut public faptul că le-au propus mai multor deputaţi europeni să le plătească 100.000 de euro în schimbul unor amendamente a căror adoptare ar putea-o obţine.

Trei deputaţi europeni şi foşti miniştri - un român, un sloven şi un austriac - s-au declarat dispuşi să îşi "vândă serviciile" pentru sume de până la 100.000 de euro unor jurnalişti de la cotidianul britanic The Sunday Times care s-au pretins a fi lobbyişti.

Eurodeputatul Adrian Severin, fost vicepremier român, a trimis un e-mail falşilor lobbyişti, afirmând: "Doar ca să ştiţi că amendamentul pe care îl vreţi a fost depus la timp". La scurt timp, el a trimis o factură de 12.000 de euro pentru "servicii de consiliere".

Procurorii anticorupţie urmează să demareze procedurile judiciare de obţinere a facturii trimisă de Severin reporterilor, precum şi de audiere a acestora, probabil prin comisie rogatorie. De asemenea, toate persoanele, cetăţeni străini, vor fi audiate prin comisie rogatorie.

Şi europarlamentarul PDL Sebastian Bodu va fi audiat de procurorii anticorupţie, având în vedere că numele său este indicat de Adrian Severin pentru modificarea Directivei europene cu privire la fondurile de garantare a depozitelor.

În luna februarie, Bodu a depus şi un amendament în acest sens. "Amendamentul depus de mine a venit în februarie, se află în linie cu poziţia mea exprimată în decembrie şi consider în continuare că acesta este un amendament normal, de bun simţ şi realist. Aceasta deoarece unui fond de garantare a depozitelor îi este imposibil să îşi lichideze investiţiile într-o săptămână (cât e noul termen propus de Comisia Europeană) pentru a plăti compensaţiile respective. Acest lucru mi-a fost comunicat şi de reprezentanţii Fondului din România şi, deci, am mers pe un termen de o lună", susţine Bodu.

Potrivit Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, persoanele care exercită o funcţie publică sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Articolul 8, indice 2, al Legii 78 arată că promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin sau al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la şapte ani.

Pe de altă parte, articolul 13 (1), prevede că sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea 78/2000, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori unei autorităţi publice,o perturbare deosebit de gravă a activităţii instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor (...).

Prin lobbying se înţelege activitatea unui grup care încearcă să determine puterea Legislativă sau Executivă să adopte o poziţie sau să ia o decizie care să servească interesele legitime ale respectivului grup. De asemenea, prin lobbying, factorii decizionali şi anume parlamentarii, reprezentanţii administraţiei publice centrale şi locale; pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de expertiza unor specialişti în diferite domenii.

Activitatea de lobby a apărut prima dată în capital europeană Bruxelles la sfârşitul anilor '70. Odată cu anul 1979, odată cu primele alegeri în Parlamentul European, s-a dat startul pentru activitatea de lobby în Europa. În acelaşi timp, tot mai multe companii erau interesate de hotărârile luate la Bruxelles, din acest motiv aveau nevoie de reprezentare la Bruxelles, aveau nevoie de niste lobby-işti .

Odată cu anul 1986, când s-a semnat Actul Unic European, s-a stabilit ca deciziile din Consiliu să fie luate prin majoritate calificată. Parlamentul era tot mai puternic, iar activitatea de lobby a prins contur. Odată cu lărgirea Uniunii Europene s-au înmulţit cei care fac lobby, existând peste 15.000 de lobby-işti şi 2 600 de grupuri de interese care au birouri la Bruxelles în prezent.

În noiembrie 2005, Siim Kallas, comisarul european pentru audit, antifraudă şi afaceri administrative, a lansat prima iniţiativă pentru transparentizarea activităţii de lobby prin definirea clară a activităţii la nivel european, crearea unei baze de date cu cei care fac lobby şi elaborarea unui cod deontologic european.

În mai 2006, Comisia Europeană lansează Cartea Verde asupra Transparenţei în UE. Pentru ca sistemul să devină cât mai corect, Comisia considera că ar trebui să existe un sistem de înregistrare voluntară a lobby-iştilor. Conform Comisiei, lobby-iştii ar urma să fie anunţaţi înainte de a se discuta chestiunile de interes pentru ei. Totodată, ar trebui să existe un cod deontologic comun pentru toţi lobby-iştii, nişte cerinţe minime ce ar urma să fie respectate. De asemenea, Comisia prevedea şi un sistem de sancţiuni pentru încălcarea codului.

Cifra de afaceri a activităţii de lobby din capitala belgiană este de 60-90 de milioane de euro pe an.

Europarlamentarul Adrian Severin a declarat, luni, la Bruxelles, că din activităţi similare celor pe care i le propuseseră reporterii sub acoperire a câştigat, în 2010, suma de 30.000-40.000 de euro.

"Anul trecut au fost cred că vreo 40.000 de euro. Sau mai puţin de atât, 30.000 de euro, ceva de genul acesta. Sunt în board-ul de internaţional advisors al Unicredit International. Nu cred că este un secret să vă spun că printre colegi de-ai mei sunt fostul preşedinte polonez Kwasniewski, fostul ministru de finanţe din Germania Theo Waigel. Sunt personalităţi importante. Şi, fiind personalităţi de asemenea rang, oameni cu expertiză - nimeni nu dă informaţii secrete, să fim lămuriţi - dar în orice caz având atâta experienţă, atâta expertiză...", a comentat Severin.

El a spus că la Unicredit nu i s-a cerut niciodată ceva strict legat de activitatea Parlamentul European (PE).

Eurodeputatul Severin a subliniat că regulamentele PE îi interzic să încheie contracte cu statele, pe bani publici, dar se pot încheia contracte cu firme private.

Jurişti români susţin că emiterea facturii de către Severin, "probabil, în numele unei firme de consultanţă", pentru încasarea sumei de 12.000 de euro, denotă o activitate "paravan", facturarea pentru lobby fiind incompatibilă cu calitatea deţinută în PE.

Regulamentul de procedură al Parlamentului European arată, la articolul 6, că "în exercitarea competenţelor sale în ceea ce priveşte privilegiile şi imunităţile, Parlamentul urmăreşte în special conservarea integrităţii sale ca adunare legislativă democratică şi asigurarea independenţei deputaţilor în îndeplinirea atribuţiilor care le revin".

Potrivit Regulamentului, "o autoritate competentă a unui stat membru" poate face cerere de ridicare a imunităţii unui eurodeputat. Această cerere se adresează Preşedintelui şi este mai departe comunicată în şedinţă plenară şi trimisă comisiei competente.

(Material realizat de Lucia Efrim, eveniment@mediafax.ro).