Femei ucise în Europa. Interpol cere ajutorul populaţiei pe Internet

Titluri de filme folosite de oamenii legii: femeia din fântână, fata în haine bărbăteşti, trupul învelit într-un covor, necunoscuta din Teteringen, o femeie la graniţă, cadavrul cu un tatuaj înflorit. Acestea sunt etichetele de identificare care, alături de acronimele pentru fiecare ţară (Bel01, Nl03, D02), Interpol le-a dat pentru 22 de cazuri nerezolvate: femei fără viaţă găsite de-a lungul a cel puţin 30 în Olanda, Belgia şi Germania.

Fata cu unghii false

În premieră, anchetatorii au decis să prezinte informaţii legate de aceste „cazuri reci” pe Internet, în speranţa de a recunoaşte victimele şi de a-i găsi pe făptuitori. Au numit-o „Operaţiunea Identify Me”. Pe site-ul Interpol găsiţi chipuri de femei, reconstituite pe computer într-un mod care le face să semene cu schiţele unor fiinţe care au trăit cu mii de ani în urmă. Poveşti uitate. Aproape toate aveau între 20 şi 40 de ani. Cel mai recent caz: „fata cu unghii false”, vârsta presupusă 14-24 de ani, ten deschis, o cicatrice pe încheietura mâinii şi una pe abdomen: corpul ei gol a fost recuperat pe 31 mai 2009 dintr-un canal, în Belgia.

Femeie înfăşurată într-un covor

„Cine l-a văzut”: pentru fiecare caz, pe site-ul Interpol există un link care duce la poliţia de referinţă. Speranţa este ca cineva care citeşte să le recunoască, poate dintr-un mic detaliu: femeia găsită în 2002 în râul Weser din Germania trebuie să fi avut între 22 şi 35 de ani şi a fost înfăşurată strâns într-un covor. Poliţia crede că bijuteria cu o piatră roşie pe care a purtat-o ​​la urechea dreaptă a fost făcută la Harkov, Ucraina, în 1956. Poate o amintire, un cadou: ar putea apărea cineva care a iubit-o. Poliţia germană explică faptul că fata cu cercelul rubin avea şi două plombe proaspete la dinţi, o muncă temporară făcută cu câteva săptămâni înainte de moarte. Din vechile examinări ale medicului reiese că aceasta ar fi născut, între 1985 şi 1999. Un posibil fiu (sau fiică) ar fi putut avea 3 ani la momentul dispariţiei, iar astăzi ar fi putut avea de la 24 la 38 de ani. 

La cimitirul din Amsterdam

Fiecare este o poveste a dreptăţii în aşteptare. Detectivul olandez Carina van Leeuwen povesteşte BBC despre durerea pe care o simte pentru oamenii care au căzut într-un dublu întuneric: moarte violentă şi anonimat. Acesta este motivul pentru care detectivul speră că Operaţiunea „Dă-mi un nume” poate reda identitatea pierdută unei femei găsite în bucăţi, într-un tomberon plutitor. Din când în când, se duce în vizită la ea: două picioare îngropate în cimitirul din Amsterdam, printre pietrele funerare ale străinilor.