Fiul disidentului Gheorghe Ursu, o nouă scrisoare către Tăriceanu: "A încercat să profite de numele tatălui meu, şi încearcă în continuare din răsputeri să îşi asocieze abuziv numele pătat"

„Mă simt obligat să răspund public scuzelor pe care mi le-a trimis domnul Călin Popescu-Tăriceanu sub pretextul unei “regretabile confuzii”, atât pentru faptul că domnia să a făcut publică scrisoarea pe care mi-a adresat-o, cît mai ales pentru că nu văd în ea decît o neverosimilă şi lamentabilă cramponare în încercarea de a se asocia, fără vreo baza reală şi legătură directă, cu cauza dizidentilor din anii ‘80.

1. Pretinsă explicaţie "că e vorba de un alt student” cu o “dramă similară", că "au mai fost, poate, destui în acele vremuri" este o nouă aserţiune nefondată a politicianului. Nu se cunoaşte vreun alt caz de dizident ucis în închisoare de Securitate în 1985 (şi nici în anii adiacenţi).

2. Dacă a făcut o regretabilă “confuzie”, îl invit pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu să dezvăluie public cine era acel “alt student înalt, subţire şi brunet” care i-ar fi destăinuit că tatăl sau ar fi fost ucis în închisoare de Securitate în 1985?

3. Ar fi absurd să nu fi ştiut cum îl chema pe acel ipotetic student, mai ales în condiţiile în care domnia să singur spune că în facultate cazul lui Gheorghe Ursu era “intens comentat”. Să înţelegem deci că a cunoscut pe fiul unui alt disident Ursu ucis de Securitate în închisoare? (Ar fi trebuit că această persoană să şi semene cu mine – atâta vreme cât legat de cazul tatălui meu eu însumi am apărut ocazional în mass-media începând din ’90, deci în aceste "mai multe decenii" de când domnul Tăriceanu pretinde că ne confundă).

4. E aiuritoare pretenţia domnului Călin Popescu-Tăriceanu că nu ar vedea "ce capital politic” ar fi putut obţine “doar relatând o discuţie de acum aproape 40 de ani cu fiul unui mare disident", când tot domnia să continuă, în aceeaşi scrisoare pe care mi-a adresat-o, atacurile împotriva Procurorului General pentru că acesta ar fost "angrenat în prigonirea opozanţilor regimului comunist", şi încadrându-l în "sistemul paralel şi nelegal de putere", se arată în scrisoarea Andrei Ursu, lui Călin Popescu Tăriceanu.

Fiul disidentului Gheorghe Ursu a mai precizat că, dacă preşedintele Senatului „se preface că nu vede miza politică a demersului, „poporul român nu suferă de aceeaşi miopie şi o vede”.

„Domnia să a încercat să profite de numele tatălui meu, şi încearcă în continuare din răsputeri să îşi asocieze abuziv numele pătat în dosare de corupţie, cu cel al unui dizident ucis de Securitate, exclusiv pentru a-l ataca, de pe o poziţie de “apropiat al opozanţilor”, pe Procurorului General, pe care-l acuză de “prigonirea opozanţilor”.

(Aceiaşi parazitare a cauzei adevăraţilor dizidenţi anti-ceauşişti o văd şi în campania PSD, un partid sub a cărui guvernare un torţionar al tatălui meu a ajuns colonel, dosarele de la Securitate ale tatălui meu erau ascunse sau falsificate, ce mai rămăsese din jurnalul tatălui meu a fost distrus, securişti condamnaţi pentru poliţie politică au ajuns generali în SRI, iar justiţia PSD-istă, cu adevărat “paralelă” cu dreptatea, i-a acoperit pe tortionarii Pîrvulescu şi Hodiş, care abia astăzi sunt judecaţi pentru crime împotriva umanităţii).

Este ştiut de toată lumea că domnul Călin Popescu-Tăriceanu este nu doar din ultimele zile, de când cu Aiudul sau Dosarul Revoluţiei, în acest război cu Procurorul General şi cu “sistemul paralel şi nelegal de putere”, respectiv DNA-ul. Şi anume, de când politicianului ALDE i-au fost descoperite actele de corupţie şi DNA-ul i-a făcut dosare în acest sens. Deci nu pentru vreun rol în dosarele opozanţilor anti-comunişti sau în cel al Revoluţiei îl atacă domnul Călin Popescu-Tăriceanu pe Augustin Lazăr de câţiva ani încoace. Îl atacă pentru că acesta din urmă s-a luptat să fie pedepsite actele de corupţie ale politicienilor din România. Evident, şi cele ale domnului Călin Popescu-Tăriceanu”, se mai arată în scrisoare.

Scrisoarea semnată de Andrei Ursu a fost publicată pe Facebook, de istoricul Mădălin Hodor.

Aceasta este a doua scrisoare pe care Andrei Ursu i-o transmite lui Călin Popescu Tăriceanu. Schimbul de scrisori a pornit în urma unor declaraţii ale preşedintelui Senatului, care a precizat că ştia de tragedia disidentului Gheorghe Ursu şi că fiul său i-a fost student.

"Ştiam de tragedia lui Gheorghe Ursu. Întâmplarea face, de exemplu, că băiatul disidentului Gheorghe Ursu (şi care a murit în închisoare, ştiţi bine toată istoria) mi-a fost chiar student, şi la vremea respectivă subiectul acesta a venit să ni-l impartaseaca mie şi încă unui coleg de al meu, cu mare frică pentru că, era... se temea că acest lucru ar putea să aibă consecinţe asupra lui, urmă să-şi pregătească examenul de diplomă", a declarat la Digi24 Tăriceanu, în urmă cu câteva zile.

Ulterior, Andrei Ursu a reacţionat, subliniind că nu l-a cunoscut niciodată pe Tăriceanu şi că a minţit când a spus că i-a fost student şi că i-ar fi povestit despre tatăl său.

Într-o scrisoare deschisă, Tăriceanu recunoaşte că a făcut o confuzie şi că l-a confundat pe ful disidentuluu ucis de Securitate cu un alt fost student de-al său.