Florian Cormoş, al treilea torţionar pentru care IICCMER cere urmărirea penală pentru infracţiuni contra umanităţii. Parchetul ICCJ a înregistrat denunţul

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc solicită Parchetului ICCJ începerea urmăririi penale a lui Florian Cormoş, fost comandant al Coloniei de muncă Cernavodă, pentru infracţiuni contra umanităţii, acesta fiind al treilea torţionar pentru care IICCMER sesizează procurorii.

Urmărește
1298 afișări
Imaginea articolului Florian Cormoş, al treilea torţionar pentru care IICCMER cere urmărirea penală pentru infracţiuni contra umanităţii. Parchetul ICCJ a înregistrat denunţul

Florian Cormoş, al treilea torţionar pentru care IICCMER cere urmărirea penală pentru genocid (Imagine: Adrian Stoicoviciu/Mediafax Foto)

Parchetul ICCJ a înregistrat denunţul

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a înregistrat, marţi, denunţul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc împotriva lui Florian Cormoş, comandant al Coloniei de muncă de la Cernavodă, pentru infracţiuni contra umanităţii.

"Astăzi, 11 februarie 2014, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a depus la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un denunţ formulat împotriva cpt. (r) Florian Cormoş, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, constând în aceea că, în virtutea funcţiei de comandant deţinută în perioada 20 decembrie 1952 - 17 aprilie 1953, a impus un regim de detenţie inuman deţinuţilor aflaţi în Colonia de muncă de la Cernavodă", se arată într-un comunicat de presă al PICCJ.

În denunţul depus la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, IICCMER a arătat că, în calitatea sa de comandant al Coloniei de muncă Cernavodă, Florian Cormoş a pus în aplicare un regim de exterminare, cu scopul de a anihila fizic opozanţii regimului sau pe cei consideraţi indezirabili din punct de vedere social.

"Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc mai precizează, în cuprinsul denunţului, că, acţionând pe cont propriu şi încălcând grav inclusiv reglementările vremii cu privire la condiţiile de detenţie şi muncă ale deţinuţilor, numitul Cormoş Florian a instituit un regim de teroare, căruia i-au căzut victime cel puţin 115 deţinuţi", a precizat PICCJ în comunicat.

"Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a solicitat astăzi, 11 februarie 2014, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al Coloniei de muncă de la Cernavodă, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii. Căpitanul în rezervă Florian Cormoş, astăzi 87 de ani, a săvârşit, din punctul de vedere al Institutului, infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu persoanele internate administrativ şi condamnaţii aflaţi în exercitarea pedepselor privative de libertate, fapte prevăzute şi sancţionate de Codul penal actual, articolul 439 alineatul 1, litera j", a declarat marţi, preşedintelui executiv al IICCMER, Andrei Muraru.

El a precizat că acesta este al patrulea nume din lista celor 35 de persoane suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist, după Alexandru Vişinescu şi Ioan Ficior, în cazul cărora a fost deja începută urmărirea penală, şi Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013.

Căpitanul în rezervă Florian Cormoş a deţinut funcţia de comandant al Coloniei de muncă de la Cernavodă în perioada 20 decembrie 1952 - 17 aprilie 1953.

Andrei Muraru a precizat că IICCMER are dovezi clare că Florian Cormoş a impus un regim de exterminare al celor internaţi administrativ şi al condamnaţilor aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate, în cele patru luni în care a condus Colonia de muncă de la Cernavodă fiind înregistrate 115 decese.

"Prin măsurile aplicate în calitatea sa de comandant al coloniei, cpt. (r) Florian Cormoş a impus un regim de viaţă şi de muncă bazat pe restrângerea drepturilor condamnaţilor şi internaţilor administrativ. Măsurile represive aplicate de cpt. (r) Cormoş au dus în final la decesul unui număr impresionant de deţinuţi, în timp ce numărul inapţilor pentru muncă a crescut simţitor. Bătăile până la spitalizare, încarcerarea pe perioade lungi doar în cămaşă şi lenjerie, obligarea inapţilor să muncească, înfometarea, munca fără oprire pentru 24 de ore, munca pe şantier pe timp de ger în îmbrăcăminte sumară au condus la o rată a mortalităţii de aproximativ 30 de decese lunar, precum şi la creşterea numărului de inapţi de muncă la 400 de persoane din totalul de 2.500 de deţinuţi", a spus Andrei Muraru.

De asemenea, în timpul în care Florian Cormoş a condus Colonia de muncă a fost întregistrat şi un număr mare de infirmităţi permanente. Andrei Muraru a adăugat că regimul de detenţie aplicat în cadrul coloniei de muncă Cernavodă poate fi calificat drept unul de exterminare prin raportare la condiţiile inumane la care erau supuse persoanele deţinute.

"Conform certificatelor oficiale de deces sau documentelor care atestă decesul deţinuţilor, identificate de către experţii IICCMER în arhiva Primăriei Cernavodă, arhiva CNSAS sau arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în numai patru luni, între 20.12.1952 şi 17.04.1953, perioadă în care cpt. (r) Florian Cormoş a îndeplinit funcţia de comandant al Coloniei de muncă Cernavodă-Columbia, aici au decedat cel puţin 115 deţinuţi, pentru o serie dintre decese existând probe ale suprimării vieţii în mod direct", a precizat Muraru.

El a mai spus că din cele 115 cazuri, luna cu cele mai multe decese a fost martie 1953, când şi-au pierdut viaţa 37 de deţinuţi.

"Aproximativ 29 la sută dintre decese au fost înregistrate la grupa de vârstă 40-49 de ani, iar media de vărstă a tuturor celor decedaţi a fost de 42,8 ani. Din totalul deceselor înregistrate, cel mai tânăr decedat avea 20 de ani, iar cel mai în vârstă 66 de ani", a arătat Muraru.

Preşedintele executiv al IICCMER a precizat că printre cauzele deceselor au fost identificate: condiţii carcerale mizerabile şi inumane; rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci şi aglomerarea excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament; condiţiile de muncă foarte grele la care erau supuşi toţi deţinuţii, indiferent dacă erau inapţi sau bolnavi.

"Deţinuţii nu erau echipaţi corespunzător pentru muncile efectuate, deşi erau obligaţi să suporte condiţii meteorologice extreme; scoaterea la muncă a celor ce sufereau de epilepsie; obligarea deţinuţilor de a depăşi norma de muncă şi pedepsele crunte primite pentru nesupunere. Între pedepsele aplicate se numără: izolarea (carcera) pe timp de iarnă a deţinuţilor, îmbrăcaţi sumar; bătăi cu pumnii, cazmaua, lopata, cureaua de la ventilatorul tractoarelor, pedepsirea unor deţinuţi de a sta cu picioarele în apa îngheţată, legarea unor deţinuţi de mâini şi ţinerea lor în timpul iernii în zăpadă şi carcere, dezbrăcaţi, folosirea unor instalaţii electrice pentru electrocutarea unor deţinuţi, alergarea cu cai a deţinuţilor, călcarea lor cu copitele, precum şi dezbrăcarea şi tăvălirea lor prin mărăcini, asasinarea prin împuşcare şi profanarea cadavrelor deţinuţilor", a mai arătat Muraru.

Florian Cormoş s-a născut la 8 martie 1927, în satul Şişterea, comuna Cetariu, judeţul Bihor. A ocupat mai multe funcţii în aparatul represiv comunist. Cornoş a fost repartizat la Centrul de Triere Ghencea - Bucureşti (6 martie-16 iun. 1950), apoi a fost, pe rând, şef de Birou Producţie la Unitatea de Muncă nr. 1 Capul Midia (iunie 1950-20 octombrie 1950), locţiitor comandant pentru spate la Columbia - Cernavodă (20 octombrie 1950-1 noiembrie 1951), comandant la Colonia de Muncă Km. 8 Saligny (1 noiembrie 1951-15 martie 1952), locţiitor comandant la Colonia de Muncă Culmea (15 martie–17 decembrie 1952), comandant la Colonia de muncă Columbia - Cernavodă (20 decembrie 1952-17 aprilie 1953). De asemenea, a fost şeful Biroului Administrativ Gospodăresc al Coloniei de Muncă Poarta Albă (15 octombrie 1953-2 martie 1954).

Muraru a precizat că, în contextul decesului lui Stalin, autorităţile comuniste au căutat să demonstreze că există voinţă politică pentru a sancţiona abuzurile din sistemul carceral. Astfel, Florian Cormoş a fost anchetat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru unele fapte (pedeapsă comutată ulterior), fiind însă eliberat trei ani mai târziu, în 1957.

"Din documentele identificate de experţii IICCMER în arhive, nu reiese cu claritate care sunt faptele care i-au fost reţinute în sarcină şi dacă a răspuns penal pentru acestea. Cormoş a ocupat ulterior funcţia de ofiţer de serviciu prim între august 1957 şi august 1960 şi ofiţer cu pregătirea de luptă şi serviciu între august şi iulie 1967 la penitenciarul Cluj Tribunal, fiind mutat din august 1967 pe aceeaşi funcţie la penitenciarul Oradea. Din 1972 s-a angajat ca muncitor cantaragiu la Antrepozitul frigorific Baciu din Cluj-Napoca", a mai spus Muraru, care a calificat acest proces ca fiind o "farsă judiciară".

Lagărul de muncă de la Cernavodă, cunoscut şi sub numele de Columbia, a fost primul şantier deschis pentru lucrările la Canalul Dunăre – Marea Neagră din perioada 1949-1953. La Cernavodă se regăseau deţinuţi internaţi administrativ şi condamnaţi aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate. Numărul de deţinuţi varia între 1.200 şi 8.000. În 1952-1953, efectivul ajunsese la 2.500 de deţinuţi, majoritatea de drept comun.

În aprilie 2013, IICCMER a anunţat că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de 35 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor şi adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

Pe 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva lui Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, pentru omor deosebit de grav.

Pe 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva lui Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, pentru omor deosebit de grav.

În 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justitie a dispus începerea urmăririi penale faţă de locotenent colonelul în rezervă Alexandru Vişinescu, pentru genocid, întrucât în perioada 1956-1963, când a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat, i-a supus pe deţinuţii politici la rele tratamente, bătăi şi alte violenţe, i-a lipsit de hrană, medicamente şi asistenţă medicală.

Reprezentanţii IICCMER arătau că în perioada 1956-1963, la Râmnicu Sărat au murit 12 deţinuţi politici, printre care Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu şi Mihail Romniceanu, decesele fiind cauzate de colaps cardio-vascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriţiei.

Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului instanţei supreme începerea urmării penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, colonelul în rezervă Ioan Ficior (85 de ani), tot pentru genocid.

În 24 octombrie 2013, Parchetul instanţei supreme a anunţat că a dispus începerea urmăririi penale faţă de Ioan Ficior, pentru genocid, constând în aceea că, în virtutea funcţiilor de comandant şi locţiitor de comandant, deţinute în perioada 1958-1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici aflaţi în Colonia de muncă Periprava.

Procurorii au arătat că, din cauza condiţiilor inumane din Colonia de muncă Periprava (foame, frig, bătăi zilnice, lipsa condiţiilor elementare de trai, neasigurarea condiţiilor medicale necesare deţinuţilor bolnavi) şi a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar şi pentru muncitorii de profesie, numărul deceselor era foarte mare, fiind înregistrate 103 decese în perioada 1958 şi 1963, când la conducera unităţii a fost Ioan Ficior.

Pe 16 ianuarie, IICCMER a prezentat rezultatul investigaţiilor în cazul lt. maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013, suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (ianuarie 1954 - decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla.

"Alte persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv urmează să fie trimise în justiţie în perioada următoare", a precizat IICCMER.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici