Nepoata lui Arsenie Boca s-a refugiat într-un azil de bătrâni din Bihor. A învins Covidul, la 90 de ani

Nepoata părintelui Arsenie Boca trăieşte într-un centru pentru vârstnici în Bihor care, de când s-a aflat de prezenţa ei, a devenit un mic loc de pelerinaj pentru credincioşi şi pentru curioşi.

S-a născut în 1930, în comuna Buteni, judeţul Arad, unde tatăl ei era învăţător şi director al şcolii. „Bunica mea din partea tatălui, Ana Boca, a fost soră cu tatăl lui Zian (n.r. – numele de botez al lui Arsenie Boca).

„Când părinţii lui au divorţat, iar apoi tatăl lui – cu care a rămas – a murit, Zian nu a vrut să se mute la bunicii unde locuia şi mama lui. A vrut să stea cu tata. Avea 14 ani când a ajuns la noi în casă. Eu m-am născut abia după 6 ani”, povesteşte doamna Zoe, pentru ediţia scrisă a publicaţiei Bihoreanul.

Incendiu pe autostrada București-Pitești. Traficul rutier este restricționat

Câştigul salarial mediu net a crescut cu 23 lei în februarie faţă de luna ianuarie

Din anii copilăriei petrecuţi în preajma lui Arsenie, Zoe Dăian îşi aminteşte cât de modest, serios şi retras era unchiul ei, că îi plăcea să se roage, să citească, să picteze icoane, dar şi cât de uşor a învăţat să cânte la instrumente, citind doar partiturile, ori ascultând numai notele. 

Zian a decis să se călugărească, retrăgându-se la mănăstirea Sâmbăta şi alegându-şi numele Arsenie, când Zoe nu împlinise încă 10 ani. 

După instalarea comuniştilor, din momentul în care părintele Arsenie a ajuns în atenţia Securităţii, Zoe l-a văzut extrem de rar, căci unchiul ei a vrut s-o protejeze şi i-a cerut să nu-l mai caute: „Eram studentă la Cluj când a fost închis”.

Despre minunile pe care le-ar fi făcut părintele Arsenie, Zoe Dăian recunoaşte că nu le-a crezut, iniţial: „L-au crezut că-i impostor”.

Considerat cel mai mare duhovnic român al secolului XX şi propus în 2019 spre canonizare de Sinodul Mitropoliei Ardealului, Zian Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910 în localitatea Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara).

S-a călugărit în 1939, primind numele de Arsenie, a fost preot şi stareţ la mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (Braşov) şi la Prislop (Hunedoara), până în mai 1959 când, printr-un decret, călugării au fost scoşi din mănăstiri

Începând din 1945, călugărul a fost arestat în mai multe rânduri, torturat, închis la Jilava, Bucureşti, Timişoara şi la Oradea, acuzat de legături cu legionarii sau de sprijinirea luptătorilor anticomunişti, fiind condamnat la muncă silnică la Ocnele Mari şi la Canal, iar apoi i s-a interzis definitiv să mai slujească.

S-a angajat pictor la atelierele Patriarhiei, de unde s-a pensionat în 1968, an după care, vreme de 15 ani, a pictat interiorul bisericii din satul Drăgănescu (Giurgiu), inclusiv cu scene moralizatoare adresate lumii contemporane, biserica fiind numită azi „capela sixtină a ortodoxiei româneşti”.

Părintele Arsenie a murit pe 28 noiembrie 1989, la vârsta de 79 ani, la Sinaia, şi a fost înmormântat la mănăstirea Prislop, pe 4 decembrie 1989.