FOCUS: Clădirile din centrul istoric al Sibiului, vechi de sute de ani, pot cădea la primul cutremur

Potrivit directorului Inspectoratului de Stat în Construcţii Sibiu, Sorin Şerbu, municipiul Sibiu se află într-o zonă de risc seismic scăzut şi, din fericire, clădirile din zona istorică a oraşului sunt mici de înălţime, dar sunt extrem de vechi, iar lipsa lucrărilor de consolidare le face periculoase în cazul unui cutremur, transmite corespondentul MEDIAFAX.

"Când au fost construite aceste case nu exista beton armat, iar anumite elemente nu sunt legate corespunzător. Din cauza lipsei centurii armate, calcanele nu ar putea rezista în cazul unui cutremur. De asemenea, coşurile de fum sunt foarte înalte deoarece casele sunt construite cu şarpantă foarte mare, de aceea, în ultimul timp, s-au putut amenaja mansarde la majoritatea acestor case. În plus ornamentele, pe vremuri, erau realizate din ipsos sau chiar sculptate în piatră, iar prinderea lor de clădire s-a rodat în timp. Vă daţi seama ce înseamnă căderea acestora, pentru că sunt foarte grele", spune Sorin Şerbu.

Potrivit acestuia, chiar şi un vânt mai puternic creează probleme la clădirile vechi din centrul oraşului, care reprezintă aproximativ 15 la sută din imobilele din municipiul Sibiu.

"Au fost mai multe cazuri, de-a lungul timpului, în care calcanele au căzut în timpul unor furtuni sau ziduri ale unor case care s-au dărâmat din cauza degradării", afirmă Şerbu.

El nu crede că imobilele sunt în pericol iminent de prăbuşire, în cazul unui seism de mici dimensiuni. În cazul unui cutremur care ar ajunge la 7 grade pe scara Richter, însă, situaţia s-ar schimba.

Opinia specialiştilor Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu este şi mai tranşantă.

Aceştia susţin că "starea de degradare a tuturor clădirilor din centrul istoric este avansată", iar un cutremur puternic ar putea dărâma tot centrul oraşului.

"Casele din centrul istoric al municipiului Sibiu au fost construite vernacular, fără arhitecţi, iar breslele de meseriaşi le-au contruit după posibilităţi. În această zonă casele se sprijină una pe alta. Dacă la Sibiu ar fi aceleaşi probleme cu seismele ca la Vrancea, praf şi pulbere s-ar alege de tot centrul, ar cădea ca piesele de domino", a declarat, corespondentului MEDIAFAX, unul dintre specialiştii Departamentului Monumente Istorice din cadrul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu.

Specialiştii din Sibiu, atât arhitecţi, cât şi constructori, spun că aici nu cutremurele sunt principala problemă, ci alunecările de teren. Din cauza acestora imobilele vechi, la care nu s-a intervenit la timp, sunt în pericol din ce în ce mai mare.

Potrivit Listei monumentelor istorice, aprobate de Ministerul Culturii şi Cultelor, 207 clădiri din centrul municipiul Sibiu sunt monumente istorice. Dintre acestea, 96 de clădiri sunt monumente de Lista A, de valoare naţională, şi restul sunt de valoare locală.

Un imobil din Sibiu, monument istoric de valoarea naţională, a cărui construcţie a început în 1460, aflat în Piaţa Mică nr. 22, este de mai mulţi ani "mărul discordiei" între specialişti şi reprezentanţii Primăriei Sibiu, care deţine cea mai mare parte din clădire.

Imobilul are mai multe corpuri, dintre care unul este dărâmat în proporţie de aproape 80 la sută.

Specialiştii Direcţiei de Cultură au trimis, în repetate rânduri, adrese Primăriei Sibiu pentru remedierea problemelor. În parte din lipsa banilor, în parte din indiferenţă, nu s-au făcut decât lucrări minore, iar clădirea, de la an la an, este mai părăginită.

În corpurile de clădire în care se mai poate locui şi care aparţin Primăriei Sibiu funcţionează un serviciu al municipalităţii şi o secţie a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti.

Specialiştii acestei universităţi spun că "la o ploaie mai serioasă" clădirea se poate prăbuşi.

Un alt corp de clădire a intrat, în urmă cu aproximativ doi ani, în grija Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, care a deschis un centru de informare numit Sala Frescă, deoarece, în interiorul sălii, se găseşte "cea mai importantă pictură murală din Transilvania".

"Construcţia acestui imobil a început în anul 1460, pe al doilea zid de apărare al cetăţii, şi s-a încheiat în jurul anului 1700. Nu ştiu dacă este cea mai veche pictură murală din Transilvania, dar, cu siguranţă, este cea mai importantă. Pe pictură sunt scene laice, datate în jurul anului 1600, iar tavanul are un uriaş blazon lângă care este data 1694", a declarat Daniel Moosz, responsabilul cu Sala Frescă din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal.

Sala Frescă poate fi vizitată de către turişti.

Potrivit lui Daniel Moosz, unii dintre ei intră şi în curtea imobilului şi se declară uluiţi de starea de degradare în care se află.

Lângă această clădire, în Piaţa Mică nr.19, locuieşte Dumitru Gheorghică cu soţia, fiica şi cei doi nepoţi.

Din curtea şi grădina lui se vede, practic, curtea imobilului de lângă, deoarece zidul este dărâmat în cea mai mare parte, iar ce a mai rămas din el stă să cadă, punându-le viaţa în pericol.

"Nu mi-am lăsat niciodată nepoţii să se joace în curte. Mi-e prea frică pentru ei. Nici eu nu ies în grădină decât dacă este absolut necesar. Mi-e frică. Ţiglele alea, cărămizile sau orice altceva din ce a mai rămas din zid poate veni oricând pe noi. Tot zidul dacă pleacă la vale, vine pe casa mea şi a vecinului", a spus Dumitru Gheorghică.

Potrivit "Planului de achiziţii al Primăriei Sibiu", în anul 2011 sunt prevăzuţi 126.164,94 de euro pentru reabilitarea acestui imobil. Procedura de atribuire ar trebui să înceapă la 1 iunie şi să se încheie la sfârşitul lui august.

Şi clădirile din Sibiu care nu sunt monumente istorice pot pune probleme.

Sorin Şerbu se declară încântat de două clădiri, extrem de frumoase, mari şi impunătoare, dar ale căror ornamente exterioare sunt un pericol public.

Una dintre aceste clădiri este situată pe Strada Andrei Şaguna nr. 6, la două case distanţă de clădirea Prefecturii Sibiu, iar alta pe strada Croitorilor, în apropierea celei mai mari pieţe agroalimentare din Sibiu.

"Înainte de naţionalizare aceste clădiri au fost locuinţe monofamiliale. Familiile care le deţineau aveau şofer, servitori, grădinar, etc. După naţionalizare au fost băgate câte 10 - 20 de familii aici, care şi-au făcut tot atâtea băi şi bucătării. Acestea sunt aşa-numitele zone umede, cu flux de apă, care au devenit tot atâtea puncte nevralgice", afirmă Sorin Şerbu.

El spune că proprietarii clădirilor respective sunt persoane fizice, în mare parte pensionari, care nu şi-ar permite costurile "enorme" ale consolidării clădirilor, sau ale refacerii ornamentelor. De aceea situaţia pare fără ieşire.

"Când mă uit în sus la ornamentele de pe aceste clădiri mi se face rău. Am trimis adrese proprietarilor, dar...Normal, nu poţi să pretinzi la 20 de pensionari să se apuce să întreţină şi să repare, dar legea aşa spune. Le-am făcut adrese la fiecare şi le-am atras atenţia că sunt răspunzători în cazul în care se întâmplă ceva la căderea acestor ornamente", afirmă Sorin Şerbu.

Potrivit acestuia, "marele noroc al Sibiului", a fost că, în pregătirea Programului Capitală Culturală 2007, au fost refăcute faţadele şi acoperişurile tuturor caselor de pe bulevardul central din Sibiu şi din Piaţa Mare a oraşului.

Potrivit arhitecţilor, aceasta nu a fost decât "spoială", care nu a rezolvat problemele privind structura imobilelor.

În municipiul Sibiu există monumente istorice încă din secolul al XIII-lea. Cele mai vechi sunt bisericile, zidurile de fortificaţie ale oraşului şi apoi clădirile.

Cel mai vechi monument istoric din municipiul Sibiu este Biserica Azilului care datează din 1292.