FOCUS: Dosarele privind evenimentele din '89 de la TVR şi Radiodifuziune, încă nerezolvate

Numărul total al persoanelor care au murit în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 este de 1.104, iar 3.352 de persoane au fost rănite.

Din totalul victimelor înregistrate după 22 decembrie 1989, 805 erau militari (260 de morţi şi 545 răniţi), iar 138 erau poliţişti (65 de morţi şi 73 răniţi).

În Bucureşti, până la data de 22 decembrie '89, în urma acţiunilor de reprimare a demonstraţiilor, numărul decedaţilor se ridica la 48, iar cel al răniţilor (cu sau fără acte medico-legale) era de 604. Dintre persoanele decedate, 39 au fost împuşcate (trei au rămas neidentificate), alte opt au fost lovite mortal de autovehiculate, iar una a murit în urma unor lovituri cu corpuri dure.

În Capitală, începînd cu 22 decembrie şi pînă la sfîrşitul anului 1989, s-au înregistrat 495 morţi şi 1.275 răniţi.

Militarii susţineau că cele mai multe victime au fost înregistrate în zonele unde persoane civile au avut arme. Potrivit statisticilor militarilor, deschiderea focului din greşeală, de către cei care asigurau paza unor obiective, a produs patru morţi şi opt răniţi.

Tirurile, generate de lipsa de cooperare (necunoaşterea misiunilor, neprecizarea sectoarelor de tragere), au dus la uciderea a 125 de persoane şi rănirea altor 229. Deschiderea focului, ca urmare a unor bănuieli generate de comportamentul suspect al persoanelor, a provocat moartea a 106 şi rănirea altor 93, iar lipsa de discernământ din cauza fricii, oboselii şi a tensiunilor a dus la omorârea a 72 de persoane şi rănirea altor 143. Focurile de armă trase asupra unor autovehicule, executate de componenţii unor dispozitive de apărare, au provocat moartea a 208 persoane şi rănirea altor 406, iar din cauza unor accidente au murit 158 de oameni şi au fost răniţi 801.

Nu au existat elemente de muniţie care să fi fost prelevate din corpurile celor ucişi sau răniţi, pentru a fi utilizate la identificarea celor care au tras, în Bucureşti. Toate forţele implicate în represiune au negat că ar fi tras asupra manifestanţilor. Răniţii şi martorii evenimentelor din decembrie '89 nu au au putut furniza relaţii prin care să se ajungă la identificarea celor care au tras în manifestanţi în Bucureşti, afirmau anchetatorii.

La zece ani de la Revoluţie, statistica Secţiei Parchetelor Militare indica faptul că au fost trimişi în judecată 245 de inculpaţi, dintre care 128 de ofiţeri, pioni principali în anihilarea manifestanţilor din decembrie 1989, primind pedepse între zece şi 20 de ani de detenţie.

Din cei 128 de ofiţeri, 85 aparţineau Ministerului de Interne şi 38 Ministerului Apărării, restul fiind din din alte structuri. Dintre ofiţerii trimişi în judecată, 18 aveau grad de general. Un număr de 12 ofiţeri proveneau din Ministerul de Interne şi şase de la Ministerul Apărării. Procurorii militari au mai trimis în faţa instanţei nouă subofiţeri de la Ministerul Apărării şi opt de la Ministerul de Interne, 36 de foşti militari (tineri care în decembrie 1989 îşi făceau stagiul militar, 35 dintre ei fiind de la Ministerul Apărării şi unul de la Ministerul de Interne), precum şi 69 de civili.

Pînă în 1997, cînd generalul magistrat Dan Voinea a fost numit la conducerea Secţiei Parchetelor Militare, au fost întocmite 90 de rechizitorii cu 201 inculpaţi, iar după 1997 până la sfârşitul anului 1999 au fost 22 de rechizitorii cu 44 de inculpaţi, pentru evenimentele din decembrie '89.

În procese pentru implicare în reprimarea manifestanţilor anticomunişti au fost condamnaţi Traian Sima, fostul şef al Securităţii Timiş (zece ani de închisoare), Ion Deheleanu, fostul şef al Miliţiei Timiş (15 ani de închisoare) şi plt.maj (r) Dumitru Pavel (20 de ani de închisoare pentru că a împuşcat mortal două persoane şi a rănit alte două din Lugoj).

Sima şi Deheleanu au făcut parte din lotul primelor 24 de persoane acuzate de genocidul de la Timişoara, dintre care doar şapte au fost condamnate la închisoare, restul fiind achitate. Cei şapte au reuşit pînă în 1998 să-şi amîne, pe motive medicale, încarcerarea. Printre aceştia sînt Matei Ilie, fost prim-secretar al PCR Timiş, Ion Postelnicu, fostul şef al Inspectoratului MI Timiş, Iosif Veverca, fost şef al Serviciului Judiciar din Miliţia Timişoara şi Ion Corpodeanu, fost adjunct al şefului Miliţiei Timişoara.

În 1997 au fost închişi şi foşti capi ai regimului comunist, respectiv Tudor Postelnicu, fostul şef al Securităţii şi Andruţa Ceauşescu, fratele dictatorului Nicolae Ceauşescu. Ulterior, Postelnicu a fost eliberat din motive medicale, iar Andruţa Ceauşescu a murit.

Din 1997 pînă în 2000 au mai fost condamnaţi pentru evenimentele din decembrie 1989 nouă ofiţeri şi un subofiţer.

Generalul (r) Victor Athanasie Stănculescu, fost adjunct al ministrului Apărării şi generalul (r) Mihai Chiţac, fost şef al Trupelor Chimice, au fost condamnaţi la cîte 15 ani de închisoare. După schimbarea puterii, sentinţa generalilor a fost suspendată, procurorii lucrând la promovarea recursului în anulare împotriva deciziei judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, pe motiv că a fost influenţată politic. În 2008, cei doi - care au 80 de ani - au fost condamnaţi definitiv şi încarceraţi pentru o scurtă perioadă. În prezent, ei sunt din nou în detenţie.

De altfel pentru procesul celor doi generali, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a condamnat România, în 8 decembrie 2009, pentru că au durat prea mult procedurile judiciare în soluţionarea dosarului privind revoluţia de la Timişoara, în care au fost trimişi în judecată inculpaţii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. CEDO mai arată că, în timpul procedurilor judiciare privind evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara, "autorităţile au fost reticente în a deferi justiţiei vinovaţii", procedurile fiind defectuase şi "mulţumită" poziţiilor inculpaţilor în Guvernul 1990-1991.

Între timp, generalii Dumitru Drăghin şi Grigorie Ghiţă au fost condamnaţi pentru masacrul de la Aeroportul Otopeni la opt ani de închisoare şi, respectiv, şase ani. Tot în dosarul Otopeni au fost condamnat şi căpitanul Ionel Zorilă.

Colonelul (r) Bruno Marius Palade, fost şef de catedră în cadrul Şcolii de Ofiţeri activi de la Sibiu, a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru că a ordonat unor soldaţi deschiderea focului asupra manifestanţilor, fiind ucise două persoane şi rănite alte cinci. Colonelul (r) Gheorghe Marinescu, fost şef Serviciu Circulaţie MApN Bucureşti, a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru uciderea unei persoane şi rănirea altor trei. Locotenent colonelul (r) Gheorghe Rodeanu, comandantul dispozitivului de apărare din faţa Hotelului Negoiu din Bucureşti, a fost condamnat la cinci ani de detenţie, pentru rănirea a două persoane.Căpitanul (r) Costel Lazăr a fost condamnat la patru ani de închisoare, pentru că a ordonat să se tragă într-o ambulanţă, aflată în faţa Spitalului Militar Central din Capitală. Plutonierul major (r) Marin Mihai a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru rănirea gravă a unui copil care păştea oile în apropierea comunei dîmboviţene Răzvad.

În dosarul revoluţiei de la Cluj au fost condamnate cinci persoane: gen.col. (r) Iulian Topliceanu - fost comandant al Armatei a 4-a, Ioachim Moga - prim-secretar al Comitetului judeţean PCR Cluj, col. Valeriu Burtea - fost comandant al unei unităţi militare din Floreşti, lt.col. Ioan Cocan - fost comandant de divizion, mr. Ilie Dicu.

Astfel, Ioachim Moga a fost condamnat la opt ani de închisoare. Generalul (r) Iulian Topliceanu a fost condamnat la zece ani de închisoare, iar Burtea şi Cocan au fost condamnaţi la câte nouă ani de închisoare, în timp ce maiorul Ilie Dicu a primit 15 ani de închisoare.

Ani la rând, cei care preluau portofoliul Ministerului Public au avut atârnată de gât piatra de moară a dosarelor Revoluţiei, chestiune chiar negociabilă în unele momente electorale.

În decembrie 1996, generalul Dan Voinea era des văzut la Palatul Cotroceni, Emil Constantinescu, pe atunci proaspăt preşedinte, fiind cel care l-a numit şeful Secţiei Parchetelor Militare.

Astfel, din 1996, atribuirea acestor dosare a revenit, cel puţin declarativ din partea capilor Ministerului Public, în "competenţa" generalului magistrat Dan Voinea, de numele căruia se leagă multe restituiri decise de instanţa supremă pentru cercetare incompletă.

Ideea că vor fi deferiţi justiţiei unii capi ai Armatei şi nu numai a fost conturată tot de generalul magistrat Voinea. Dacă între 1997-2000, Voinea anunţa trimiteri în judecată în dosarele revoluţiei de la Cluj şi Sibiu, în care au fost învinuiţi generalii Florian Caba, fost adjunct al Armatei a IV-a, Constantin Degeratu, fost ofiţer în cadrul Secţii Operaţii din comandamentul Armatei a IV-a, respectiv colonelul Aurel Dragomir şi fostul consilier social-democrat Francis Tobă, aceste cauze nu au fost finalizate.

Dan Voinea şi-a asumat rechizitoriul prin care au fost deferiţi justiţiei generalii Mihai Chiţac, Victor Athanasie Stănculescu - caz intrumentat de fapt de procurorul Romeo Bălan, care de altfel a şi primit premiu din partea Asociaţiei procurorilor.

De-a lungul timpului, s-a sesizat faptul că demersurile magistratului Voinea coincid cu anumite momente importante pentru sistemul judiciar.

Chiar şi Monica Macovei, ministru al Justiţiei între decembrie 2004 şi aprilie 2007, i-a reproşat generalului Voinea că, dacă anterior venirii ei la Justiţie nu a fost voinţă politică în finalizarea dosarelor mineriadei şi revoluţiei, după ce ea a preluat portofoliul, magistratul nu mai avea motiv de stagnare.

În aprilie 2007, generalul magistrat Dan Voinea afirma că dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 ar putea fi încheiat până la sfârşitul anului. "Sper ca până în toamnă dosarul Revoluţiei să fie finalizat cu rechizitoriu", declara atunci, într-o întâlnire a Asociaţiei 21 Decembrie, procurorul Dan Voinea.

Voinea a făcut un apel la toţi cei care au dovezi, date, care au avut de suferit la Revoluţie să vină la Parchet pentru a fi audiaţi, procurorilor fiindu-le foarte greu să-i identifice pe toţi.

Referindu-se la dosarul revoluţiei, Voinea spunea că acesta este un caz cu fapte de omor şi tentativă de omor.

"Avem o mie şi ceva de morţi şi peste patru mii de răniţi. Adică o mie şi ceva de omoruri şi peste patru mii de tentative de omor. Trebuie să lucrăm mult pentru a le instrumenta pe fiecare în parte, pentru a stabili exact care este făptaşul în fiecare dintre aceste cazuri", a spus Dan Voinea.

Registrul audienţelor de la Ministerul Public notează faptul că Dan Voinea a convocat victime ale Revoluţiei, însă doar pentru eliberarea de certificate.

Generalul magistrat Dan Voinea s-a pensionat anul acesta, restul de dosare lucrate defectuos de acesta, potrivit inspectorilor Consiliului Superior al Magistraturii, rămânând în competenţa procurorilor civili, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, care a statuat că civilii nu pot fi cercetaţi de magistraţii militari.

Astfel, dosarele deschise de procurorii militari în legătură cu uciderea a 86 de persoane la Televiziune, precum şi cu evenimentele de la sediul Radiodifuziunii au şansa de a fi finalizate prin netrimiteri în judecată, din cauza procedurilor. Procurorii nu sunt cei care trebuie să stabilească adevărul isrtoric, ci trebuie să-i indice pe vinovaţi, iar vinovăţiile trebuie probate.

Atât pe postul de televiziune, cât şi la radio, se anunţa că diverse clădiri sau chiar cele două instituţii sunt atacate de terorişti, iar cei care făceau anunţurile chemau oamenii să-i apere. Zvonistica în rândul celor care apărau cele două instituţii îi determina pe aceştia să tragă în orice civil sau militar aşa-zis suspect, de frică să nu fie atacaţi şi ucişi de terorişti. Cei consideraţi terorişti erau descrişi ca fiind bărbaţi bruneţi, neraşi, cu barbă, cei îmbrăcaţi sport, în combinezoane sau care erau încălţaţi cu bocanci.

În zilele Revoluţiei, Radioul a chemat oamenii la moarte, în condiţiile în care clădirea nici nu era atacată, afirma, la sfîrşitul anului 1998, magistratul militar Dan Voinea, şeful Secţiei Parchetelor Militare, la lansarea volumului "E un început în tot sfârşitul", o transcriere selectivă a emisiunilor radiofonice difuzate de Radio România şi de radiourile străine în perioada 17-25 decembrie 1989.

Între timp, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg părţi vătămate din dosare au făcut reclamaţii privind modul în care generalul Voinea a instrumentat dosarele Revoluţiei, acuzându-l de tergiversare şi de nesoluţionarea într-un termen rezonabil al cauzelor.

(Material realizat de Departamentul Eveniment, eveniment@mediafax.ro)