FOCUS: Peste 60 la sută din averea copiilor Ceauşescu, recuperată după confiscare

În decembrie 1989, Zoe, Valentin şi Nicu Ceauşescu - cei trei copii ai cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu, condamnat şi executat pentru genocid - au fost arestaţi sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale, fiindu-le confiscate mai multe bunuri.

Ulterior, ei au fost eliberaţi şi cercetaţi în stare de libertate.

După şase ani, respectiv în 12 ianuarie 1996, Parchetul General (actual Parchet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-n.r.) a decis scoaterea de sub urmărire penală a celor trei copii ai fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Totodată, s-a dispus şi revocarea măsurilor asiguratorii puse pe bunurile lor.

La scurt timp după ce procurorii au dispus restituirea bunurilor, Zoe Ceauşescu a solicitat instanţei să i se înapoieze bijuteriile, tablourile şi cărţile, precum şi alte obiecte, intrate în patrimoniul statului. Ea a obţinut o hotărîre judecătorească prin care autorităţile erau obligate să-i restituie patru bijuterii şi alte cîteva din obiectele cerute.

La rîndul său, Valentin Ceauşescu a cerut Tribunalului Bucureşti să-i fie restituite obiectele luate. Bunurile - tablouri, porţelanuri, precum şi alte obiecte de artă - au fost evaluate, în anul 1998, la 150 de milioane de lei, iar în 2001 valoarea lor a fost estimată la aproximativ două miliarde de lei.

Avocatul Radu Antal, cel care l-a reprezentat pe Valentin Ceauşescu în instanţe, a apreciat că peste 60 la sută din bunurile copiilor Ceauşescu au fost recuperate, cele ale părinţilor rămând ale statului.

El a arătat că din bunurile lui Nicu Ceauşescu, fiul cel mic al cuplului dictatorial, au fost recuperate, în baza sentinţelor definitive, rămând însă doar o parte din cele care au aparţinut lui Valentin. Avocatul a mai spus că cele mai importante şi valoroase dintre obiecte au fost în mare parte câştigate.

Dacă la începutul anilor '90, românii credeau că cea mai mare parte avere a cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu era asigurată în conturi bancare din străinătate, după 20 de ani în care au fost numărate tablouri şi alte obiecte de artă, chiar şi veselă care a aparţinut familiei, iluzia "comorii" a dispărut.

Tribunalul Bucureşti judecă două contestaţii la executare a sentinţelor deja pronunţate, una a Muzeului Naţional de Artă al României şi alta făcută în numele Zoei Ceauşescu (decedată între timp). Una din acţiuni se va judeca în 14 ianuarie 2010, iar alta va fi luată în discuţie în 30 martie 2010.

Primele bunuri ale familiei Ceauşescu, ce şi-au găsit noi proprietari sunt autoturismele, care au fost vândute în cadrul unor licitaţii.

În 2003, omul de afaceri Ovidiu Tender a câştigat licitaţia organizată de Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) pentru vânzarea primului ARO fabricat special pentru familia Ceuşescu, pentru care a plătit peste 453 de milioane de lei vechi, de peste zece ori mai mult decît suma de pornire a licitaţiei.

Ovidiu Tender a licitat în calitate de persoană fizică, printr-un reprezentant. Suma de pornire a licitaţiei pentru maşina familiei Ceauşescu a fost de 40.064.870 de lei vechi. La început, au licitat şase persoane.

Autoturismul ARO 304 era ultimul dintre cele folosite de Nicolae şi Elena Ceauşescu pe care îl mai deţinea Serviciul de Protecţie şi Pază. Acest autoturism este primul din seria celor fabricate special pentru familia Ceauşescu, fiind realizat în anul 1977. Are motor pe benzină de 2500 cmc, tapiţerie din piele şi trapă acţionată electric.

Alături de autoturismul ARO 304, care a fost folosit de familia Ceauşescu, au mai fost scoase la licitaţie alte şase autoturisme Opel Vectra A (cu preţul de pornire de la peste 90 de milioane de lei vechi la peste 12.600 de lei), două Dacia 1310, o autospecială salvare Dacia 1310 Break şi trei ARO 244.

Situaţia celorlalte bunuri, în special a celor confiscate în timpul anchetelor a fost tranşată, abia în 2006, printr-o sentinţă penală a Tribunalului Bucureşti. Valentin Ceauşescu formulase o plângere împotriva rezoluţiilor procurorilor în dosare privind evenimentele din decembrie 1989, închise şi redeschise.

El reclama abuzuri ce ar fi fost comise în timpul anchetei în care a fost cercetat pentru subminarea economiei naţionale şi abuz împotriva intereselor unor persoane, acest dosar fiind "pasat" aproximativ un an între instanţe din cauza problemelor de competenţă.

Deşi printr-o adresă de la Parchet s-a dispus restituirea unor bunuri de către Muzeul Naţional de Artă, această instituţie a refuzat să le înapoieze, motiv pentru care Valentin Ceauşescu a deschis un proces civil. Valentin Ceauşescu şi-a câştigat în instanţă dreptul de a-i fi restituite aceste bunuri, mai puţin cinci tablouri.

Între timp, el a solicitat lămurirea unor aspecte privind modul în care s-a desfăşurat ancheta în cazul său şi a făcut numeroase plângeri în acest sens, moment în care dosarul se redeschidea, de fiecare dată. Un aspect pe care Valentin Ceauşescu cerea să fie lămurit era cel privind legalitatea arestării sale între ianuarie şi august 1990.

În 7 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti i-a dat dreptate lui Valentin Ceauşescu, în procesul în care el a acuzat cercetarea sa abuzivă după 1989. Totodată, cu privire la latura civilă, Valentin Ceauşescu a cerut restituirea bunurilor sale personale, respectiv obiecte de artă, piese de mobilier şi bunuri electrotehnice primite în dar sau achiziţionate personal. Aceste bunuri au fost trecute în patrimoniul statului după ce Partidul Comunist Român (PCR) a fost desfiinţat, măsura fiind luată pentru că bunurile personale ale familiei Ceauşescu nu au putut fi indisponibilizate.

Judecătorul Lia Savonea, preşedinte delegat al Curţii de Apel Bucureşti, aprecia ca fiind greşite soluţiile procurorilor militari care au soluţionat dosarele membrilor familiei Ceauşescu, deoarece, după ce cuplul dictatorial a fost condamnat şi executat, cercetările au fost extinse asupra lui Valentin şi Nicu Ceauşescu.

Tribunalul Bucureştil a constatat că fraţii Valentin şi Nicu Ceauşescu nu au comis nicio infracţiune şi că toate acuzaţiile procurorilor s-au referit la acţiuni ale întregii familii.

În rechizitoriul procurorilor militari se menţiona că bijuteriile familiei Ceauşescu "erau achiziţionate de la case renumite Vacheron et Constantin din Elveţia, Alfred Dunhill din Franţa şi Patek Philipe din Elveţia".

Instanţa a hotărât "restituirea către Valentin Ceauşescu a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse măsuri de indisponibilitate şi confiscare şi care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta şi de la Nicu Ceauşescu".

Tribunalul Bucureşti arăta că anumite obiecte pot avea "caracter public, cum ar fi operele de artă", iar dacă nu ar exista motive să fie deţinute de alte instituţii şi dacă se dovedeşte că acestea nu au aparţinut fostului PCR, trecând în patrimoniul statului, bunurile pot fi restituite.

Totuşi, instanţa nu a admis şi restituirea bunurilor aparţinând soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu.

În 20 noiembrie 2006, Zoia Ceauşescu - fiica soţilor Ceauşescu şi sora lui Valentin şi Nicu - a decedat, lupta în instanţă fiind continuată de soţul său. Anumite valori din casa Zoiei, apreciate a fi incunabule, stampe şi cărţi rare, au ajuns la Biblioteca Naţională, fiind returnate parţial înainte să moară.

Un alt bun folosit de familia dictatorială, Cabana Dealul Negru din Munţii Călimani, a ajuns să fie disputată în justiţie între Direcţia Silvică Bistriţa-Năsăud şi Primăria comunei Cetate.

În anii '80, Cabana Dealul Negru a fost ridicată într-un timp foarte scurt, pentru că Nicolae Ceauşescu voia neapărat să vină toamna la vânătoare de urşi în zonă, întrucât auzise că aici era cea mai mare concentraţie de urşi bruni din Europa. Din acest motiv, cabana nu a avut finisaje care să stârnească invidia.

La aproximativ 300 de metri de cabană, sunt amenajate trei piste pe care pot ateriza elicoptere. Cea mai mare era folosită de Nicolae Ceauşescu, iar celelalte de Securitate. Pistele sunt folosite şi în prezent mai ales de vânătorii străini care vin cu avionul până la Cluj, iar de acolo închiriază elicoptere.

În prezent, cabana este folosită în scopuri turistice.

O altă parte din avere, tablourile şi obiectele de artă au fost revendicate de moştenitori de la Muzeul Naţional de Artă, în mai multe procese. După mai multe faze procesuale, dar şi rejudecări, într-un final, singurul moştenitor rămas în viaţă, Valentin Ceauşescu, a avut câştig de cauză.

În 17 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, ca cele 15 tablouri şi obiectele de porţelan şi de argint, confiscate familiei Ceauşescu, să fie restituite fiului moştenitor al cuplului dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu.

Lista de bunuri confiscate familiei Ceauşescu cuprinde 15 tablouri, Gheorghe Petraşcu - "Natură statică: Flori", "Interior cu femeie", "Peisaj: Casă ţărănească", Theodor Pallady - "Natură statică: Fructieră cu lămâie şi portocale", "Portret : Femeie in rochie oranj, citind", "Peisaj: Catedrala Notre Dame din Paris", "Peisaj: Port în Franţa", Nicolae Tonitza - "Portret: Cap de copil cu bonetă (Nelu)", "Peisaj de iarnă", Nicolae Dărăscu - "Natură statică: Mere, vas de aramă oriental, casetă", Max Amold - "Peisaj portuar", Dumitru Ghiaţă - "Peisaj", Alexandru Ciucurencu - "Peisaj" şi Ion Popescu Negreni - "Peisaj".

De asemenea, în lista obiectelor confiscate de procurori se numără două lucrări de Goya - "Gravură (aquaforte)", Corneliu Baba - "Desen: Portret de tânără cu basc", o tavă şi două farfurii de metal argintat, un platou de argint, două cutii cilindrice cu capac şi o scrumieră din argint, un platou de porţelan japonez, un vas de porţelan chinezesc şi un serviciu pentru desert din şapte piese din porţelan chinezesc.

Hotărârea Curţii de Apel este definitivă şi irevocabilă, astfel că o parte din bunuri au fost deja restituite de către Muzeul Naţional de Artă.

Totodată, Valentin Ceauşescu a cerut instanţei să dispună ca muzeul să înapoieze bunurile deţinute în custodie, din 26 februarie şi 3 martie 1990, solicitare admisă de judecători.

Material de Irina Dârlea, irina.darlea@mediafax.ro.