FOCUS: Suprasolicitarea la muncă, numitor comun aparent în cazurile Ramona Cîciu şi Raluca Stroescu

Ramona Cîciu (34 de ani), programator la compania Ipsos Interactive Services, este de patru zile în comă profundă la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, după ce i s-a făcut rău la serviciu şi şi-a pierdut cunoştinţa. Femeia avea deja un edem cerebral la internare, cauzat de neoxigenarea creierului mai mult de cinci minute, care i-ar putea produce leziuni ireversibile are creierului.

Cauza şocului suferit de femeie nu a putut fi stabilită deocamdată, însă mai sunt aşteptate rezultatele unor analize. Un singur rezultat al analizelor indică faptul că Ramona Cîciu a avut o miocardită virală, aceasta însemnând o inflamare a muşchiului inimii provocat de infecţie.

Ca şi în cazul Ralucăi Stroescu, unii colegi ai Ramonei Cîciu susţin că starea acesteia este cauzată de suprasolicitarea la muncă, în ambele cazuri supoziţia fiind infirmată de rezultatele investigaţiilor.

Reprezentanţii spitalului spun că nu există niciun rezultat care să indice faptul că suferinţa Ramonei Cîciu a fost cauzată de surmenaj, însă mai sunt aşteptate şi alte rezultate de laborator.

Şi soţul Ramonei Cîciu spune că aceasta mai lucra acasă pentru proiectele de la serviciu, dar acest lucru nu se întâmpla în permanenţă, ci doar în anumite perioade. Marius Cîciu a recunoscut că în ultimele zece zile înainte de îmbolnăvire, ea a lucrat mai mult decât de obicei, însă nu a putut spune dacă era suprasolicitată la locul de muncă. Acesta susţine că soţia lui nu suferea de nicio boală, avea un regim de viaţă echilibrat şi nu s-a plâns niciodată că suferă de ceva. El a precizat că nu intenţionează să facă vreo plângere împotriva vreunei persoane sau instituţie.

Procurorii Parchetului Judecătoriei sectorului 6 din Capitală s-au autosesizat însă şi fac cercetări cu privire la respectarea securităţii şi sănătăţii în muncă în cazul Ramonei Cîciu, urmând să se stabilească împrejurările în care aceasta a ajuns în stare gravă la spital, direct de la locul de muncă.

Şi în cazul Ralucăi Stroescu, manager de audit la filiala română a companiei Ernst&Young, care a murit în urmă cu aproape trei ani, colegii şi familia declarau iniţial că aceasta a lucrat până la epuizare. Medicii legişti au concluzionat că moartea Ralucăi Stroescu s-a produs pe fondul slăbirii accentuate, care a dus la tulburarea funcţiei cardiace, reducerea masei musculare şi a ţesutului adipos, precum şi la modificări distrofice la nivelul organelor. În ultimele săptămâni de viaţă aceasta slăbise până la 40 de kilograme.

Dacă în cazul Ralucăi Stroescu, un medic de la Centrul Medical Unirea a fost acuzată de familia femeii pentru ucidere din culpă, pentru că după ce a consultat-o şi i-a făcut o perfuzie, a lăsat-o să plece acasă deşi starea ei era gravă, la Ramona Cîciu medicii de la CMU au fost primii care i-au acordat primul ajutor până la venirea ambulanţei.

Cu două zile înainte să moară, în aprilie 2007, Ralucăi Stroescu i s-a făcut rău la serviciu şi a leşinat, ea fiind consultată atunci de medicul Angela Culeva de la Centrul Medical Unirea. Familia Ralucăi a acuzat-o ulterior pe Angela Culeva de ucidere din culpă, susţinând că femeia a murit din cauza diabetului nedescoperit de medicul care a consultat-o, care a generat un stop cardiac, şi nu din cauza muncii excesive de la Ernst & Young. Analizele efectuate şi probele recoltate în ziua morţii arătau, potrivit familiei, că Raluca Stroescu avea o glicemie de 1.309, ceea ce indică un diabet zaharat insulino-dependent decompensat sever, care nu fusese cunoscut până la acel moment şi care a adus-o în acea stare.

După moartea tinerei, familia acesteia a chemat-o pe Angela Culeva în faţa Colegiului Medicilor Bucureşti. Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Bucureşti a decis, în iunie 2007, că medicul care a consultat-o pe Raluca Stroescu cu puţin timp înainte ca tânăra să moară a procedat corect în acest caz, nefiind săvârşită nicio eroare în asistenţa medicală şi conduita deontologică. Nemulţumiţi de faptul că medicul - care a consultat-o pe Stroescu chiar în ziua morţii sale - a fost găsit nevinovat pentru vreo culpă medicală, părinţii fetei au mers mai departe, la Colegiul Medicilor din România, care însă a găsit-o şi el nevinovată pe Culeva, motiv pentru care decizia a fost contestată, în 2008, la Tribunalul Bucureşti. În octombrie 2008, instanţa a respins acţiunea introdusă de tatăl Ralucăi Stroescu împotriva CMR şi a medicului.

La un an de la moartea Ralucăi Stroescu, familia acesteia a depus şi o plângere penală la Parchetul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti împotriva doctorului Angela Culeva de la Centrul Medical Unirea, pe care o acuza de ucidere din culpă.

Decesul Ralucăi Stroescu a dus la un control al Inspecţiei Muncii la filiala din România a companiei Ernst&Young, la care tânăra a fost angajată. În urma controlului, firma a fost amendată cu aproape 35.000 de lei, după ce echipa de inspectori a descoperit mai multe nereguli privind securitatea şi sănătatea în muncă. Principalele abateri constatate de echipa de control se referă la nerespectarea timpului de lucru şi odihnă, nerespectarea muncii suplimentare, neacordarea pauzelor între două zile consecutive de muncă şi nerespectarea zilelor de week-end. De asemenea, inspectorii au constatat că sunt încălcate inclusiv prevederile din Contractul colectiv de muncă, precum şi cele privind securitatea şi sănătatea în muncă.

La fel ca în cazul Ralucăi Stroescu, firma la care lucrează Ramona Cîciu spune că aceasta avea un program normal de lucru, iar în perioada ianuarie - martie 2010 durata medie de lucru a fost de opt ore şi 30 de minute.

După cazul Raluca Stroescu, autorităţile de inspecţia muncii au intensificat controale la firme din mai multe judeţe, verificând dacă angajaţii fac ore suplimentare peste normele prevăzute şi dacă se respectă repausului săptămânal de două zile. Potrivit companiei, Ramona Cîciu a fost supusă unui control de medicina muncii în luna decembrie a anului trecut, în urma căruia a obţinut rezultatul "apt".

Decesul Ralucăi Stroescu a deschis o dezbatere internaţională privind modul de lucru al filialelor companiilor multinaţionale care funcţionează în România.