Franţa, Italia şi Belgia - statele care au returnat în ţară cei mai mulţi români în 2010

Potrivit unei statistici a Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), remisă la solicitarea agenţiei MEDIAFAX, Franţa a returnat României 591 de cetăţeni în decursul acestui an, printre care şi un minor.

Cele mai frecvente motive pentru acţiunile autorităţilor franceze au fost ieşirea ilegală din România şi cerşetoria (aproape 140 de cazuri), ieşirea ilegală din ţară şi furtul (aproape 120 de cazuri) şi ieşirea ilegală din ţară coroborată cu depăşirea termenului legal de şedere, respectiv de trei luni, în Franţa (84 de cazuri).

În ceea ce priveşte cazul minorului expulzat din Franţa, acesta a fost prins de poliţiştii francezi cerşind.

Italia a returnat şi ea României un număr de 350 de cetăţeni, dintre care 42 pentru ieşire ilegală din România şi furt, 15 pentru prostituţie şi cinci pentru proxenetism.

Belgia ocupă locul trei la capitolul trimiterii românilor acasă, cu 260 de cazuri. Motivele principale în ceea ce priveşte expulzările au fost ieşirea ilegală din România, furtul (63) şi depăşirea termenului legal de şedere în ţară (48).

Alte state care au returnat, în primele şase luni ale anului 2010, cetăţeni români care au comis infracţiuni sunt Danemarca (121), Marea Britanie (72), Germania (65) şi Grecia (36).

Statele care au făcut cel mai puţin uz de acordurile de readmisie au fost, în cursul acestui an, Portugalia (1), Polonia (2) şi Irlanda (3).

Astfel, în 2010, în baza acordurilor de readmisie, 18 state europene au returnat României cetăţeni, totalizând 1.625 de cazuri, printre care şi trei minori.

Cele mai frecvente infracţiuni comise de români în afara graniţelor au fost furtul şi ieşitul ilegal din ţară (peste 300 de cazuri), depăşirea termenului legal de şedere (peste 200), cerşetoria (peste 180) şi săvârşirea de fapte ilegale în alte state decât cele care au cerut returnarea (aproape 180).

Pe lângă acestea, mai există 17 state cu care România a încheiat acorduri de readmisie şi care nu au expulzat, în 2010, niciun cetăţean român.

Aceste state sunt Republica Slovacă, Slovenia, India, Bulgaria, Republica Moldova, Croaţia, Albania, Republica Letonă, Regatul Norvegiei, Luxemburg, Liban, Turcia, Macedonia, Lituania, Estonia, Bosnia şi Herţegovina şi Elveţia.

Primul acord de readmisie între România şi un alt stat european a fost semnat, în 24 iulie 1993, cu Polonia, la Varşovia. Protocolul respectiv se referă la preluarea reciprocă a persoanelor aflate ilegal pe teritoriul unuia dintre statele contractante.

Au urmat, în 1994, acordurile cu Cehia, Franţa şi Grecia, iar în 1995 cu Belgia, Luxemburg, Olanda şi India.

Cel mai recent acord de readmisie a fost semnat de autorităţile române cu cele elveţiene şi a intrat în vigoare din 18 ianuarie 2009.

În plus, Guvernul român a semnat un protocol cu Guvernul Republicii Moldova, în 25 martie 2010, pentru aplicarea Acordului între Republica Moldova şi Comunitatea Europeană, privind readmisia persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală.

În ceea ce priveşte specificul acordurilor de readmisie, MAI precizează, pentru MEDIAFAX, că acestea "se încheie având în vedere necesitatea combaterii migraţiei ilegale şi pentru a facilita readmisia persoanelor care au intrat sau se află ilegal pe teritoriile statelor părţilor contractante".

"În prezent, politica în domeniul readmisiei se realizează de către Uniunea Europeană, iar acordurile de readmisie se încheie la nivelul UE, potrivit unui mandat acordat în acest sens Comisiei Europene, care negociază cu statele terţe (de exemplu, Maroc, Pakistan, Turcia, Algeria, China, Georgia, Capul Verde etc.) textul documentelor respective. Poziţiile statelor membre, inclusiv ale României, pe aspectele sensibile relevate în cursul negocierilor sunt susţinute în cadrul Grupurilor de Lucru ale Consiliului UE, potrivit competenţelor", explică reprezentanţii MAI.

Referitor la restricţiile care sunt impuse unui cetăţean român care este returnat dintr-un alt stat, acestea sunt prevăzute de Legea 248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate.

Astfel, conform articolului 38 din lege, unei persoane care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie, i se poate restrânge dreptul la liberă circulaţie în străinătate pentru o perioadă de maximum trei ani.

Articolul 39 din lege stipulează că această măsură se dispune, la cererea Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul MAI, fie de către tribunalul în a cărei rază are domiciliul respectiva persoană, fie de către Tribunalul Bucureşti, dacă cetăţeanul român are domiciliul în alt stat.

În cazul în care persoana respectivă nu respectă măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie, acesta se suspendă, la solicitarea Poliţiei de Frontieră sau a Direcţiei Generale de Paşapoarte.

"În situaţia în care persoana împotriva căreia se instituie măsura suspendării exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a fost returnată în baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrâns dreptul la liberă circulaţie în străinătate, perioada pentru care se poate suspenda acest drept poate fi majorată până la cinci ani", arată articolul 42, alineatul 2, din Legea 248.

Pe durata suspendării dreptului la liberă circulaţie, românilor li se poate refuza temporar eliberarea de documente de călătorie sau le pot fi retrase cele deja existente.

Întrebările care se ridică sunt: "Când devine imperativ ca un cetăţean român să fie expulzat şi returnat în ţară? Care sunt infracţiunile pentru care acesta este trimis înapoi în România şi pentru care i se restricţionează dreptul la liberă circulaţie?"

MAI precizează că cetăţenii români ce comit infracţiuni sunt expulzaţi dintr-un stat membru numai în situaţia în care, în conformitate cu legea naţională a acelui stat, faptele comise reprezintă un pericol pentru ordinea şi siguranţa publică.

Toate statele din care cetăţenii români au fost expulzaţi au înaintat, în prealabil, o informare către autorităţile române.

În acest sens, au fost emise acte cu putere de lege care stabilesc faptele ce reprezintă pericol pentru ordinea şi siguranţa publică. Săvârşirea unor astfel de fapte dă dreptul statelor respective ca, în conformitate cu reglementările europene privind libera circulaţie a cetăţenilor europeni, să refuze intrarea sau să expulzeze persoanele respective de pe teritoriul naţional.