În aşteptarea premierului, Boagiu a fost luată în primire de directorul Metrorex, Gheorghe Udrişte. Li s-a alăturat vesel Ion Rădoi, liderul sindicatului Metrorex şi fost senator PSD. Cu traumele grevelor organizate de sindicalist încă proaspete în minte, Boagiu şi Udrişte i-au strâns mâna crispaţi şi au privit stânjeniţi în alte zări.
„Să intrăm”, a invitat-o pe doamna ministru un oficial de la Metrorex să se adăpostească de picurii de ploaie, sub cupola de sticlă de la intrarea în subteran. „Lasă că rămânem noi aici”, a mârâit cu lehamite un poliţist, privind la norii grei de ploaie.
Pufăind ca un motor cu aburi dintr-o ţigară, un pensionar privea toată adunătura de oficiali: „Am auzit că ăştia care coboară nu mai urcă înapoi”. Până să sosească şi premierul Boc, pensionarul a coborât hotărât scările, să-şi testeze teoria. După câteva minute, a ieşit cu paşi mari, de marş, de pe scara rulantă nou-nouţă, care îl scosese teafăr la suprafaţă, şi a plecat lămurit: Boc şi Boagiu vor scăpa şi ei.
Ca un vârtej, premierul şi escorta lui de băieţi cu umerii pătraţi au apărut din senin şi au pus întregul alai în mişcare, prin tunelul către peroane.
De unde a făcut Boc rost de mărunţiş. Boagiu către premierul încurcat cu cartela: „Invers!”
Metrorex a pregătit pentru premier şi ministrul său tot ce avea mai bun. Dalele şi gresia luceau, iar măştile de metal proaspăt vopsit care acopereau pereţii arătau ca o maşină proaspăt ieşită pe porţile fabricii. Până şi la casa de bilete, Metrorex a scos la înaintare o doamnă roşcată, care arăta mai degrabă a stewardesă profesionistă şi pentru zâmbetul larg al căreia merita să-ţi faci chiar un abonament lunar la metrou.
Emil Boc a ocolit însă ispita, preferând tehnica modernă: un aparat automat nou-nouţ, cu ecran tactil, care îţi scotea cartela cât ai clipi, după ce introduceai banii. În faţa acestui aparat, mulţi s-au putut lămuri de ce un premier are nevoie de atâţia consilieri: pentru că doi dintre ei, cu un sfert de oră înainte de sosirea lui Boc, pregătiseră deja pe trotuarul de lângă staţia de metrou cei 3 lei mărunţi, atât de necesari premierului pentru o banală cartelă de două călătorii.
Capcana penibilă de care consilierii l-au ferit pe Boc era însă mult mai adâncă decât lipsa mărunţişului din buzunarul primului clujean al ţării: aparatul ultramodern al Metrorex nu dădea rest, ruşine anunţată cu litere mari, inscripţionate.
Citeşte continuarea reportajului despre aventurile lui Emil Boc pe www.gandul.info