Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului pentru Resurse Juridice: „Dacă educi poporul să-i placă eşafodul, dacă asta ai dat, asta ai!”

„Este o lipsă a capacităţii juridice de a explica pe înţelesul publicului anumite noţiuni juridice. Dacă ţi-e frică de ceea ce spun oamenii atunci laşi lucrurile în nelucrare. Domnul Predoiu este un jurist foarte bun. A fost surprinzător să-l văd cum se apleacă asupra deciziilor CCR. Domnul Predoiu a spus că doar dispozitivul CCR contează, nu şi considerentele. Orice jurist ştie că şi considerentele deciziilor CCR sunt obligatorii în egală măsură. Consider că a fost o dezinformare foarte mare. Sunt lucruri care nu se interpretează, pentru că sunt bătute în cuie. CCR a zis că este nevoie de un prag valoric pentru a descrie o intensitate a vătămării persoanei fizice.Lucrurile acestea trebuiau să apară indiferent dacă nouă ne place sau nu ne place. În UE există mai degrabă abuzul de putere. Nu orice funcţionar public de la ghişeu face asta, ci cel cu o putere şi o autoritate în stat. Societatea are o apetenţă pentru dreptul penal: să meargă lumea la închisoare. Nu se recuperează neapărat prejudiciul prin mersul la închisoare. Este nevoie de prag pentru că gravitatea este total diferită. CCR şi Comisia de la Veneţia spun că dreptul penal trebuie să fie ultima raţiune în legiferare, pentru că este foarte scump. Dacă prejudiciul nu este atât de mare putem lua înapoi de la om prin sancţiuni civile, administrative. Nu trebuie să ne înfigem întotdeauna în dreptul penal unde nimeni nu socoteşte cât costă. Dacă educi poporul să-i placă eşafodul, asta ai dat, asta ai! Dreptul penal trebuie folosit atunci când infracţiunea este gravă şi aduce prejudicii foarte mari. Cel mai important să ne luăm banii înapoi. Problema nu este să nu se meargă la puşcărie deloc, ci să se meargă la puşcărie în cazuri extrem de grave şi să recuperăm prejudiciile. Oamenii sunt trimişi la puşcărie tot pe banii noştri. Trebuie să fim foarte atenţi în legiferare în materie de sancţiuni şi de drept penal. Abuzul în serviciu nu este neapărat o faptă de corupţie. CCR a spus este vorba nu de încălcarea unui act secundar, ci e vorba de lege. Şi aici avem o problemă de legiferare. Nu ştiu ce vrea să spună poetul. Este o lipsă de previzibilitate. Cum să nu aibă efect asupra oamenilor? E vorba de o sancţiune de drept penal. Poate am un judecător la Giurgiu care se uită la 2 lei şi un judecător la Cluj care se poate se uită la 1 milion de lei. Dacă Parlamentul paralizează pentru că nu are ştiinţă de carte, atunci să se ducă acasă. Este o lipsă de transparenţă reală a Parlamentului şi o lipsă de dezbatere. M-a durut foarte tare şi m-a speriat ceea ce s-a întâmplat în Parlament. Nu mai există Parlamentul României”, a declarat Georgiana Iorgulescu, director executiv Centrul pentru Resurse Juridice, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Fostul membru al CSM susţine că, în cazul modificării CP şi CPP, Parlamentul României n-are expertiză:

„Problema nu este niciodată la oameni. Nu este nimeni obligat în ţara aceasta să ştie Drept. Parlamentul are obligaţia de a discuta, ministerul Justiţiei are obligaţia de a comunica. Sunt decizii CCR de 6 ani care stau în nelucrare şi brusc te apucă graba: ba sunt 250.000 de lei, ba sunt 9.000 de lei, ba este 0. Nu a existat nici o fundamentare în spate. La baza îngrijorării oamenilor este neîncrederea. Grozăvia cea mai mare a fost în Parlament. Avem Parlament doar pe hârtie. Se stinge lumina, preşedintele Comisiei Juridice are o întâlnire de taină cu nu ştiu cine şi se pune stop joc. Nu mai avem nevoie de Parlament. Avem o unică autoritate în stat – Executivul - iar constituţional lucrul ăsta ţine de dictatură. Scrie în Constituţie că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. Societatea civilă, într-o lume democratică, este întrebată dacă doreşte să ia parte la dezbateri. Este dreptul cetăţeanului să nu aibă expertiză câtă vreme tu – Ministerul Justiţiei, Parlament - ai capacitatea de a explica şi de a nu face chestii pe sub masă. Dacă tu, parlamentar, atâta carte ştii încât te sperii de ce scriu eu pe Facebook, iertaţi-mă, problema nu este la cetăţean. Problema este întotdeauna este la cel care are puterea. Politica penală a unui stat o face ministerul Justiţiei. Despre asta vorbim, despre lipsa de calificare juridică şi lipsa de expertiză. Nu prea vedem luminiţa de la capătul tunelului”.

Reîntoarcerea SRI în procesul penal, după 7 ani, ridică mari probleme, consideră şefa Centrului pentru Resurse Juridice. Pentru că în CPP nimic nu este secret, în timp ce la SRI totul este secret. Şi, astfel, garanţiile procesuale sunt diferite:

„Codul de procedură penală este tema vieţii mele. Nu este vorba numai de dosare de corupţie. Serviciile de informaţii oriunde în lume au o linie foarte clară de demarcaţie: strâng informaţii, nu strâng probe. Serviciile de informaţii nu sunt organe de cercetare penală. Au fost înainte de 1989, nu mai sunt. Poliţiştii de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală. În 2016, CCR a tranşat problema: SRI nu strânge probe cu privire la infracţiuni de drept comun, ci strânge informaţii vizavi de pericole la siguranţei naţionale. Un pericol nu se transformă în infracţiune. Dovadă că în 2021 au fost 3128 de MSN şi au fost doar 2 dosare pe siguranţă naţională. Avem un articol nou care spune: înregistrările rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal. M-am transformat din nou în organ de de cercetare penală care  anterior mi-a fost interzis. De ce nu este bine? Pentru că garanţiile procesuale sunt diferite. Orice face SRI este secret, este clasificat, inclusiv informaţiile din procesul penal. În Codul de Procedură Penală nu e nimic clasificat. Sunt lumi diferite. Problema este că MSN-urile vor fi exact vor putea fi folosite pentru orice aproape orice fel de tip de infracţiuni. Este o suprapunere totală cu Codul de Procedură Penală. Consecinţa este următoarea: probele sunt clasificate, cum mă apăr? Filosofia - nu are decât să asculte pe oricine sau pentru pentru că nu am nimic de ascuns - este o e foarte gravă: dreptul la viaţă privată este sacru. Eu îmi voi schimba conduita comportamentul interior şi exterior, ceea ce duce la o distorsionare a ceea ce sunt eu ca persoană. Este vorba de transformarea individului fără ca el să şi dea seama. Pe vremea lui Ceauşescu toţi presupuneam că eram ascultaţi într-un fel sau altul. Pe vremea comunismului vorbeam şoaptă, aveam un comportament disimulat, fără a avea ceva de ascuns. Dreptul la viaţă privată este unul din drepturile fundamentale. Dacă noi renunţăm atât de uşor, iată unde ne întoarcem. După 7 ani, să te întorci de unde ai plecat, înseamnă că e un fel de ok dinspre societate. A fost vreo discuţie despre rolul SRI în societate? Dacă e un viol pe MSN, se cheamă că SRI e obligat să facă ce face orice cetăţean, pentru că e vorba de un flagrant”.

Modificarea CPP de către Parlamentul României ridică multe probleme şi pentru avocaţi, spune Iorgulescu:

„Nu pot să vă apăr dacă n-am ORNISS. Eu judecător solicit SRI, ce ţine de Executiv, declasificarea sau trecerea la alt nivel de clasificare a probelor. Accesul la informaţii clasificate din dosar este condiţionat de deţinerea autorizaţiei ORNISS. Dacă SRI zice că nu declasifică probele, trebuie să vă schimbaţi avocatul şi să vă luaţi unul cu certificat ORNISS, cu undă verde de la SRI. Modificarea CPP încalcă decizia CCR. Cine este ocupă de problema certificatelor ORNISS? A cui este treaba? Este mult mai grav: vom avea o listă unică cu avocaţi care au certificat de ORNISS. Dreptul la apărare este total încălcat, aşa ceva nu există nicăieri în lume. De când Executivul triază avocaţii? Sunt foarte dezamăgită,  mă aşteptam ca brasla avocăţească să iasă în secunda doi. Este o încălcare foarte gravă a dreptului la apărare. Totul este de o gravitate extrem de mare şi este o tăcere foarte mare. Este foarte important să auzim opinia breslei”.

Dacă CCR decide un reviriment jurisprudenţial, acesta trebuie să fie şi fundamentat, convingător. Pentru că asemenea schimbări se produc atunci când sunt evenimente de natură socială gravă, consideră directorul executiv Centrul pentru Resurse Juridice, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News:

„Sunt foarte curioasă ce se va întâmpla la CCR. Aş fi foarte surprinsă să văd cum motivează pentru că îi va fi foarte greu. Probabil pică abuzul şi trec serviciile. Sunt dispusă să discut despre despre CCR după ce le văd motivarea. Sunt extraordinar de curioasă cum vor răsturna nişte decizii anterioare extrem de bine fundamentate. O fi reviriment dar trebuie să ne şi convingă. Trebuie să fie fundamentat juridic. Revirimentul jurisprudenţial se produce când sunt evenimente de natură socială gravă. Avem nevoie ca şi ţară să înţelegem că poliţia este principala instituţie în care trebuie investit extrem de mult.
„Nu există încredere? Hai s-o formăm! Avem DOS. Dacă am investit 30 de ani în MSN şi nu în Poliţie evident că aceştia nu au pârghiile de funcţionare. Ce facem ca societate? Lasă domnule că e mai bine să mergem cum am mers până acum pe mâna SRI. Zona SRI de lucru nu este o zona infracţională. Ce bază faptică au avut când au cerut 3128 de mandate pe securitate naţională? Raportul CSM a rămas şi acum în coadă de peşte. Un judecător de instanţă inferioară nu prea poate să cenzureze un judecător ÎCCJ. Dacă din 3000 de mandate ar ieşi 3000 de infracţiuni, atunci ÎCCJ ar fi paralizat. Problema este la ÎCCJ în problema în care emit mandatele pe securitate naţională. Este un risc pentru securitatea naţională când vom afla vreodată pe lumea aceasta de ce se dau atât de multe MSN. S-ar putea să avem surprize pe MSN”.