Gest de suflet pentru familiile din Munţii Cernei, care trăiesc fără curent şi tehnologie. Ce cadouri au primit de Moş Nicolae. FOTO, VIDEO

Câteva familii trăiesc, în munţii Cernei, fără curent electric, fără tehnologie şi fără drumuri

În munţii Cernei, în Caraş-Severin, câteva familii din cătunele Ineleţ şi Scărişoara locuiesc în condiţii greu de imaginat în anul 2019. N-au curent electric, iar autoturismele n-au ajuns niciodată în acele locuri. Cumpărături fac o dată la câteva săptămâni, vara, iar iarna, cu greu se mai încumetă cineva să iasă din localitate. Cel mai scurt drum de acces înseamnă câteva ore de mers pe jos şi să escaladezi muntele pe o scară de lemn. Câţiva jandarmi de la Inspectoratul de Jandarmi Dolj, impresionaţi de situaţia locuitorilor, de Moş Nicolae, le-au dus alimente şi obiecte de strictă necesitate pe care le-au cărat în spate

Cătunele Ineleţ şi Scărisoara se află la doar 20 de kilometri de Băile Herculane. Drumul până acolo este o adevărată aventură, iar dacă nu te-ai născut în acele locuri, trebuie să ai condiţia fizică şi îndemânarea unui alpinist.

Calea de acces este formată din patru scări de lemn fixate pe peretele muntelui, pe o porţiune de mai bine de o sută de metri.

Când plouă sau când îngheaţă, scările pot fi o adevărată „capcană a morţii”, chiar şi pentru cei mai experimentaţi căţărători, poveşte plt. adj. Leone Iordache, un jandarm craiovean, pasionat de munte.

A descoperit cătunul Ineleţ în 2016, în timpul unei drumeţii şi s-a îndrăgostit de oamenii şi peisajele din munţii Cernei.

„În urmă cu aproximativ trei ani de zile, un coleg de-al meu iubitor de munte, m-a invitat şi pe mine la o drumeţie montană.Am ajuns cu această ocazie, prima dată, în localitatea Ineleţ, pe valea Cernei. Acea localitate este un cătun cu nouă gospodării izolate, nişte oameni gospodari , foarte muncitori şi un peisaj <rupt din Rai> cum îi spunem noi. Şi atunci am rămas profund impresionat.(...) Legătura lor cu civilizaţia este destul de deficitară. Cătunul Ineleţ se află la 20 km de la Băile Herculane către Baia de Aramă şi de acolo, drumul până la cătun sunt două comunicări, ca să spun aşa. Una este foarte anevoioasă, pe o distanţă de 4-6 km în care se urcă nişte scări cam pe o sută de metri, în număr de patru scări totalizând cam o sută de metri. E o urcare foarte dificilă. Aceste scări sunt prinse pe un petere abrupt, de calcar, al muntelui şi sunt foarte anevoioase. Mai ales cu o greutate...cu atât mai mult. Oamenii aceştia sunt nevoiţi, de multe ori, pentru a se aproviziona, undeva la două-trei ore distanţă să meargă la un magazin apropiat, să efectueze deplasarea pe acest drum”, a declarat pentru MEDIAFAX, plt. adj.Leone Iordache de la IJJ Dolj.

Dacă nu reuşesc să urce scările cu plasele cu cumpărături în spate, cea de-a doua variantă de acces către civilizaţie, mult mai lungă, este un drum forestier.

Până la primul magazin, pe acest traseu, localnicii merg, pe jos sau cu caii, patru ore. Asta dacă vremea permite.

Iarna, cătunul rămâne izolat în nămeţi, a povestit pentru MEDIAFAX, Nicuşor Cionca, un tânăr de 28 de ani care s-a născut în Ineleţ şi care se întoarce aici periodic pentru a avea grijă de bunicii şi părinţii săi care n-au plecat din cătun.

„Ne-am aprovizionat din timp ca să nu avem probleme la iarnă. Coborâm la Herculane, luăm de acolo şi urcăm înapoi. Pe scară sau pe drumul forestier mergem pe jos sau cu calul. Altă posibilitate nu e. Pe cal poţi să pui 60-70 kg . Ne mai ajutăm între noi cu vecinii, suntem neamuri. Mai mult bătrâni. Tineri prea puţini mai sunt. Sunt plecaţi <dincolo>, doar de sărbători mai vin acasă. În rest, nu. Toţi lucrează. Şcoala s-a închis anul trecut. Nu mai sunt copii”, a declarat Nicuşor Cionca, locuitor al cătunului Ineleţ.

În ajun de Moş Nicolae, locuitorii din Ineleţ au avut musafiri surpriză. Câţiva jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Dolj, încărcaţi cu alimente şi obiecte de strictă necesitate, au mers pe jos, patru ore, pentru a le aduce oamenilor din inima muntelui câteva daruri de sărbători.

„A fost spectaculos. Cu toţii am fost încântaţi şi, pe de altă parte, observăm şi alte suflete din ţara noastră care locuiesc în alte condiţii şi considerăm şi apreciem că au nevoie de prezenţa noastră.Nişte oameni extraordinari. Când am ajuns la ei să le înmânăm şi noi ajutorul acesta cu ocazia sărbătorilor, că acesta a fost scopul, să mergem să le aducem o bucurie în suflet cu ocazia sărbătorilor care urmează, ne-au deschis uşile foarte primitori, foarte încântaţi că le bate cineva la uşă să schimbe o vorbă, să mai afle informaţii din ţară şi noi despre ei, bineînţeles. Au avut o stare de bucurie extraordinară. Se vedea în ochii lor. Le sclipeau de bucurie, efectiv, pentru că le bate cineva la uşă”, a declarat plt. adj. Leone Iordache.

Deşi traseul este extrem de dificil, peisajul este desprins parcă din poveşti. Sus, în inima muntelui, oamenii care locuiesc aici de când se ştiu trăiesc într-o armonie aproape perfectă cu natura. Curent electric n-a fost niciodată, şi nici maşini care să polueze aerul tare, de munte.

În Ineleţ mai sunt acum 6-7 familii. Puţinii localnici care au mai rămas pe aceste meleaguri îşi luminează casele cu lămpi pe petrol. Doar câţiva şi-au montat panouri solare şi au adus generatoare care le dau curent electric, povesteşte plutonierul adjutant Leone Iordache.

„Este un peisaj, pot să spun, în care nu s-au adus multe modificări în ultimii ani. Gândiţi-vă că nu au curent electric, ei noaptea aprind lămpile. Acum au început anumite gospodării să folosească panourile solare şi trăiesc acolo, efectiv, ei sunt… Singura problemă a lor este că sunt izolaţi. Ei sunt foarte gospodari, nu se vaită de nimic şi au bucuria comunicării cu oamenii”, a declarat pentru MEDIAFAX plt. adj.Leone Iordache.

Vara, cătunele Ineleţ-Scărişoara sunt des vizitate de turişti pasionaţi de drumeţiile montane.

Iarna, în schimb, potrivit localnicilor, doar preotul ajunge aici. Vine săptămânal, din Caransebeş, pentru a ţine slujbă în bisericuţa din Ineleţ.