Goana după case

Încep să studiez subiectul. Să-mi pun tot felul de întrebări. Să-mi formez propriile mele idei. Să primesc tot felul de răspunsuri. De la persoane mai mult sau mai puţin avizate.

Cu banca nu este aşa dificil, precum pare. Dacă eşti salariat. Măcar de 6 luni. Duci o adeverinţă de salariu. Şi îţi dau verde la credit. Mai mic sau mai mare. După buget. Bugetul tău.

Când am primit răspunsul favorabil de la bancă, am respirat uşurată. Până a doua zi. Când a început calvarul căutării căsuţei mele. Ziare. Telefoane. Internet. Întâlniri. Vizionări. Încep să te sune şi agenţii. Dezamăgiri. Iar telefoane. Iar ziare. Alte vizionări. Întâmplări derutante. Unii vând deşi nu au succesiunea făcută. Alţii nu au cadastru şi intabularea scoase. Dar dacă le dai tu banii, ei le fac şi te şi răsplătesc făcându-ţi o reducere de câteva mii de euro. Cel puţin verbal. În realitate, nu ştiu. Nu m-am împrietenit cu ei.

O altă dată am cunoscut  o doamnă care iniţial era agent imobiliar şi îmi prezenta un apartament.  Pentru ca altă dată, aceeaşi doamnă să fie taman proprietăreasa în carne şi oase care vindea acelaşi apartament. Am ajuns în această încurcătură printr-o altă agenţie imobiliară. Fix la aceeaşi adresă. Să mai adaug că nici măcar nu mă mai cunoaştea. Deşi încercasem să fac un exerciţiu de memorie cu ea: „Mă confundaţi, zău! Eu nu vă cunosc.”, spunea ea. ...Nu mă mai ştia. Era amnezică de-a binelea.

Agenţii imobiliari vor să vândă cât mai repede. Şi cât mai scump. Deoarece cu cât preţul este mai mare şi comisionul lor creşte exponenţial. Unii vor să te convingă să investeşti în apartamente noi. Alţii par mai înţelegători. Aceştia te îndrumă spre apartamentele vechi. Par  mai prietenoşi. Vorbesc exact ca tine. Se pliază perfect pe situaţie. Ce vrei să auzi, auzi.

Deoarece bugetul îmi limita orizontul la apartamente mai ieftine şi mai mici, m-am hotărât să mă documentez temeinic. Să fac un studiu mai aprofundat despre apartamentele noi şi cele vechi. Ca să cântăresc bine. Să pun în balanţă. Şi să mă hotărăsc.

Criza financiară. Feţe triste. Guri acuzând. Greve. Nemulţumiri generale. Ne-a făcut să ne limităm la cele necesare. Fără excesuri. Fără răsfăţuri. Dar a făcut şi ceva bun. A ieftinit preţul apartamentelor. Lucru măreţ. Cel puţin pentru cei în căutarea unuia. Adică pentru mine.

Avantajele apartamentelor vechi sunt multiple. În primul rând poziţionarea lor. Aproape de mijloacele de transport în comun. În vecinătatea liceelor.  Şcolilor. Spitalelor. Secţiilor de Poliţie. În zone ultracentrale şi centrale. Iar datorită dimensiunilor mai reduse din construcţie sunt mai convenabile.

Au şi dezavantaje. Mai ales acelea construite înainte de 1977. Când se construia mai haotic. Fără norme clare în construcţii. Instalaţii electrice şi sanitare depăşite. Ieşite de zeci de ani din garanţie. Compartimentarea demodată a imobilelor. Camere mici şi joase. Holuri întunecoase. Băi fără geam.

Apartamentele noi au o viaţă înainte mai îndelungată. Sunt proiectate să reziste la cutremure mari. Au living-uri cu bucătărie open space. Suprafeţe generoase. Spaţii de joacă moderne pentru copii. Pază la intrare. Dar şi taxe de întreţinere la pachet. Deloc de neglijat.

Un alt dezavantaj major este aşezarea lor geografică. De obicei, la periferia extremă a cartierelor vechi. Sau, mai rău. În afara oraşului. Depinzând 100% de o maşină. Sau de transportul pre-orăşenesc. Şi aşa destul de aglomerat. Lipsa parcurilor mari. A teatrelor. A sălilor de cinema. A liceelor cu renume.

...Timp de 2 luni am vizionat numeroase apartamente. M-am enervat. Am fost dezamagită. Cele mai multe erau făcute în mare grabă. Pentru vânzare. Parchetul cel mai subţire. Gresia pusă în mare grabă. Lavabila de cele mai multe ori acoperind pereţii unsuroşi..

Eu până la urmă m-am înţeles cu proprietarul căruia i-am plătit chirie câţiva ani. A trebuit să văd alte case, ca să apreciez casuţa în care locuiam. Dar mi-a trecut. De acum e treaba băncii. Sper să fie la fel de promptă ca şi la început.

Ca ultimă idee, fiecare cumpărător trebuie să analizeze la rece toate aspectele. Atât cele pozitive. Cât şi cele negative. Şi după cum zicea o agentă imobiliară simpatică : „Dacă e să fie al tău, va fi!”

(Material realizat de Raluca Nechitescu prin programul Jurnalism cetăţenesc - JETOP).