Gorghiu cere explicaţii pentru lipsa dialogului MJ-CSM pe tema Raportului privind starea justiţiei

"Nu pricep cum se face ca ministrul Justiţiei, el însuşi membru al Consiliului, să anunţe că nu îşi însuşeşte concluziile variantei publicate pe site-ul CSM până la o «analiză temeinică» a raportului, lăsând să se înţeleagă că a fost pus în faţa faptului împlinit. Remarc, însă, cu interes, că ministrul Predoiu reclamă lipsa unei consultări prealabile cu şefii de instanţe şi parchete pentru întocmirea acestui raport, de vreme ce nu a considerat necesar acest tip de consultare şi în cazul proiectului de lege privind desfiinţarea instanţelor", afirmă deputatul, într-un comunicat remis presei joi.

Gorghiu constată "cu îngrijorare" că dialogul instituţional în justiţie "lipseşte cu desăvârşire" şi apreciază că situaţia este "cel puţin bizară".

"Aştept ca Raportul anual privind starea Justiţiei pe 2010 să fie dezbătut de urgenţă în Parlament, fiind prioritate zero şi, totodată, un element foarte important în evaluarea pe care Comisia Europeană o face anual, prin Mecanismul de Cooperare şi Evaluare (MCV)", spune Alina Gorghiu.

Ministerul Justiţiei anunţa, într-un comunicat de joi, că a luat act de publicarea pe site-ul CSM a Raportului privind starea Justiţiei în 2010 şi că va prezenta un punct de vedere oficial după ce îl va analiza, precizând însă că era necesar ca măcar şefii instanţelor şi parchetelor să fi fost consultaţi în prealabil.

În replică, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Horaţius Dumbravă, a afirmat că, oficial, din 22 martie, Raportul privind starea justiţiei a fost comunicat tuturor membrilor de drept ai CSM, implicit ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, însă, potrivit şefului CSM, la nivelul MJ a existat o disfuncţionalitate.

Potrivit Raportului privind starea justiţiei în 2010, mecanismul de construcţie bugetară este eronat, sistemul judiciar nu beneficiază de o structură bugetară unică şi omogenă, iar o prevedere în lege a unui prag minim din PIB este o măsură de garantare a independenţei şi singura modalitate eficientă de protecţie a puterii judecătoreşti. Acelaşi document menţionează că puterea judecătorească este capabilă să se autofinanţeze în mare parte prin alocarea integrală a taxelor de timbru la bugetul justiţiei, taxe preluate acum de primării şi că, în fiecare an, justiţia română a înregistrat un deficit al posturilor de judecător şi procuror necesare, pe de o parte, şi ocupate efectiv, pe de altă parte.