Cu răbdare şi un strop de creativitate, grădiniţa devine un loc sigur pentru cei mici. Copiii „prind aripi” şi păstrează distanţa prin joacă

Laura Niţu este directoare la o grădiniţă privată din Capitală şi face eforturi zilnice ca cei mici să respecte toate normele impuse de distanţare şi să se acomodeze cu noile reguli la locul de joacă. Cântecelele şi jocurile sunt cele la care apelează de data aceasta pentru că numai aşa reuşeşte să îi facă pe copii să stea... la distanţă. Ba îşi imaginează cu sunt dinozauri cu aripi şi au nevoie de spaţiu ca să poată să zboare, ba fac trenuleţul în curte. Şi spălatul pe mâini tot prin cântecele se face.

„Copii, ce suntem noi?”, întreabă educatoarea, iar aceştia răspund: „Dinozauri.” „Şi de ce avem nevoie ca să putem zbura?”. Micuţii continuă jocul şi spun: „De aripi!”

„Încercăm prin joculeţe, la copiii mai măricei, pentru că le plac foarte mult dinozaurii. Ne întindem aripile şi avem spaţiu mult lângă noi ca să putem să zburăm. Este greu sau crud să spui unui copil să nu pună mâna, sunt cuvinte care lasă urme puternice în sufletul lor”, spune Laura Niţu, director la o grădiniţă privată.

Maria are 4 ani şi nu a mai fost la „grădi” de 3 zile. Îi e dor de colegul ei, Iosif, şi de jocul cu piesele de lego. Părinţii săi spun că riscurile sunt mici: 

„Sunt formate grupe mici, 5 copii. Riscul e mai mic decât să o las în parc să interacţioneze în fiecare zi cu copii diferiţi, din medii diferite. Nici la educaţie nu vrem să renunţăm, aşa că e un risc pe care ni-l asumăm.”