La New York a fost adoptat un proiect de lege care interzice discriminarea bazată pe greutate, la fel cum este interzisă discriminarea bazată pe gen sau pe etnie.
Fat-shaming, body-shaming, dar şi dificultăţi de a găsi un loc în baruri şi cinematografe, şi chiar salarii mai mici: acestea sunt motivele invocate de consilierul municipal care a promovat legea, Shaun Abreu, care vorbeşte despre „o povară tăcută pe care obezii trebuie să poarte” şi spune că a devenit mai conştient de acest lucru „prin îngrăşarea cu 18 kilograme în perioada de izolare”.
Abreu a menţionat şi serviciul de bike sharing promovat recent de oraş: nu este omologat pentru caroserii peste o anumită greutate.
Înălţimea şi greutatea se adaugă astfel unei liste de 27 de discriminări deja prevăzute de legislaţia locală, care reglementează, de exemplu, selecţia chiriaşilor, angajaţilor, patronilor.
Aşa cum nu se poate refuza să închiriezi apartamentul unui cuplu pentru că este homosexual, nu se poate refuza cuiva pentru că este obez. Acelaşi lucru este valabil şi pentru recrutare, cu excepţia locurilor de muncă în care caracteristicile fizice precise ar constitui „un obstacol obiectiv”.
Liderul minorităţii Consiliului oraşului New York, Joseph Borelli, un republican, a declarat pentru New York Times că este îngrijorat de faptul că această lege este încă un pas către libertatea de a „da în judecată pe oricine şi orice”. „Sunt supraponderal, dar nu sunt o victimă. Nimeni nu ar trebui să se simtă rău pentru mine, în afară de nasturii mei de la cămaşă”, a spus el.
Mai mult de 40% dintre adulţii americani sunt consideraţi „obezi” după standardele medicale şi există iniţiative publice tot mai multe pentru a face din dimensiune o „trăsătură protejată”.
Michigan a interzis discriminarea la locul de muncă pe bază de greutate din 1976, iar alte câteva oraşe, inclusiv San Francisco şi Washington DC, au legi similare cel puţin în doctrină. Deja, în jurisprudenţă există precedente anti-discriminare în Massachusetts, Vermont, New Jersey.