Homeschooling după o curriculă americană pentru 5 surori din Cluj. Fără note, extemporale sau teme

Fetele familiei Kasabian fac homeschooling, adică învaţă acasă, după o curriculă americană, iar mama lor le este dascăl. Sala de clasă, cu tabla aferentă, a fost amenajată într-o cameră a casei, fiecare elevă având propria masă. Şcoala de acasă înseamnă o şcoală fără note, fără extemporale şi fără teme şi se axează pe acumularea de cunoştinţe.

„Avem cinci fete, cea mai mică are 7 ani şi cea mai mare 15, şi fac sau au făcut homeschooling. Cea mare, Kamilla, a făcut şcoală acasă până în clasa a VIII când am înscris-o la Liceul de Muzică <Sigismund Toduţă> din Cluj-Napoca unde face violă. A dat examene de diferenţă fără probleme, s-a integrat repede, iar acum este în clasa a XI-a. După absolvire vrea să intre la Academia de Muzică din Budapesta. Am ales homeschooling pentru că am trăit în SUA o bună parte din timp şi am văzut această reţea creată pentru învăţământul acasă, am văzut cum se comportă copiii. Cum au crescut copiii noştri, pe rând au intrat fiecare în acest sistem”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Eva Kasabian, mama-profesoară, de profesie medic-veterinar.

Aceasta susţine că a constatat că, pe măsură ce cresc, copiii săi sunt mai eficienţi singuri şi îşi găsesc materiile care le plac şi unde îşi aprofundează cunoştinţele.

„Eu mă ocup de copii, văd pas cu pas ce probleme au, cred că nimeni nu are mai multă răbdare şi interes în educaţia copilului său decât părintele. Dacă una dintre fete are probleme atunci mă ocup mai mult de ea. Le predau după o curriculă din SUA şi după manuale americane. Învăţând acasă, copiii descoperă ce materii îi atrag şi se concentrează pe acestea, se axează mai mult pe acumularea de cunoştinţe. Au şi ambiţie mai multă, au o viziune mai clară a imaginii de ansamblu. La istorie, de exemplu, nu învaţă mecanic o lecţie şi nişte cifre”, a explicat Eva Kasabian.

La şcoala de casă a familiei Kasabian nu se dau note, iar fetele nu primesc extemporale şi nici teme pentru acasă, la sfârşitul orelor.

„O zi de şcoală se desfăşoară cam aşa: luăm micul dejun, apoi fiecare îşi pregăteşte cursurile la masa ei. Stau toate împreună în aceeaşi cameră, deşi sunt din clase diferite, dar învaţă fiecare după programa sa. Sunt lucruri pe care le facem împreună, ştiinţele, istoria, şi învaţă foarte mult una de la alta. După care fiecare învaţă individual, iar eu trec pe la fiecare şi le explic. Pauze face fiecare când doreşte, programul de învăţare este mult mai flexibil. După ore, plecăm la orele de instrumente muzicale, fiecare fată învăţând câte un instrument”, a precizat Kasabian.

Aceasta a menţionat că un alt avantaj al homeschooling-ului este faptul că fetele cresc împreună, nu se mai pierde timp cu pregătitul şcolii, cu îmbrăcatul şi plecatul la şcoală, apoi cu gestionarea revenirii acasă, câtă vreme sunt de vârste diferite şi ar avea şi orare diferite.

La final de an, fetele familiei Kasabian susţin un examen, iar rezultatele lucrărilor se trimit în SUA pentru evaluare, trecând, astfel, dintr-o clasă în alta, după ce primesc recomandări de manuale pentru anul următor de învăţământ, exact pe nivelul lor de cunoştinţe.

„Din experienţa noastră, homeschooling-ul este o vocaţie, iar unul dintre părinţi trebuie să stea acasă cu copiii. Când începi nu ştii la ce să te aştepţi, dar pe parcurs înveţi. Am învăţat şi eu, dacă aşteptăm de la un copil să înveţe şi fizică, şi chimie, şi istorie şi geografie, noi, ca adulţi, de ce nu putem face ca el? Eu mă pregătesc înainte de cursuri, citesc mult, le explic fetelor tot ce trebuie”, a conchis Eva Kasabian.