ICCJ: Suma de despăgubire a lui Patriciu în procesul cu SRI, stabilită corect

Instanţa supremă şi-a motivat decizia definitivă prin care a respins recursurile lui Dinu Patriciu, Rompetrol şi a Serviciului Român de Informaţii (SRI), făcute de cele trei părţi împotriva deciziei Curţii e Apel Bucureşti, care a menţinut o decizie a Tribunalului Bucureşti, prin care SRI era obligat la plata unor daune morale de 50.000 de lei omului de afaceri, pentru ascultarea pe o perioadă îndelungată de timp a convorbirilor telefonice.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) - care a fost motivată în 5 mai 2011 şi obţinută, joi, de agenţia MEDIAFAX - consemnează rezumatele deciziilor date de instanţele inferioare după care analizează punctual, pe subcapitole, fiecare opinie a părţilor.

ICCJ menţionează, încă de la începutul motivării, că cei trei judecători ai completului instanţei supreme - care a dat această decizie irevocabilă - nu deţin certificate ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat), fapt ce nu le-a permis studierea actelor cu caracter de documente clasificate existente la dosar.

Totodată, ICCJ subliniază faptul că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti (CAB), care au dezbătut apelul în acest dosar, au avut astfel de certificate, motiv pentru care decizia din apel este cea mai riguroasă, ea fiind luată şi prin prisma analizării acestor acte clasificate.

În continuare, instanţa supremă analizează recursul făcut de omul de afaceri Dinu Patriciu, "care priveşte doar chestiunea cuantumului despăgubirilor acordate recurentului". Instanţa supremă notează că Patriciu consideră că magistraţii Curţii de Apel nu au aplicat corect articolul 998 din Codul Civil, în sensul că "nu au respectat principiul conţinut de acest text, acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită".

Despre acest motiv de recurs, ICCJ arată că "spre deosebire de prejudiciul material, care poate fi identificat, ca întindere, cu ajutorul diferitelor mijloace de probă prevăzute de lege, prejudiciul moral presupune o apreciere din partea judecătorilor, caracterul subiectiv al unei asemenea aprecieri fiind recunoscut de însuşi recurentul reclamant (Dinu Patriciu - n.r.).

"Deşi în material daunelor morale nu există niciun text de lege care să prevadă anumite limite minime sau maxime ori vreun algoritm de calcul al acestora, doctrina şi jurisprudenţa au identificat criterii specifice de apreciere a prejudiciului moral şi, pe cale de consecinţă, a cunatumului despăgubirilor", se mai arată în documentul citat.

ICCJ arată că judecătorii CAB au reevaluat situaţia de fapt şi probele adunate în acest proces, iar pe baza acestora au considerat că suma de 50.000 de lei este suficientă "în raport de consecinţele negative suferite de reclamant, atât pe plan profesional, cât şi personal, de importanţa valorilor morale lezate, de măsura în care aceste valori au fost lezate şi de intensitatea redusă cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către reclamant".

Instanţa supremă mai notează că "interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului, purtate inclusiv cu avocaţii săi şi antrenarea în acest scop a logisticii şi personalului unei instituţii a statului sunt chiar elemente specifice faptei ilicite reţinute în sarcina pârâtului (SRI), aceea de interceptare ilegală a convorbirilor telefonice şi nu criterii de determinare a daunelor morale cuvenite reclamantului".

"Din cele arătate nu rezultă că instanţa de apel nu a procedat arbitrar sau discreţionar atunci când a menţinut cuantumul despăgubirilor la suma de 50.000 de lei şi a respins apelul prin care se cerea acordarea sumei de 1.325.000 de lei, ci a avut în vedere criterii pertinente şi obiective, mai notează instanţa supremă, în documentul citat, în care se mai arată că "spre deosebire de instanţele de fond, instanţa de recurs nu mai are posibilitatea reevaluării situaţiei de fapt şi a probelor (...) şi nici nu poate analiza chestiuni temeinice".

Referitor la recursul făcut de compania omului de afaceri, Rompetrol, parte în acest dosar, legat de faptul să SRI ar fi accesat, în perioada 2003-2005, serverul central al companiei şi ar fi ascultat liniile telefonice ale acestei structuri private, instanţa supremă arată că potrivit deciziei CAB, care a analizat şi documentele clasificate de la dosar, nu reiese că acest fapt s-ar fi întâmplat în realitate.

Dinu Patriciu a câştigat, în 18 februarie, procesul cu SRI, care trebuie să îi plătească daune de 50.000 de lei pentru încălcarea dreptului la viaţă intimă în perioada în care i-au fost interceptate convorbirile telefonice, decizia irevocabilă în acest dosar fiind pronunţată de ICCJ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a respins atât recursul lui Dinu Patriciu, cât şi cel formulat de Serviciul Român de Informaţii şi a menţinut în acest dosar decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, care a stabilit că lui Dinu Patriciu i-a fost încălcat dreptul la viaţă intimă şi a obligat SRI la plata unor daune morale de 50.000 de lei.

Procesul a început la jumătatea lunii februarie a anului 2007, când avocaţii lui Dinu Patriciu au depus la Tribunalul Bucureşti o plângere împotriva SRI cu privire la interceptarea timp de mai mulţi ani a convorbirilor telefonice purtate de omul de afaceri.

În plângere, avocaţii apreciau că ascultarea posturilor telefonice s-a făcut cu "încălcarea gravă, repetată şi iresponsabilă a legii procedurale în vigoare, respectiv a Codului de procedură penală şi a Legii siguranţei naţionale", astfel că au solicitat "daune morale şi reputaţionale de un milion de dolari".

În 11 mai 2007, Tribunalul Bucureşti a stabilit că lui Dinu Patriciu i-a fost încălcat dreptul la viaţă intimă, prevăzut de articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care a obligat SRI la plata de daune morale de 50.000 de lei.

Valeriu Stoica - fost ministru al Justiţiei, reprezentantul în instanţă al Serviciului Român de Informaţii - a susţinut că nu s-a dovedit că SRI se face vinovat de acuzaţiile aduse de Patriciu şi că instituţia nu a făcut nicio faptă ilicită, fiind doar un organ care a aplicat ordinele superiorilor ierarhici.

De partea cealaltă, apărătorul lui Dinu Patriciu, Ovidiu Buduşan, a depus noi probe la dosar şi a susţinut că SRI nu a acţionat în cazul interceptărilor ca un organ administrativ, ci instituţia a fost cea care a cerut autorizarea interceptărilor de către procuror.

Decizia tribunalului a fost contestată, iar Curtea de Apel Bucureşti a apreciat în motivarea sentinţei în procesul câştigat de omul de afaceri Dinu Patriciu împotriva Serivicului Român de Informaţii că este just să primească 50.000 de lei drept daune, pentru că i s-a încălcat secretul corespondenţei şi alte drepturi fundamentale.

Concret, în 9 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut decizia instanţei inferioare, respectiv Tribunalul Bucureşti, în acest dosar. Curtea de Apel Bucureşti a luat această decizie într-un complet de divergenţă, deoarece cei doi magistraţi care au fost repartizaţi să judece nu au ajuns la o opinie comună, astfel că a mai fost desemnat un al treilea judecător.

Hotărârea a fost contestată la ICCJ, care, în 18 februarie 2011, a decis irevocabil să menţină soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti în acest dosar.