IICCMER: ”Regim de exterminare” la Gherla - 15 morţi în perioada în care locotenentul major Sebestyen a fost locţiitorul comandantului

În urma investigaţiilor desfăşurate, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a identificat o serie de date şi indicii temeinice care arată faptul că, în perioada în care locotenentul major Sebestyen Gheorghe Iuliu a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim, respectiv ianuarie 1954 - decembrie 1955, în cadrul Penitenciarului Gherla (Formaţiunea 0606), deţinuţii politici aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de dur, se arată într-un comunicat de presă de joi al instituţiei, în care este făcut public rezultatul investigaţiei în cazul lui Sebestyen - decedat în octombrie 2013, la vârsta de 86 de ani.

Sebestyen Gheorghe Iuliu este una dintre cele 35 de persoane care au deţinut funcţii de conducere în sistemul penitenciar comunist şi care sunt suspectate de IICCMER de comiterea unor crime şi abuzuri politice.

Potrivit sursei citate, tipul regimului de detenţie poate fi calificat drept "unul de exterminare", prin raportare la condiţiile inumane ce au dus, în final, la decesul a 15 deţinuţi.

În raportul de investigaţie al IICCMER se arată că "există indicii în sensul că, în perioada ianuarie 1954 - decembrie 1955, când locotenentul major Gheorghe Iuliu a fost locţiitor al comandantului pentru pază şi regim, la penitenciarul Gherla, a fost vinovat în mod direct de decesul a cel puţin 15 deţinuţi identificaţi până în prezent, urmare a regimului dur de detenţie care a presupus: înfometarea, violenţele fizice, presiunile psihice, privarea de asistenţă medicală, condiţiile mizere din camere şi supraaglomerarea, condiţiile dure de muncă, sancţiunile disciplinare aplicate discreţionar şi excesiv în raport cu gravitatea abaterilor etc.".

În urma analizei vârstelor celor care au murit la penitenciarul Gherla în mandatul lui Sebestyen, s-a constatat că în categoria de vârstă 30-40 de ani a existat un singur deces, între 40-50 de ani - trei decese, între 50-60 de ani - patru decese, între 60-70 de ani - şapte decese, limitele inferioare şi superioare de vârstă fiind de 32, respectiv 69 de ani la momentul decesului.

Sursa menţionată precizează că, potrivit documentelor, cauzele morţilor au fost ulcer operat, TBC pulmonar, pneumonie, TBC pulmonar şi insuficienţă cardiacă, nefrită albuminurică hipertensivă, miocardită, ictus apoplectus, edem carcinom şi sufocare prin autostrangulare.

"Dintre cele 15 decese, şapte au fost cauzate de TBC sau altor afecţiuni pulmonare (pneumonie), două decese au fost cauzate de afecţiuni cardiace, iar alte şase decese au avut cauzele indicate mai sus. În cazul deţinutului decedat prin asfixiere mecanică, precizăm că este foarte posibil ca acesta să fi recurs la acest gest din cauza condiţiilor de detenţie de la închisoarea Gherla. Totodată, se remarcă faptul că diagnosticele celor decedaţi erau sau puteau fi consecinţe directe ale regimului de detenţie din cadrul penitenciarului Gherla", se mai arată în comunicat.

Astfel, cei decedaţi sufereau de aşa numitele boli ale mizeriei (tuberculoza), afecţiuni care, în condiţii normale, ar fi putut fi tratate.

În acest caz, au fost identificaţi şi intervievaţi 12 supravieţuitori, care şi-au amintit aspecte ce au relevanţă în ceea ce priveşte proba regimului de exterminare din perioada în care locotenent-major Sebestyén Gheorghe Iuliu a fost locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la acest penitenciar.

În decembrie 1954, când Iuliu Sebestyen ocupa funcţia de locţiitor pentru pază şi regim, la penitenciarul Gherla se aflau aproximativ 1.400 de deţinuţi politici (cei mai mulţi fiind aduşi de la lagărele de muncă aflate pe traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră), aflaţi în celule comune, supraaglomerate.

În calitatea sa de locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la Penitenciarul Gherla, Sebestyen a pus în aplicare, în mod direct şi cu intenţie, un regim de exterminare, cu acordul tacit al autorităţilor interesate de anihilarea fizică a opozanţilor politici.

La solicitarea IICCMER, organele abilitate au comunicat, în noiembrie 2013, că Sebestyen Gheorghe Iuliu a decedat în octombrie 2013. Având în vedere această informaţie, IICCMER a dispus, conform procedurii interne, clasarea investigaţiei şi a demersurilor de sesizare a organelor de cercetare penală.

IICMER mai precizează că în cazul Sebestyen urmau să fie făcute şi alte acte de investigaţii, care să identifice mai multe probe, dacă nu ar fi intervenit decesul. "Această sinteză reflectă aşadar stadiul investigaţiei din luna noiembrie 2013", mai arată instituţia.

"Numărul deţinuţilor decedaţi la penitenciarul Gherla demonstrează, şi în acest caz, duritatea regimului impus şi întreţinut de Iuliu Sebestyen. Aşa cum arată probele din acest dosar, e un caz tipic de lichidare a deţinuţilor închişi din motive politice. Am aflat în noiembrie anul trecut că Sebestyen a decedat şi, în consecinţă, nu a mai apucat să răspundă pentru faptele sale. Totuşi, o situaţie similară poate apărea oricând, mai ales dacă nu vom avea resursele necesare pentru a accelera ritmul desfăşurării investigaţiilor în cazul responsabililor din sistemul penitenciar suspectaţi pentru comiterea unor crime şi abuzuri în timpul regimului comunist", susţine Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER, citat în comunicat.

Conform documentelor şi surselor IICCMER, Iuliu Gheorghe Sebestyen s-a născut la 18 mai 1927 în comuna Bonţida, judeţul Cluj, într-o familie de ţărani. A absolvit şapte clase elementare şi Liceul Reformat maghiar din Cluj (1942-1948), devenind apoi student la Facultatea de Drept şi Economie Politică din cadrul Universităţii "Bolyai" din Cluj (1948-1949). La început a lucrat ca vânzător şi apoi funcţionar la "Alimentara" din Cluj (1949-1950).

Potrivit documentelor de arhivă, Sebestyen a activat de timpuriu în organizaţia comunistă de tineret din cartierul Mănăştur din Cluj. A fost responsabil cu agitaţia şi propaganda, secretar în UTM, în intervalul 1948 - 1953.

A fost eliberat din funcţia de ajutor de secretar al organizaţiei de bază UTM pe Direcţia Generală Politică din MAI după ce a fost sancţionat pentru "abateri de la morala proletară" cu interzicerea de a mai ocupa munci de răspundere în cadrul organizaţiei UTM. În aprilie 1955, Sebestyen a fost sancţionat şi pe linie profesională cu zece zile de arest la garnizoană pentru abateri disciplinare (beţie şi acte de huliganism).

Organizaţia judeţeană a tineretului comunist Cluj l-a trimis pe Sebestyen la Şcoala de educatori (ofiţeri politici) MAI din Bucureşti (martie - aprilie 1950), ulterior fiind transferat la Şcoala de educatori (ofiţeri politici) MAI din Oradea (aprilie - decembrie 1950). La puţin timp după absolvirea şcolii de ofiţeri politici a fost repartizat la Direcţia Politică din cadrul direcţiei penitenciarelor şi repartizat în funcţia de locţiitor politic la penitenciarul Satu-Mare (20 decembrie 1950 - octombrie 1951).

Sebestyen a deţinut mai multe funcţii "didactice" în sistemul penitenciar între 1951 şi 1953. A fost de asemenea şef al Biroului Cadre la Centrul de Coordonare a Coloniilor şi Penitenciarelor Constanţa din cadrul DLCM, organism care coordona activitatea tuturor lagărelor şi coloniilor de muncă din zona Canalului Dunăre - Marea Neagră (1 martie - mai 1953). A lucrat pentru scurtă vreme în Serviciul Cadre din Direcţia Lagărelor (august - septembrie 1953).

La penitenciarul Gherla a fost iniţial comandant pluton supraveghere (octombrie 1953 - ianuarie 1954), iar apoi locţiitor al comandantului pentru pază şi regim (ianuarie 1954 - decembrie 1955). Ulterior a ocupat funcţia de şef Birou Pază şi Regim la Formaţiunea 0893 - Poarta Albă (1 decembrie 1955 - aprilie 1956).

Sebestyen a fost trecut în rezervă din rândul cadrelor MAI la 30 iunie 1956 cu gradul de locotenent-major. După părăsirea sistemului penitenciar, Sebestyen a îndeplinit funcţia de şef al sucursalei CEC din Raionul Sărmaş începând cu 1956.

Penitenciar de maximă siguranţă şi una dintre cele mai mari închisori din România comunistă, alături de Aiud şi Jilava, Gherla a fost un loc de exterminare pentru diferite categorii de deţinuţi politici, unde au fost încarceraţi doar bărbaţi. Tratamentul inuman aplicat deţinuţilor politici rezultă din numeroase surse (orale, memorialistice sau de arhivă) şi s-a desfăşurat cel mai târziu până în 1964 (dar mai cu seamă în anii 1950), după care specializarea stabilimentului carceral a devenit de drept comun.

În timpul mandatului lui Sebestyen la penitenciarul Gherla, comandant al închisorii a fost căpitanul Goiciu Petrache (1952-1959), care a impus un regim sever, bazat pe violenţă şi lichidare fizică. Fost director la penitenciarul Galaţi, cunoscut pentru excesele sale violente la adresa deţinuţilor politici, exponent al politicii de exterminare a "duşmanilor de clasă", Goiciu a instituit, alături de colaboratorii săi, un regim de teroare, care a condus la decesul a numeroşi deţinuţi politici. În cadrul acestui regim, tortura, condiţiile dure de detenţie, lipsa asistenţei medicale, lipsa hranei adecvate şi pedepsele au reprezentat o constantă a traiului carceral în perioada de activitate a lui Iuliu Sebestyen în acest penitenciar.

Alte două cazuri desconspirate de IICMER sunt instrumentate de Parchetul instanţei supreme.

Într-unul dintre dosare, Alexandrescu Vişinescu este acuzat de moartea mai multor deţinuţi, în perioada 1956-1963, când a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat, iar celălalt îl vizează pe torţionarul Ion Ficior, care a condus Colonia de muncă Periprava în perioada 1958-1963.