VIDEO  Imagini istorice cu aspretele, o fosilă vie, cel mai rar peşte de apă dulce din Europa, poate chiar din lume, filmat pentru prima dată, pe timp de noapte

Specia, activă în special noaptea, atunci când îşi caută hrana, este critic periclitată, deşi întregul său areal se află sub protecţia unei rezervaţii naturale şi a unui sit Natura 2000. Ziua stă ascunsă sub bolovani, în ape repezi curgătoare. Vâlsanul, care izvorăşte din Munţii Făgăraşului, este singurul râu de pe întreaga planetă unde acest peşte încă se mai regăseşte.

În perioada iunie - iulie 2024, se desfăşoară pescuit ştiinţific la asprete (Romanichthys valsanicola) cu o echipă de nouă ihtiologi, parte din etapa finală de evaluare a efectivelor speciei, activitate întinsă pe o perioadă de trei ani. Ca rezultat parţial, zilele acestea s-au identificat 55 de exemplare de asprete, în 6 staţii de pescuit ştiinţific, pe o lungime de râu de 16 kilometri, între satele Brădetu şi Vâlsăneşti.

Pe 27 iunie, în jurul orei 22, în satul Muşăteşti, judeţul Argeş, s-a efectuat prima pescuire ştiinţifică pe timp de noapte, pentru inventariere, de la descoperirea speciei, în 1956. De data aceasta scopul a fost de a identifica puietul de asprete. Biologii din cadrul proiectului Aspretele Trăieşte, Nagy Attila (PhD) şi Mircea Mărginean, au identificat 5 exemplare adulte, dar niciun juvenil. De asemenea, pe 30 iunie, biologii Falka Istvan (PhD) şi Arthur de Bruin au identificat, tot pe timp de noapte, alte două exemplare de asprete în râul Vâlsan, la Brădetu. Nici atunci nu s-a descoperit puiet.

În 2022, din 57 de aspreţi găsiţi în 10 staţii de pescuit dintr-un total de 21, doar 6 erau juvenili, câte unul identificat per staţie, iar în 2023 nu s-a găsit deloc puiet în cadrul acţiunilor de inventariere a speciei. În cadrul campaniei de pescuit ştiinţific de anul acesta, din cele 55 de exemplare identificate până la această oră, niciunul nu este puiet.

Deşi numărul de aspreţi găsiţi a crescut, per total, de la an la an, lipsa identificării până în prezent a puietului este extrem de îngrijorătoare. Dacă acest fapt va persista şi în anii următori, sunt riscuri mari ca aspretele să dispară pentru totdeauna. Exemplarele identificate până în prezent vor muri, în mod natural, în următorii 4, 5 ani, iar dacă nu mai sunt juvenili care să atingă maturitatea şi, astfel, să se poată reproduce, specia dispare.

Printre cauzele care, luate împreună, contribuie la dispariţia juvenililor de asprete, şi astfel, a întregii specii, se numără:

1. • spălarea fundului lacului de acumulare Vâlsan, efectuate de către Hidroelectrica fără a lua în considerare prezenţa ariilor protejate în care trăieşte aspretele şi lipsa coroborării acestor acţiuni cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate;
    
2. • poluarea râului datorată staţiei de epurare de la Brădetu, care este subdimensionată, şi a staţiei vechi de epurare care a deversat, în mod ilegal, în râu, până în martie 2024:
    
3. • lipsa canalizării din comunele Brăduleţ şi Muşăteşti, adică în tot arealul unde mai trăieşte încă aspretele;
    
4. • temperaturile ridicate din ultimii ani, cauzate atât de schimbările climatice cât şi de debitul ecologic insuficient asigurat conform legii, de către Hidroelectrica, la barajele Vâlsan şi Dobroneagu;
    
5. • fragmentarea habitatului de către o serie de bariere artificiale aflate la Brădetu, dintre care, în prezent, unele nu îşi mai îndeplinesc funcţia iniţială pentru care au fost construite.

Alex Găvan, conservaţionist, fondator proiect Aspretele Trăieşte: „Chiar este o cursă contracronometru pentru a salva aspretele, o cursă contracronomet tru ce nu poate fi câştigată fără existenţa unui râu curat şi sănătos, cu debit ecologic asigurat conform legii de către Hidroelectrica, un râu de care autorităţile locale să aibă grijă şi care să nu mai fie o groapă de gunoi, aşa cum se întâmplă în prezent.

Altfel, pur şi simplu, va fi o crimă cu premeditare, iar aceste autorităţi nu vor mai putea să ridice din umeri şi să paseze responsabilitatea, aşa cum o fac acum. Dacă coborâm acum la apa Vâlsanului, oriunde în arealul aspretelui, nu vom găsi o singură piatră sub apă care să fie curată şi care nu fie acoperită de poluarea organică. Avem aspretele, o fiinţă unică în lume şi care încă trăieşte, avem Vâlsanul, unul dintre cele mai frumoase râuri din Europa”.

Datele oficiale ale Ministerului Mediului înainte de 2019, anul de început al proiectului Aspretele Trăieşte, estimau populaţia de asprete ca fiind între 10 şi 15 exemplare. În 2020, echipa a identificat 12 exemplare, în 2021, 10 exemplare, iar apoi, numerele au crescut semnificativ, cu 57 de exemplare identificate în 2022 şi 153 în 2023. Arealul său a fost extins de la doar un kilometru şi confirmat pe o lungime de 16 kilometri a râului Vâlsan, între
localităţile Brădetu şi Vâlsăneşti.