Imigranţii ar putea obţine permisele de şedere şi de muncă în statele UE printr-o procedură unică

Propunerea de directivă privind "permisul unic" prevede că lucrătorii din state non-UE ar trebui să aibă drepturi egale cu cetăţenii Uniunii în ceea ce priveşte condiţiile de lucru.

"Acest proiect legislativ va simplifica procedurile atât pentru imigranţi, cât şi pentru angajatorii lor prin obţinerea permiselor de muncă şi de şedere printr-o singură procedură administrativă. Propunerea legislativă, adoptată cu 311 voturi «pentru», 216 «împotrivă» şi 81 abţineri, va reduce birocraţia şi va simplifica procedurile administrative pentru imigranţii care solicită drept de şedere şi de lucru în statele membre ale UE. Potrivit acestei legislaţii, aceştia vor putea să obţină permisele de şedere şi de muncă printr-o procedură administrativă unică", informează, joi, PE.

Propunerea legislativă prevede că lucrătorii extracomunitari vor beneficia de o serie de drepturi comparabile cu cele ale lucrătorilor europeni, mai ales în ceea ce priveşte salarizarea, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, programul de lucru şi dreptul la concediu.

"Decizia de admisie a lucrătorilor din statele terţe pe teritoriul şi pe piaţa de muncă a statelor membre, inclusiv contingentele de admisie, rămâne în continuare o decizie naţională. Statele membre vor trebui să precizeze de asemenea în permisul de rezidenţă - în scopul unui control mai bun al imigraţiei - informaţiile legate de dreptul de muncă şi să nu emită documente suplimentare în acest sens", se arată într-un comunicat de presă al PE.

Aceste noi reglementări europene comune se vor aplica cetăţenilor statelor terţe care doresc să se stabilească şi să lucreze într-un stat membru UE sau care locuiesc deja în mod legal într-unul din aceste state şi nu vor fi aplicabile angajaţilor companiilor multinaţionale care vin să lucreze într-unul din sediile companiei în UE, aşa numitele "persoane transferate în cadrul societăţii".

De asemenea, sunt excluşi şi lucrătorii sezonieri, pentru aceştia urmând să se adopte directive europene separate. Mai sunt exluşi şi rezidenţii pe termen lung sau refugiaţii, deoarece sunt supuşi altor reglementări europene.

Directiva nu se va aplica nici "lucrătorilor detaşaţi", dar acest lucru nu ar trebui să împiedice, potrivit iniţiatorilor, resortisanţii unei ţări terţe cu şedere legală şi angajaţi legal într-un stat membru care sunt detaşaţi într-un alt stat membru să beneficieze în continuare de egalitate de tratament cu cetăţenii statului membru de origine pe durata detaşării lor, în ceea ce priveşte condiţiile de angajare.

"Statele membre pot decide să limiteze accesul la servicii de securitate socială, cu excepţia celor care sunt deja angajaţi sau care au lucrat deja în UE cel puţin şase luni şi care sunt înregistraţi ca şomeri. Referitor la indemnizaţiile familiale, statele membre pot de asemenea să decidă aplicarea doar asupra acelor lucrători care deţin un permis de muncă de mai mult de şase luni", se mai precizează în comunicat.

Lucrătorii non-UE pot solicita beneficii fiscale în statul membru de reşedinţă, iar membrii familiei acestora pot beneficia de acestea doar dacă cei din urmă trăiesc în acelaşi stat membru.

De asemenea, lucrătorii din statele terţe vor avea dreptul să primească drepturile de pensie la reîntoarcerea în ţările lor, în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel ca resortisanţii statelor membre în cauză atunci când se mută în aceeaşi ţară terţă.

"Dreptul la educaţie şi formare ar putea fi limitat pentru lucrătorii din statele terţe care au sau au avut un loc de muncă. Persoanele rezidente pe teritoriul UE pentru studii ar trebui de asemenea excluse de la aplicarea acestei legislaţii, iar persoanelor care solicită accesul la studii universitare şi postliceale care nu au legătură directă cu activitatea concretă desfăşurată la locul de muncă li se poate solicita o probă de cunoaştere corespunzătoare a limbii", precizează PE.

Amendamentele depuse de deputaţii europeni vor fi analizate de Consiliul de miniştri pentru Justiţie şi Afaceri interne. Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca nu iau parte la procesul legislativ privind această directivă.