COMENTARIU Valeriu Şuhan: ”Imperiul fricii nu triumfă!” / Analiza societăţii actuale: ”Suntem foarte dificil de guvernat”

Concluzia interviului este că, cetăţenii democraţiilor de tip liberal suntem într-o bulă a bunăstării caracterizată prin aceea că nu prea ştim ce vrem.

Am vrea de toate şi una şi alta, deşi în mod evident, unele le exclud pe celelalte.

Noi înşine creăm un univers ideal dar virtual, generos bineînţeles, dar în fapt în plan real, teribil de egoist, centrat aproape exclusiv pe propria persoană şi interesele proprii.

 

Tot ce e interzis altora faţă de noi sau în general, ne e permis nouă, sau mă rog, ne e scuzabil.

Sigur, s-ar putea spune că treaba asta e de când lumea şi pământul, dar parcă acum, de când cu atâta political correctness, cu spaţiul ăsta virtual care ne socializează până constatăm că de fapt, am devenit solitari de tot, lucrurile au cam luat-o razna.

 

”Pentru că cetăţeanul democraţiilor hipermoderne cere statului tot mai multă libertate şi in acelasi timp tot mai multă protecţie. Îi cere să slăbească şi să se -ngraşe  în acelaşi timp. Acest lucru este dificil pentru „regimul” nostru democratic. În numele libertăţilor, vom denunţa (pe bună dreptate) neglijenţa birocratică şi de regulile absurde care ne împiedică să facem ceea ce pare urgent şi evident: măşti, teste etc., iar în numele protecţiei, vom solicita reprimarea „oamenilor care sunt cu adevărat inconştienţi”. Dar, în numele libertăţilor, vom fi reticenţi să încredinţăm statului datele noastre (sănătate, locaţie, etc.) pe care le oferim cu o nepăsare generoasă imediat ce deschidem o aplicaţie smartphone. Trebuie să recunoaştem că suntem foarte dificil de guvernat.”

Aceasta este concluzia filozofului francez şi e greu să poţi aduce argumente împotrivă.

 

Mai spune el referitor la acest subiect, că ”în rest, rămânem blocaţi în acest paradox al timpurilor noastre”.

 

Monsieur Tavoillot, dezvoltă şi o altă idee la fel de interesantă, adăugând conceptului de sanitarism, noi înţelesuri determinate de evoluţiile actuale.

Sanitarismul spune el, este acum problema centrală şi e definit de tentaţia de a sacrifica totul pentru sănătatea publică.

 

Pericolul reprezentat de acest ”curent” există în mod obiectiv şi efectiv iar filozoful îl analizează dintr-o perspectivă pragmatică şi extrem de accesibilă. 

Pe de-o parte, sanitarismul rod al acestei perioade, are o parte bună. El a demonstrat că societatea nu e exclusiv capitalistă, bazată exclusiv pe consum.

Mai mult, e evident că sloganul ”Vieţile noastre valorează mai mult decât profiturile voastre”, care e al  extremei stângi, a fost însuşit de mai toţi. E interesantă aducerea în discuţie a acestui slogan, cu referire la un curent politic care trezeşte fiori. O fi fost vreun apropos?

 

Cu siguranţă însă, în foarte puţin timp, câteva luni, se va vedea că profiturile alea nu sunt numai ”ale lor”, ci şi ale noastre, iar asta se va repercuta cu violenţă asupra noastră, ăştilalţi, cu precădere şi cu prisosinţă. Criza economică ne va lovi în primul rând pe noi.

La fel de sigur, e că economia s-a oprit de dragul sănătăţii oamenilor.

 

Pe de altă parte, sanitarismul are şi ”o parte întunecată”. El tinde ”să se reverse” într-un mod periculos, asupra drepturilor şi libertăţilor noastre fundamentale. 

Dreptul la sănătate va fi dificil de stabilit, dar mai mult, sănătatea ar putea deveni şi o datorie, pentru că după ce tot ce face societatea pentru sănătatea individului, ar rezulta că obligaţia lui este de a o păstra.

Ca urmare, comportamentul nesănătos ce ţine de tutun, alcool, sare în exces, etc. e pe cale să devină o vină. Ba chiar, boala ar putea deveni o vină. Monstruos !

 

Nu consideraţi o exagerare treaba asta, măcar şi numai pentru faptul că o astfel de abordare din partea societăţii, a fost imaginată în 1872 de către Samuel Butler în romanul ”Erewhon”, potrivit filozofului francez. 

 

Şi să ştiţi că are dreptate ! Am căutat pe Google şi vă pot confirma, aşa e...

Mai zice foarte interesant Monsieur Tavoillot, că ”regresul libertăţilor nu vine niciodată de sus fără complicitatea celor de jos, adică a noastră.”

 

Aviz amatorilor…

 

Aceste provocări filozofice mă duc cu gândul la cei care ne conduc…

 

Ce-or mai face ei, or fi bine, sănătoşi ?!