Pe ediţia rusă a Wikipedia, numele Denis Projipenko este plasat în fruntea listei comandanţilor batalionului Azov. Cel mai înalt în grad. Inamicul numărul 1 al Moscovei, omul care personifică pe teren Ucraina „nazistă” pe care Putin vrea să o elibereze. Pe site-urile de la Kiev, însă, nimic: Projipenko nu există. A dispărut. Memoria digitală a fost ştearsă.
Dacă ar fi internetul, şeful rezistenţei militare de la Mariupol ar fi un om fără trecut, fără glorie, dar şi fără suspiciunile simpatiilor neo-naziste care astăzi ar dăuna cauzei ucrainene. Maiorul Denis Projipenko este unul dintre fondatorii Batalionului Azov.
Antrenat bine, de ani de zile este în prima linie împotriva Donbass-ului pro-rus şi astăzi, acum, în aceste minute, este prins în Mariupol. Înconjurat, fără posibilitate de a primi întăriri. Bombardat din cer şi de pe mare. Vânat de drone.
O comunicare ar fi suficientă pentru a se putea îndrepta o rachetă spre el. Moscova ştie cum. I-a reuşit în timpul asediului Groznîului, în Cecenia, în anii 1990, împotriva preşedintelui independenţei Dudaev. Iar atunci, tehnologiile erau mult mai înapoiate.
În Mariupol, 14-15.000 de soldaţi ruşi revarsă un potop de explozibil asupra oraşului, pentru a-l elimina pe el şi pe oamenii săi.
Zeci de rachete sunt gata să-l dezintegreze, mii de soldaţi aleargă să primească recompensa pe care preşedintele cecen Ramzan Kadîrov. Apropiat de liderul de la Kremlin, cecenul a pus o sumă imensă pe capul său. Mort sau viu. Este vorba despre jumătate de milion de dolari.