În România sunt judeţe unde peste 25% dintre copii nu au ajuns la finalul clasei a VIII-a

Rezultatele finale ale Evaluării Naţionale, după contestaţii, ne arată că doar trei din cinci copii intraţi în şcoală acum nouă ani au reuşit să obţină medii peste 5, iar situaţia în plan teritorial este şi mai îngrijorătoare. Mai precis, în timp ce, la nivel naţional, ponderea elevilor înscrişi în clasa pregătitoare acum nouă ani şi care nu au ajuns până la finalul clasei a VIII-a este de puţin peste 15%, în plan teritorial, putem observa discrepanţe foarte mari, existând judeţe unde nivelul acestui indicator se apropie sau depăşeşte pragul de un sfert dintre elevii înscrişi la şcoală: Giurgiu (27,26%); Călăraşi (25,9%), Covasna (24,51%). Acest procent de părăsire a educaţiei poate fi explicat, pe de o parte prin abandonul şcolar, iar, pe de altă parte prin fenomenul migraţiei.

În fiecare an, Evaluarea Naţională şi rezultatele sale ne pun faţă în faţă cu numeroase probleme întâlnite în asigurarea dreptului copiilor români la educaţie. Urmărind datele disponibile cu privire la generaţia care a intrat pe porţile şcolii cu nouă ani în urmă, atât pe etape, cât şi în plan geografic, putem observa o serie de inechităţi şi riscuri care trebuie să îşi găsească răspunsul în analizele şi măsurile de politică publică ale autorităţilor relevante.

Actuala generaţie de elevi/absolvenţi ai clasei a VIII-a a pornit la drum cu 189.730 de copii (numărul elevilor înscrişi în clasa pregătitoare în anul şcolar 2015-2016 – cifra include toate tipurile şi formele de învăţământ). În acest an, un număr de 160.467 de elevi au fost înscrişi la Evaluarea Naţională, adică 15,42% dintre copiii înscrişi în clasa pregătitoare nu au ajuns la finalul clasei a VIII-a.

Diferenţa dintre numărul elevilor înscrişi la Evaluarea Naţională şi cel al celor care au susţinut probele la Evaluarea Naţională a atras atenţia opiniei publice şi factorilor de decizie, iar o parte din factorii care stau la baza acestor pierderi la final de gimnaziu reclamă analiză şi intervenţie pe termen scurt şi mediu.

Pe de o parte, diferenţa se poate explica prin situaţiile de corijenţă sau repetenţie. În acest an, înscrierile la Evaluarea Naţională au avut loc în perioada 11-14 iunie, iar cursurile elevilor de clasa a VIII-a s-au încheiat pe 14 iunie. Putem observa că în acest an a apărut o desincronizare între instrumentele metodologice – cadrul metodologic mai vechi, dar aplicabil şi în acest an, dispunea înscrierea automată la Evaluarea Naţională doar pentru absolvenţii clasei a VIII-a, dar calendarul Evaluării Naţionale 2024 a lăsat loc şi pentru astfel de cazuri în care înscrierile au inclus şi elevi a căror situaţie şcolară ulterior clarificată a fost de corijenţă sau repetenţie.

Pe de altă parte, diferenţa include elevii cu cerinţe educaţionale speciale care au urmat programa învăţământului special sau au beneficiat de adaptări curriculare (indiferent dacă au învăţat în şcoli de masă sau speciale). Aceşti elevi sunt şi ei automat înscrişi, dar susţin Evaluarea Naţională doar la cererea expresă a părinţilor sau reprezentanţilor legali. Iar astfel de cereri nu sunt înaintate în toate cazurile, mai ales în condiţiile în care adaptările disponibile pentru aceşti elevi ţin doar de condiţiile de examen, nu şi de subiecte.

În final, o mică parte a celor care nu s-au prezentat la examen este reprezentată de elevii olimpici cu rezultate deosebite (care au locuri asigurate în liceele dorite, fără a trebui să susţină Evaluarea Naţională).

În ceea ce priveşte abandonul şcolar, cele mai recente date oficiale privind abandonul sunt pentru anul 2021-2022, iar situaţia este staţionară, rata oficială a abandonului în primar şi gimnaziu fiind de 1,2% - anul 2021-2022, 1,2% - anul 2020-2021, 1,3% - anul 2019 – 2020.

Aceste procente oficiale privind abandonul şcolar ridică semne de întrebare, în condiţiile în care Eurostat arată că, în anul 2021 – 2022, 12,2% dintre copiii români cu vârsta gimnaziului erau în afara şcolii, iar procentul creşte la 15,86% în anul şcolar 2022-2023 .

În acest caz soluţiile ar fi: îmbunătăţirea procedurilor şi mecanismelor de identificare, monitorizare şi contracarare a riscului de abandon sau insucces şcolar, sprijinirea demersurilor europene de creare a unui sistem care să asigure monitorizarea respectării drepturilor copiilor migranţi, în contextul existenţei unor astfel de discuţii la nivelul UE.

La nivelul anului 2023, peste 1,3 (1.360.000) milioane de copii din România (39% din numărul total al copiilor) cresc în risc de sărăcie sau excluziune socială. Un sondaj realizat în 2022 privind impactul crizei economice asupra familiilor din România a evidenţiat că 40% dintre gospodării au înregistrat o scădere a veniturilor comparativ cu 2021, în timp ce cheltuielile au crescut pentru 98% dintre familii. La nivelul aceluiaşi an, 2023, în familiile cu trei sau mai mulţi copii, peste o treime dintre acestea (33,2%) nu-şi pot permite o hrană adecvată pentru copiii lor (EUROSTAT).

Un copil din şase de vârstă şcolară nu frecventează şcoala, iar diferenţa de performanţă şcolară în rândul elevilor din familiile afectate de sărăcie faţă de ceilalţi copii este una dintre cele mai ridicate din lume. Mai mult, 1 din 5 copii nu reuşeşte să finalizeze învăţământul obligatoriu la timp, iar jumătate dintre copiii noştri sunt analfabeţi funcţional, din cauza calităţii proaste a învăţământului din comunităţile vulnerabile.

Analfabetismul funcţional cronic se păstrează la nivelul primei evaluări PISA din 2009, adică aproape jumătate dintre copii afectaţi: între 41,7% (lectură) şi 48,6% (matematică) (PISA, 2022). Rezultatele analizei relevă faptul că sistemul de educaţie românesc este cel mai inechitabil dintre toate cele peste 100 de ţări participante (OECD, 2022).