„Asta e. Singur, şefu’ vă dă aprobare. Altfel ne dă pe noi afară”, zice şi îl sună pe şef. Nu, şeful nu vrea, aşa cum n-a vrut niciun şef, de la Bucureşti la Abrud. „Nu puteţi filma în exploataţie, nu puteţi avea „o discuţie video” cu directorul companiei, nu puteţi…”, ni s-a spus de la Ministerul Economiei. Dar cu cine putem purta o discuţie despre soarta companiei, a oamenilor şi a muntelui? „Cu biroul de presă”, vine sec răspunsul.
Aproape sigur că aşa arată drumul spre iad: prost, furişat printre case vechi, din bârne, ridicate pe malul apelor roşii. Pe măsură ce urci, anevoios, strâns între pereţi de stâncă, natura pleacă pe poteci, în susul muntelui. Jos, la poale, în cazanul cu metal „topit”, fierb osemintele tuturor morţilor locului – buni ori răi -, biserica lor şi… viitorul.