Inspecţia judiciară a CSM a verificat stadiul a nouă dosare ale DNA, trimise în judecată

Una dintre autosesizările Inspecţiei Judiciare din mass-media a vizat verificarea temporizării procedurilor în dosarele de mare corupţie. Astfel, în 26 octombrie 2010, Inspecţia Judiciară - Serviciul pentru judecători s-a sesizat, din oficiu, cu privire la eventualele încălcări a dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor având ca obiect infracţiuni de mare corupţie, se arată în raportul de activitate pe anul trecut.

Verificările efectuate au vizat dosare instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi în care judecarea în fond a cauzelor a depăşit durata de un an.

În acest cadru au fost identificate şi analizate motivele temporizării procedurilor judiciare într-un număr de nouă dosare, aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată tribunale şi curţi de apel, din care: cinci dosare din 2008, două dosare din 2007 şi două dosare din 2006.

"Din verificările efectuate a rezultat că, în cauzele analizate, desfăşurarea procedurii judiciare s-a realizat în limita cadrului legal prescris de dispoziţiile procedurale şi regulamentare, fără a fi identificate motive de tergiversare nejustificată a judecăţii, imputabile judecătorilor investiţi cu soluţionarea dosarelor", precizează Inspecţia Judiciară, în raportul de activitate pe 2010.

Analiza factorilor obiectivi ce au condus la temporizarea procedurii judiciare, a relevat faptul că, în dosarele verificate, cauzele identificate sunt comune şi pot fi grupate în patru categorii.

În prima categorie intră: modificarea, pe parcursul desfăşurării procesului penal a calităţii de demnitar (senator sau deputat), deţinută de inculpaţi şi stabilirea în raport de această calitate, a competenţei materiale a instanţei - motiv care a determinat declanşarea unor conflicte de competenţă şi a constituit principala cauză de prelungire, cu perioade cuprinse între şase luni şi un an, a procedurii judiciare în trei dintre cauzele analizate.

A doua categorie priveşte invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a diferitelor dispoziţii legale, ce a impus derularea procedurii de sesizare a Curţii Constituţionale şi suspendarea cauzei până la soluţionarea respectivelor excepţii, situaţie constatată în cazul a două dosare, în care a au fost invocate succesiv excepţii de neconstituţionalitate şi care a condus la suspendarea judecării cauzelor pentru o durată, cumulată, de 15 luni şi respectiv 17 luni.

"Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că, înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea de drept a cauzelor pe durata soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, prin dispoziţiile Legii 177/2010, reprezintă o măsură legislativă importantă care contribuie la înlăturarea uneia dintre principalele cauze de temporizare a procedurii judiciare", notează sursa citată.

La a treia categorie intră: gradul de complexitate deosebit de ridicat al cauzelor ce fac obiectul dosarelor verificate, determinat de: natura şi amploarea activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpaţilor (de exemplu, în unul dintre dosarele analizate activitatea infracţională s-a desfăşurat pe parcursul a şase ani, în perioada 1999-2005); numărul mare de părţi (în majoritatea cauzelor sunt implicate mai mult de 30 de persoane, inculpaţi şi părţi civile); valoarea prejudiciilor produse persoanelor vătămate.

"Acest context procesual implică administrarea unui probatoriu complex, care de cele mai multe ori presupune şi efectuarea unor expertize tehnice de specialitate, iar dificultăţile legate de administrarea acestui probatoriu reprezintă o cauză importantă care determină amânarea repetată a judecării cauzelor", spune Inspecţia.

Amploarea actelor procedurale supuse controlului judecătoresc (conţinute în 30-70 volume ale unui dosar de urmărire penală, peste 25.000 de file), numărul mare de martori audiaţi în cursul urmăririi penale şi imperativul administrării nemijlocite de către instanţă a probelor, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor prin normele legale, au determinat, de asemenea, prelungirea procedurii judiciare; administrarea probei testimoniale este realizată pe parcursul mai multor termene de judecată, chiar în condiţiile în care instanţele iau măsuri de sancţionare a conduitei martorilor (de exemplu, într-un dosar s-a impus audierea a 39 de martori).

A patra categorie se referă la "conduita procesuală a părţilor - formularea şi încuviinţarea cererilor de amânare ale inculpaţilor sau părţilor responsabile civilmente, pentru angajare apărători, pentru studierea dosarului şi pregătirea apărării pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorilor aleşi sau pentru imposibilitatea de prezentare a inculpaţilor, formularea de către părţi a unor cereri şi excepţii, precum şi rezolvarea unor chestiuni incidente, realizată de instanţă în cadrul procedural prevăzut de legea penală; dificultăţile legate de îndeplinirea procedurii de citare cu părţile, în condiţiile în care, în majoritatea cauzelor analizate numărul părţilor implicate sau a martorilor este remarcabilă; formularea unor cereri de suspendare a judecării cauzei, întemeiate pe dispoziţiile Codului de procedură penală, au fost cauze care au condus la temporizarea procedurii".

Din acest punct de vedere, Inspecţia Judiciară arată că se impune menţionarea că urmare a adoptării Legii 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile cuprinse în legea menţionată sunt de natură a înlătura o mare parte din disfuncţionalităţile constatate.