Instanţa supremă l-a achitat definitiv pe un fost primar PNL, judecat pentru corupţie

În 2008, Vasile Laţa a fost achitat de Tribunalul Braşov, care a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, reţinută în cazul fostului edil, de către Direcţia Naţională Anticorupţie.

Curtea de Apel Braşov a decis, în 26 martie 2009, condamnarea la şase ani de detenţie a fostului edil.

Fostul primar a contestat decizia de condamnare la ICCJ, care în 31 august 2009 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului I, punctul 184, din Legea 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, în ce priveşte partea de modificare a dispoziţiilor articolul 385 indice 9, alineatul 1, punctul 12, din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Laţa, fost primar al localităţii braşovene Săcele.

În 20 mai 2010, Curtea Constituţională a stabilit că eliminarea posibilităţii de a contesta pe calea recursului o hotărâre judecătorească, atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, închide părţii interesate calea valorificării efective a dreptului încălcat. Concret, condamnarea în apel a unui acuzat care a fost achitat în primă instanţă suprimă o cale de atac.

Curtea Constituţională a decis că sunt neconstituţionale prevederile articolului 385 indice 9, alineatul 1, punctul 12 din Codul de procedură penală, întrucât contravin dispoziţiilor articolelor 21 şi 20 din Legea fundamentală, raportate la articolul 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv.

Curtea Constituţională spunea că lui Laţa, condamnat pentru prima dată în apel, i-a fost suprimat accesul efectiv la o cale de atac în faţa unei jurisdicţii superioare, cu scopul de a contesta decizia prin care a fost declarat vinovat. "Chiar dacă acest examen poate fi limitat din raţiuni ce justifică un scop legitim, restrângerea nu trebuie să golească reexaminarea de sensul, de esenţa sa", notează CC.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea arăta că, potrivit actelor existente la dosar, autorul excepţiei a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de articolul 254 alin.1 Cod penal (luare de mită-n.r.), raportat la articolul 6 din Legea 78/2000 privind fapte de corupţie şi, după ce instanţa de fond (tribunalul Braşov-n.r.) l-a achitat, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind latura subiectivă şi cea obiectivă, instanţa de apel (Curtea de Apel Braşov-n.r.) l-a condamnat la o pedeapsă privativă de libertate (şase ani de detenţie-n.r.). Pentru acest motiv, Laţa a formulat recurs împotriva la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, dosar în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, proces suspendat din august 2009.

Autorul excepţiei susţinea că, urmare a modificărilor aduse Codului de procedură penală, prin textul legal criticat nu mai poate contesta pe calea recursului o hotărâre nelegală ce vizează incidenţa unui caz de achitare şi anume acela când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Prin urmare, consideră că i-au fost restrânse până la anihilare accesul la justiţie şi la un recurs efectiv.

Faţă de aceste susţineri, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi a admis-o pentru următoarele considerente: Accesul la justiţie, consacrat de articolul 21 din Constituţia României, presupune posibilitatea concretă de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim, inclusiv împotriva unei condamnări posibil incorecte, sens în care, potrivit art.2 par.1 din Protocolul 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării sale de către o jurisdicţie superioară".

Prin urmare, Curtea a statuat că autorului excepţiei, condamnat fiind pentru prima dată în apel, i-a fost suprimat accesul efectiv la o cale de atac în faţa unei jurisdicţii superioare, cu scopul de a contesta decizia prin care a fost declarat vinovat. Chiar dacă acest examen poate fi limitat din raţiuni ce justifică un scop legitim, restrângerea nu trebuie să golească reexaminarea de sensul, de esenţa sa. Aceleaşi raţiuni le consacră şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în articolul 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv.

În urma constatării neconstituţionalităţii textelor, CC a trimis instanţei supreme decizia sa, iar judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât definitiv, în 8 decembrie 2010, admiterea recursului lui Vasile Laţa, au casat decizia Curţii de Apel Braşov, menţinând în totalitate sentinţa penală 609/25 iulie 2008 a Tribunalului Braşov - Secţia Penală. Totodată, ICCJ a respins, ca nefondat, recursul declarat de DNA Braşov.

Vasile Laţa a fost arestat preventiv în 29 iunie 2005, după ce a fost prins în flagrant delict. El ar fi primit mită 60.000 de euro. În schimbul acestor bani, Primăria Săcele ar fi trebuit să renunţe la o acţiune civilă vizând tranzacţii imobiliare cu terenuri, operaţiune în urma căreia valoarea de piaţă a terenurilor respective ar fi crescut extrem de mult. După câteva zile de la arestare, Prefectura Braşov l-a suspendat pe Laţa din funcţia de primar, însă Secţia de contencios administrativ a Tribunalului Braşov a hotărât în 31 ianuarie 2006 să anuleze ordinul prefectului prin care Vasile Laţa a fost suspendat din funcţie.

Laţa a fost eliberat din arest în 9 martie 2006, el fiind judecat în stare de libertate.

Vasile Laţa a fost membru al PNL până la începutul lunii iunie 2005, când s-a autosuspendat. Vasile Laţa a mai fost condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2004 la doi ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru înşelăciune într-o afacere cu tablă de la Combinatul Sidex Galaţi.