INTERVIU AUDIO Gheorghe Stan, fost şef al Secţiei de Anchetă a magistraţilor: Este îngrijorătoare statistica supravegherilor la care au fost supuşi magistraţii/ Au fost presiuni din sistemul judiciar asupra Secţiei

„Au fost presiuni în afara legii şi a obligaţiilor deontologice venite din partea unor magistraţi punctual, direct sau prin intermediul, eu ştiu, anumitor asociaţii profesionale care au încercat să blocheze activitatea Secţiei pentru a nu cerceta acele nereguli din cadrul sistemului, sau de a păstra ori de reinstala pârghiile în care se realizau presiuni asupra judecătorilor şi procurorilor anterior aşa cum relevă de altfel şi raportul Inspecţiei Judiciare, în cauze privind magistraţii care a fost înaintat către plenul CSM”, a spus Gheorghe Stan, într-un interviu exclusiv pentru MEDIAFAX.

De asemenea, fostul şef al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie a vorbit şi despre supravegherea tehnică a magistraţilor:

„Îngrijorătoare este, într-adevăr, statistica supravegherilor tehnice la care au fost supuşi magistraţii şi mai ales că nu s-a clarificat soarta acelor materiale informative care au stat la baza dosarelor penale. Aici este rolul CSM să se asigure de respectarea garanţiilor independenţei magistraţilor şi poate chiar şi al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie - să verifice dacă s-au comis fapte care intră în competenţa lor”.

Redăm integral interviul în format audio cu Gheorghe Stan, fostul şef al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie şi noul judecător CCR:

Gheorghe Stan vorbeşte despre dosarele cu magistraţi

Gheorghe Stan vorbeşte despre relaţia cu Augustin Lazăr

Gheorghe Stan vorbeşte despre presiunile din sistem

Gheorghe Stan vorbeşte despre sistemul judiciar în 2019

“Înfiinţarea Secţiei constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei”

Reporter: Din funcţia de adjunct al Inspecţiei Judiciare aţi fost numit şef al secţiei de investigare a magistraţilor şi, la o distanţă la numai câteva luni, aţi fost validat pentru o funcţie de judecător la CCR, o funcţie importantă. Cum se înţeleg cele două roluri şi care este responsabilitatea pe care o aveţi în plus faţă de societate?

Gheorghe Stan: Cele două funcţii au în comun respectarea şi apărarea ordinii de drept într-o democraţie constituţională şi presupune obligaţii de independenţă şi imparţialitate în desfăşurarea activităţii. Aptitudini pe care mi le-am însuşit în cei 20 de ani de magistratură. Sigur, din punct de vedere funcţional, între cele două roluri însă nu există o legătură, dat fiind faptul că la Secţia de Investigare Infracţiunilor din Justiţie, care este o structură judiciară, iar CCR este o autoritate de jurisdicţie constituţională. Responsabilitatea faţă de societate este, însă, aceeaşi ca pentru orice profesionist al dreptului şi de a garanta că societatea funcţionează pe bazele constituţiei şi a legii.

Reporter: A fost, din punctul dumneavoastră de vedere, oportună înfiinţarea unei astfel de structuri? Pentru că aţi văzut că a fost criticată şi încă este criticată, chiar şi după luni bune de funcţionare.

Gheorghe Stan: Cred că nu doar oportună, ci mai ales necesară. Nu vorbim de un fenomen infracţional în domeniul justiţiei, ci de a asigura o anumită garanţie a înfăptuirii în condiţii de legalitate a actului de justiţie, care exclude orice imixtiune din partea oricărei persoane şi, în egală măsură, chiar şi a unui agent a statului. Ca atare, zic eu, înfiinţarea Secţiei constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei. Se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva a unor eventuale abuzuri săvârşite prin sesizări sau prin denunţuri arbitrare sau abuzive şi se asigură o practică unitară la nivelul acestei structuri de Parchet cu privire la modul de efectuare a actelor de urmărire penală pentru infracţiunile desăvârşite de magistraţi, de altfel aşa cum a precizat şi CCR în considerentele deciziei numărului 330/2018. După cum am subliniat anterior, înfiinţarea Secţiei a apărut ca un răspuns, zic eu, la nevoile sistemului judiciar în ansamblul său de independenţă şi stabilitate.

Sintetizând, garanţiile de independenţă şi imparţialitate ale Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie ar fi vechimea de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror, selectarea atât a procurorului-şef al acestei secţii, cât şi a procurorilor cu funcţie de execuţie de către CSM şi nicidecum de către factorul politic, aşa cum se speculează în spaţiul public, transparenţa procesului de selecţie a procurorului-şef şi a procurorilor cu funcţii de execuţie, evaluarea riguroasă a activităţii profesionale a procurorilor desfăşurate în ultimii ani de carieră de către comisie numită de către plenul CSM, alcătuită din reprezentanţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Inspecţia Judiciară.

Trebuie să menţionez faptul că în cadrul Ministerului Public au existat dintotdeauna, într-o formă sau alta, structuri specializate în anchetarea faptelor pretins săvârşite de magistraţi, precum şi a altor persoane a căror activitate infracţională aveau legătură de cauzalitate cu activitatea respectivilor magistraţi. Spre exemplu, în cadrul DNA a funcţionat până la înfiinţarea acestei secţii un serviciu de combatere a corupţiei în justiţie care avea un procuror şef şi o schemă de 10-12 procurori. A fost înfiinţat printr-un simplu ordin al procurorului şef al acestei structuri.

“În cazul acestei structuri judiciare, nu numărul de cauze este cel care determină existenţa sau nu a secţiei”

Reporter: La acea vreme era doamna Laura Codruţa Kovesi.

Gheorghe Stan: Exact. Înfiinţarea acestui serviciu s-a făcut fără implicarea CSM, în mod total netransparent şi fără vreo justificare pe aspectul existenţei sau nu a unor magistraţi corupţi deşi, în nenumărate rânduri, am menţionat acest lucru în spaţiul public se pare că nimeni nu a fost interesat de acest aspect.

Reporter: Este fenomenul infracţional din justiţie la o scară atât de mare încât să necesite o astfel de instituţie ca secţia de anchetare a magistraţilor?

Gheorghe Stan: În cazul acestei structuri judiciare, nu numărul de cauze este cel care determină existenţa sau nu a secţiei, ci rolul ei de garant al legalităţii şi independenţei magistraţilor. Competenţa materială este cea care determină existenţa unei structurii cu autonomie funcţională care să investigheze infracţiuni săvârşite sau presupuse săvârşite în justiţie. Secţia nu a fost înfiinţată pentru a raporta un procent ridicat al trimiterii în judecată, a faptelor comise sau presupuse a fi comise de magistraţi. Nu este rolul ei să se justifice pe aspectele cantitative, ci are rolul ca acele puţine cazuri care sunt comise de magistraţi să fie izolate şi deferite instanţelor, astfel încât să nu planeze neîncrederea sau prezumţia de abuz asupra întregului sistem judiciar. Aceasta cred că este abordarea responsabilă pe care eu şi colegii mei ni le-am asumat.
 
Reporter: Nu consideraţi că există pericolul ca, odată cu plecarea dumneavoastră din funcţie, Secţia – deja criticată - să fie vulnerabilizată?

Gheorghe Stan: Ştiţi dumneavoastră, eu nu cred în personalizarea funcţiilor şi legarea destinului unei instituţii din sistemul judiciar de persoanele care le conduc pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Această idee de a te asimila cu unitatea de la care pleci nu mi-o arog în niciun fel. Secţia trebuie să reziste pentru că ea este o garanţie deopotrivă pentru magistraţi şi societate, nu pentru că este un procuror sau altul la conducerea ei. Secţia trebuie să se întărească şi sper ca după primul an de funcţionare, în toamna aceasta, să aibă în sfârşit schema completă.

Reporter: Cum aţi descrie activitatea dumneavoastră la Secţie şi cum aţi lucrat cu fost procuror general Augustin Lazăr. De exemplu, când CCR a dat undă verde înfiinţării acestei secţii, dânsul a spus că ne vom întoarce cu 27 de ani în trecut. Cum comentaţi asta?

Gheorghe Stan: Nu atât de bine pe cât am dorit aşa cum ar fi trebuit să fie la acest nivel. Însă trebuie să vă spun că diferenţa de abordare între noi a fost aceea că eu am abordat legea ca pe un imperativ şi ca magistrat am recurs exclusiv la punerea ei în aplicare, în timp ce domnia sa cred că aborda mai mult dintr-o altă perspectivă, într-o cheie de gust şi opinie personală sau de oportunitate cu privire la înfiinţarea acestei secţii. CCR, în mod constant, a statuat că autorităţile publice nu au voie să încalce limitele de competenţă ale altor autorităţi, de aceea legiuitorul este cel care stabileşte oportunitatea, iar CCR a verificat că această prerogativă a fost realizată cu respectarea Constituţiei.

Domnia sa a avut dreptate oarecum. Şi acum 27 de ani erau eforturi de reconstruire a unei justiţii bazat pe fundamentele societăţii democratice demers punctat prin adoptarea Constituţiei din 8 decembrie 1991 tot cam acum 27 de ani. Este adevărat că de la momentul operaţionalizării secţiei am întâmpinat obstacole în asigurarea bazei logistice, a dotărilor, a elaborării organigramei, dar şi în modul de interpretare a principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public. Însă, în prezent, am depăşit aceste piedici şi am reuşit să facem o secţie funcţională, ne-am întărit cu recent cu încă trei procurori, am reuşit să aducem un număr de 14 ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul acestei secţii, iar din perspectiva tehnico -materială stăm foarte bine. De altfel, dincolo de ce a apărut în spaţiul public, ideea pe care am dorit să o transmitem este că nimeni nu este mai presus de lege, am cercetat fapte şi nu persoane, am reuşit să organizez activitatea pe toate palierele şi am mers pe ideea că orice persoană care a încălcat legea a fost chemată să răspundă cu privirile la acuzaţiile care li s-au adus.

“Au fost presiuni în afara legii şi a obligaţiilor deontologice venite din partea unor magistraţi punctual”

Reporter: A existat vreo presiune din partea sistemului judiciar, în condiţiile în care principalii factori vizaţi de cauzele de la secţie sunt chiar colegii magistraţi?

Gheorghe Stan: Trebuie să recunosc faptul că au fost presiuni în afara legii şi a obligaţiilor deontologice venite din partea unor magistraţi punctual, direct sau prin intermediul, eu ştiu, anumitor asociaţii profesionale care au încercat să blocheze activitatea Secţiei pentru a nu cerceta acele nereguli din cadrul sistemului, sau de a păstra ori de reinstala pârghiile în care se realizau presiuni asupra judecătorilor şi procurorilor anterior aşa cum relevă de altfel şi raportul Inspecţiei Judiciare, în cauze privind magistraţii care a fost înaintat către plenul CSM.

Fac trimitere la acest raport pentru că ştim că asupra aspectelor de fapt, constările nu pot fi cenzurate în cadrul analizei ulterioare, deci luăm aceste constatări ca un dat. Surprinzător este că şi magistraţi cu funcţii de înaltă răspundere au susţinut public că doresc desfiinţarea acestei Secţii şi asta în aceeaşi intervenţie în care îşi arătau nemulţumirea faţă decizii judiciare adoptate de secţie în ceea ce priveşte chiar pe ei. Da, au fost asemenea derapaje ale unor magistraţi - nu ştiu cum să le cataloghez, co-interesate, poate nelegitime, însă Secţia răspunde unui principiu mult mai amplu decât aceste meschine interese şi anume garantarea faptului că, în justiţie, atribuţiile judiciare se înfăptuiesc exclusiv în baza legii ca o garanţie dată cetăţenilor şi a societăţii şi principiului garantării independenţei magistraţilor contra potenţialilor abuzuri prin dublu control judiciar al instanţei şi funcţional al CSM.

Reporter: Tot magistraţii, mai precis asociaţiile de magistraţi, s-au mobilizat, au participat la proteste, au trimis în spaţiul public scrisori prin care cereau desfiinţarea secţiei şi îşi manifestau dezaprobarea. Cât de mult v-a afectat activitatea această mobilizare a lor?

Gheorghe Stan: Da, este regretabil că activitatea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie să fie raportată doar la numite dosare. Aş fi dorit ca magistraţii sau acele asociaţii profesionale, cât şi procurorii din cadrul secţiei corespunzătoare a CSM să manifeste echidistanţă, echilibru şi o oarecare rezervă cu privire la activitatea acestei secţii şi mai ales cu privire la cauzele care se află în curs de urmărire penală. Actul de justiţie nu trebuie să fie evaluat, raportat la calitatea unei persoane, într-o anumită cauză penală. Să se arunce anateme cu privire la legalitatea efectuării urmării penale în cauze aflat în lucru sau la care urmează sau s-a dat soluţii în cauză, în situaţia în care acestea sunt discutate în acelaşi timp în spaţiul public de către un alt magistrat care se presupune că ştie foarte bine ce implică activitatea de efectuare a urmăririi penale, şi mai ales de administrare a unui probatoriu complex, este cu atât mai neproductiv sistemul judiciar. De ce? Pentru că lasă urme de îndoială cu privire la imparţialitatea acestuia. 

Este evident pentru orice persoană de bună credinţă că Secţia este ţinta unor atacuri repetate şi absurde zic eu, aflate la limita legii şi acest aspect nu face decât să polarizeze şi mai mult sistemul judiciar, să îl împartă între cei care respectă legea şi cei care sunt abuzivi. Însă ce vreau să vă precizez este că toate aceste atacuri nu au fost de natură să ne împiedice în desfăşurarea activităţii, în dosare la care s-a făcut referire prin mass-media. Un alt aspect pe care aş vrea să vi-l relev este discursul public al unor asociaţii profesionale în spaţiul public. Dacă vă aduceţi aminte în anul 2018, la momentul discutării în Parlament a legilor justiţiei, anumite voci au strigat puternic că nu se impune înfiinţarea acestei Secţii de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, având în vedere statistica Ministerului Public pe ultimii 5 ani, care relevă un procentaj extrem de infim al dosarelor în care s-a dispus trimiterea în judecată a magistraţilor pentru fapte penale.

Ulterior, la câteva luni după promulgarea legilor justiţiei de către de către preşedintele României, discursul lor s-a schimbat radical. Am auzit voci care au explicat opiniei publice că această Secţie nu va fi în măsură să cerceteze faptele comise de magistraţi întrucât este o structură nefuncţională, cu un stoc uriaş de dosare, cu personal insuficient, fără poliţie politică, fără extindere teritorială, fără specialişti. Acum, privind cele două discursuri publice ale acelor colegi din asociaţiile profesionale, cum să le înţelegem noi? În ce cheie? Nicidecum cu bună credinţă.

Cred că este vizibil că vorbim aici de o dublă măsură, de un dublu standard, pe care îl interpretăm doar în interesul unora sau altora. Pe de altă parte, trebuie să ating şi aspectul discursurilor publice ale anumitor magistraţi sau al unor asociaţii profesionale cu privire la Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, cât şi cu privire la procurorii care fac parte din această secţie. Conduita personală a unui magistrat afectează sistemul judiciar în ansamblul său, magistratul trebuie să fie nu doar un bun profesionist ci şi un om bun, opiniile cu privire la ce înseamnă a fi un om bun pot varia la nivelul societăţii, însă nu poţi etala public un comportament polarizat, dus spre instigare la revoltă şi la nerespectarea legii. Publicul cere adesea de la magistrat o conduită care să se situeze cu mult deasupra celei pe care o aşteaptă de la ceilalţi cetăţeni, standardele de conduită pentru judecători şi procurori fiind mult mai ridicate decât cele respectate de societate în ansamblul său. Decenţa şi buna credinţă în egală măsură reprezintă valori, principii ce ţin de demnitatea şi onoarea profesiei de magistrat.

Ca atare, acest comportament al magistratului în cadrul sistemului judiciar în general şi în cadrul instanţei sau a parchetului unde acesta activează trebuie să se situeze în anumite limite dictate de către lege şi de către codul nostru deontologic. Comportamentul faţă de colegi reflectă modul în care magistratul vede propriul său rol şi funcţia de magistrat. Cu alte cuvinte, dacă au un comportament inadecvat faţă de colegi, acest lucru dă naştere la îndoieli cu privire la propria lor atitudine faţă de profesie.

Reporter: În contextul în care în spaţiul public şeful Inspecţiei Judiciare, instituţie unde dumneavoastră aţi fost adjunct, vorbeşte despre un număr mare de dosare cu magistraţi, cum catalogaţi aceste cauze? Putem spune că sunt presiuni în sistem, corupţie la nivel înalt, ori cauze cu un parcurs firesc?

Gheorghe Stan: Conform Constituţiei şi legii organice, catalogarea şi interpretarea constatărilor din raportul Inspecţiei Judiciare este de competenţa şi responsabilitatea efectivă şi exclusivă a CSM. Eu unul pot exprima numai unele consideraţii de principiu: există riscuri ca pârghiile de putere din sistemul judiciar, ca orice pârghie de putere din cadrul oricărui sistem public să fie corupte de la rolul şi misiunea lor. Există posibilitatea în exercitarea unor abuzuri în exercitarea atribuţiilor cauzate de diferiţii factori însă aceste chestiuni se analizează şi primesc răspuns conform legii de organismele abilitate.

Ca motive, acestea pot să fie variate, de la aspiraţii de carieră, la nevoia de notorietate, sau răspuns la modul politic descris de lege de numire a unora dintre procurorii de rang înalt. Uneori, sub presiune mediatică sau sub presiunea altor factori, se poate să se fi cauzat, în trecut, în tentaţia de a raporta dosare soluţionate cu magistraţi. O structură de parchet profesionistă poate să reziste la asemenea tentaţii dacă are procurori cu vastă experienţă profesională.

Îngrijorătoare este, într-adevăr, statistica supravegherilor tehnice la care au fost supuşi magistraţii şi mai ales că nu s-a clarificat soarta acelor materiale informative care au stat la baza dosarelor penale. Aici este rolul CSM să se asigure de respectarea garanţiilor independenţei magistraţilor şi poate chiar şi al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie - să verifice dacă s-au comis fapte care intră în competenţa lor. De asemenea, analize trebuie făcute cu seriozitate, cu calm, cu obiectivitate şi mai ales responsabilitate. În principiu, eu nu cred în vânătoare de vrăjitoare, ci în aplicarea strictă a legii şi nici în perpetuarea unor practici discutabile prin acoperirea lor la nesfârşit, pentru că starea de legalitate şi independenţa justiţiei sunt elemente de garanţie pentru statul de drept, pentru cetăţeni şi mai ales în mod direct pentru justiţiabili.

“Am avut discuţii cu procurorul-şef DNA despre cazurile Ghiţă şi Hrebenciuc”

Reporter: Ultimele acţiuni ale secţiei, au generat critici în spaţiul public, mai precis retragerea apelurilor din unele dosare, unele voci spun că inculpaţii ar fi salvaţi, de exemplu dosarele lui Viorel Hrebenciuc, lui Ghiţă Sebastian. Unul condamnat în primă instanţă, altul achitat în primă instanţă. Cum le răspundeţi?

Gheorghe Stan: Daţi-mi voie să nu comentez procedurile judiciare care sunt aflate în derulare, însă în toate cazurile ultimul cuvânt îl au instanţele judecătoreşti. Însă pot să asigur opinia publică de faptul că toate acţiunile Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie sunt în conformitate cu dispoziţiile legale. Una dintre constantele acţiunilor pe care le-am observat în ultimii ani este aceea că tindem să uităm că în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. O spune Constituţia, nu o spun eu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja pentru unul dintre demersurile noastre din cele amintite de dumneavoastră. Ce aş putea să mai dau eu în plus? De altfel, aici nu este vorba de „bine aranjaţi, freze sau competenţe 0 barat”, aşa cum spunea cineva recent în mediul online, ci de faptul că la nivelul Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie s-a făcut o analiză complexă, completă şi responsabilă având la dispoziţie întreaga documentaţie care a stat la baza acestor decizii. Referitor la cele două dosare la care faceţi referire, fără a comenta conţinutul acestora, pot să va spun că am avut discuţii cu procurorul-şef DNA, care a împărtăşit punctul nostru de vedere cu privire la oportunitatea retragerii căii de atac. Există şi o corespondenţă scrisă în care am transmis Direcţiei Naţionale Anticorupţie punctul nostru de vedere, raţionament la care DNA nu a formulat obiecţiuni.

Nu vă ascund că, anterior, am solicitat DNA să motiveze căile de atac în anumite dosare instrumentate, însă această solicitare a fost declinată, colegii de la DNA apreciind că este competenţa exclusivă a Secţiei să facă acest lucru.
Vă reamintesc că este vorba despre căi de atac exercitate de către Direcţia Naţională Anticorupţie înainte ca Secţia să devină operaţională.

Reporter: La încheierea mandatului de şef al Secţiei,  în iunie 2019, puteţi să spuneţi că nu mai există presiune în sistem? De exemplu unele voci spuneau că pe vremea protocoalelor ar fi existat presiune în sistem. Cum suntem în 2019, din punctul dumneavoastră de vedere?

Gheorghe Stan: Cu siguranţă nu mai este acea presiune în cadrul sistemului judiciar, însă garanţiile de independenţă pe care magistraţii le-au câştigat trebuie păstrate pentru că ele nu sunt un dat cert, ele trebuie să fie păzite permanent. Cred că magistraţii trebuie să se aplece asupra celor două rapoarte ale Inspecţiei Judiciare şi chiar şi cu un ochi critic să încerce să înţeleagă ce anume trebuie evitat să se mai repete. Iar organismele constituţionale cred că au datoria de a veghea cu atenţie, dată fiind amploarea situaţiei prin care a trecut sistemul nostru judiciar.

Este o chestiune de vocaţie şi de conştiinţă, până la urmă. Personal, consider că punerea sub acuzare a unui magistrat trebuie să fie consecinţa administrării unui probatoriu dincolo de orice dubiu, deoarece un astfel de  acuzaţie are un impact devastator asupra carierei şi asupra vieţii private a acuzatului, dar şi consecinţe asupra întregului sistem judiciar. Succesul acestei structuri de parchet va fi determinat şi de o relaţie corectă cu ceilalţi factori de decizie a sistemului judiciar. Aici vorbesc de CSM, Inspecţia Judiciară, instanţele şi celelalte structuri din cadrul Ministerului Public.