INTERVIU: Bejinaru: Justiţia este singura care poate să îndrepte echilibrele, atunci când ele cad

Într-un interviu acordat Agenţiei MEDIAFAX, judecătoarea Florica Bejinaru reclamă problema acută a resursei umane din sistemul judiciar, schemele de funcţionare ale instanţelor şi parchetelor, care sunt învechite, volumul mare de activitate a magistraţilor, dar şi neclarităţile şi incoerenţele legislative.

Bejinaru afirmă că o bucură intrarea în vigoare a noilor Coduri juridice, având convingerea că ele vor contribui la simplificarea şi scurtarea procedurilor, deşi nu poate susţine dacă este cadru legislativ cel mai bun pe care sistemul judiciar şi l-ar fi dorit, fiind totuşi un progres faţă de ceea ce există acum. Însă, Bejinaru atrage atenţia asupra faptului că noile Coduri impun mărirea schemelor, modificări care ar putea crea probleme mai mari decât în prezent.

Prezentăm textul interviului acordat Agenţiei MEDIAFAX de către judecătoarea Florica Bejinaru, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii:

Reporter: Doamnă preşedinte, duminică este Ziua justiţiei; prima duminică din luna iulie este, potrivit unei hotărâri de Guvern, stabilită ca şi Ziua Justiţiei şi este al doilea an consecutiv în care Ziua Justiţiei nu mai este sărbătorită la nivelul la care ar trebui să fie Justiţia. Care este mesajul pe care vreţi să-l transmiteţi judecătorilor, procurorilor, oamenilor din sistemul judiciar având în vedere că nu mai aveţi posibilitatea să vă întâlniţi să le spuneţi direct ?

Florica Bejinaru: Am luat această decizie, ca şi în acest an, Ziua Justiţie să fie sărbătorită la nivelul instanţelor şi parchetelor fără eforturi bugetare, pentru că perioada pe care o traversează întreaga societate se răsfrânge şi asupra sistemului judiciar, iar aceste constrângeri ne-au determinat să luăm această decizie.

Aş fi vrut să vă spun că mă mâhneşte faptul că a doua oară, în al doilea an consecutiv, această marcare a Zilei Justiţiei va fi la fel de discretă şi dorinţa mea ar fi fost ca în acest ultim an de mandat al actualei echipe a Consiliului Superior al Magistraturii să realizăm o întâlnire cu reprezentanţii instanţelor şi parchetelor pentru a marca împreună Ziua Justiţiei, întrucât convingerea mea că mesajul pe care oricum îl vom transmite sistemului judiciar ar fi avut un efect mult mai puternic dacă am fi fost împreună aici sau alt undeva.

Însă mă uit în jur şi văd că există atâta nenorocire şi atât necaz în ţara asta, încât aş vrea să fac abstracţie de mâhnirea mea şi să văd lucrurile şi perspectivele dintr-o manieră un pic mai optimistă şi constructiv obligatoriu, pentru că numai aşa putem merge înainte.

Rep: Doamnă preşedinte, anul acesta se încheie mandatul de şase ani al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aleşi în decembrie 2004, după adoptarea celor trei legi foarte importante pentru justiţie, la momentul 2004. Care sunt minusurile, plusurile, care ar fi radiografia acestui mandat, dacă puteţi să o faceţi ?

F.B.: În acest an vom realiza o radiografie a ceea ce au însemnat aceşti şase ani ai Consiliului Superior al Magistraturii, pentru că în actuala formulă şi cu actualele competenţe este primul mandat în care funcţionează de această manieră Consiliul Superior al Magistraturii. Am pornit de la o echipă, 19 membri, două-trei persoane în aparatul tehnic şi atât şi într-adevăr trei legi, care din punctul meu de vedere reprezintă paşii cei mai importanţi care s-au făcut în reformarea sistemului judiciar.

Am ajuns astăzi să avem, după cinci ani şi jumătate, un sediu, să avem un aparat tehnic, zic eu puternic, în jur de 250 de persoane, să avem un cadru regulamentar foarte bine pus la punct, de fiecare dată apreciat de câte ori am avut ocazia să îl prezentăm experţilor străini, care de-a lungul acestor ani au vizitat Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul relaţiilor bilaterale pe care Consiliul le are cu alte consilii judiciare, dar şi în cadrul programelor cu finanţare europeană pe care le-am derulat începând cu anul 2005, moment în care s-a şi constituit Autoritatea de Implementare a Programelor Phare la nivelul Consiliul Superior al Magistraturii şi pe care l-am coordonat până astăzi. Sigur, vom realiza această radiografie şi spre finalul anului vom prezenta rezultatele acestui mandat.

Sunt convinsă că vom avea foarte multe lucruri bune pe care le-am realizat, vom avea destul de multe împliniri, însă vom puncta onest şi fără nicio rezervă şi domeniile sau segmentele în care mai sunt lucruri de realizat şi în care obiectivele noastre nu şi-au găsit finalitatea pe care ne-am dorit-o.

Dacă ar fi să mă refer la un singur aspect, cu privire la care spun eu că va mai fi de lucru, cred că şi pe mandatul echipei viitoare este acela a resurselor umane. Aici sunt cauze şi obiective, şi subiective. Sunt cauze obiective în sensul că schemele cu care funcţionează sistemul judiciar datează, dacă nu mă înşel eu, din din '94 sau '97. De atunci aceste scheme nu au mai fost revizuite, însă de atunci în fiecare an volumul de activitate la instanţe şi parchete a crescut.

E o problemă şi pentru faptul că avem încă un număr extraordinar de mare sau îngrijorător de mare de posturi vacante. Avem aproximativ 800 de posturi vacante în sistem, patru sute şi ceva posturi vacante de procuror, trei sute şi posturi de judecător şi în ciuda eforturilor noastre pe care le-am făcut în aceşti ani, de a găsi resursele ca Institutul Naţional al Magistraturii să-şi desfăşoare activitatea la capacitate maximă. Şi mă refer aici la condiţiile materiale şi financiare de care am dispus, pentru ca prin instituţii să organizăm concurs pentru numărul maxim de auditori de justiţie a trebuit să apelăm şi la cealaltă formă de admitere în magistratură şi anume concursul pentru candidaţii cu cinci ani vechime în muncă juridică.

Ne-am străduit să păstrăm echilibrul între admiterea în magistratură, principală cale prin Institutul Naţional şi această cale prin concursul direct, pentru cei cu cinci ani vechime, să rămână, ceea ce legea o defineşte ca o cale excepţională. Însă, am avut de cealaltă parte nevoile sistemului judiciar şi capacitatea maximă a INM, de 200 de auditori de justiţie, pe care am folosit-o la maxim şi anul trecut şi ne-am propus şi anul acesta. Aşa cum vă spuneam numărul de posturi vacante este la ora actuală, după un concurs de admitere cu cinci ani vechime organizat anul acesta, după repartizarea absolvenţilor INM, un deficit de 800 de posturi vacante.

În acelaşi timp, Consiliul a trebuit să aibă în vedere şi un alt echilibru şi acela între nevoia de resursă umană, dar şi calitatea resursei umane, în sensul păstrării unui standard rezonabil pentru concursurile de admitere în magistratură.

Ca o relativă neîmplinire aş menţiona că atât concursul de admitere direct pe post, cât şi concursul de admitere prin Institutul Naţional al Magistraturii ar fi trebuit reformat. Şi ar fi trebuit reformate aceste concursuri în sensul găsirii celor mai bune pârghii sau modalităţi de examinare, pentru a putea testa calităţile umane ale candidaţilor. Am avut alaltăieri o reuniune la Institutul Naţional al Magistraturii şi sunt foarte bucuroasă că am reuşit să realizăm această întâlnire cu foşti directori ai Institutului şi auditori de justiţie, şi şefi de catedre, şi formatori ai Institutului, tocmai pentru a pune în discuţie nevoia de reformare a Institutului - şi în privinţa admiterii şi în privinţa curricula, şi în privinţa duratei.

Şi mă refer acum strict la ceea ce vă spuneam ca şi neîmplinire, faptul că nu am găsit cele mai bune pârghii pentru a testa aceste calităţi umane. Pentru a fi un bun judecător sau un bun procuror, dar mai ales un bun judecător nu este suficient să fi un foarte bun cunoscător al dreptului. Sunt necesare acele aptitudini pe care, din păcate, modul în care s-au derulat aceste concursuri, probele şi felul în care au fost concepute nu au reuşit întotdeauna să testeze aceste calităţi şi să avem garanţia că cei care au fost declaraţi admişi întrunesc toate calităţile pentru a fi magistraţi, şi profesional şi umane.

Este motivul pentru care am organizat şi această întâlnire şi cred eu că până la sfârşitul anului vom putea propune, vom putea formula propuneri de reformare a acestor concursuri de admitere în magistratură. Deci, cred că este una din problemele cele mai sensibile a sistemului judiciar.

Rep.: Tot timpul este deficit (de personal) în sistemul judiciar...

F.B.: Tot timpul este deficit, dar sunt chestiuni care merg dintr-una în celelalte. Avem scheme care nu au fost modificate, schemele de personal, dar şi aceste scheme nu sunt complete. Trebuie să organizăm concursuri, să completăm aceste posturi vacante şi trebuie să ne gândim la necesarul de resursă umană pentru a solicita suplimentarea acestor scheme, regândirea lor. Lucru pe care noi ni-l propunem să-l realizăm până la sfârşitul acestui an, în sensul de a trimite Ministerului Justiţiei o propunere fundamentată cu privire la redimensionarea acestor scheme şi la judecători şi la procurori, chiar dacă suntem conştienţi că perioada pe care o traversăm nu este cea mai fericită pentru a rezolva această situaţie. Însă, pentru că ne găsim la final de mandat ne dorim ca şi pe acest segment să avem o imagine foarte clară a ceea ce există în sistem şi ceea ce ne trebuie, urmând ca cei competenţi să dispună, să analizeze aceste măsuri şi să-şi asume responsabilitatea în condiţiile în care nu vor da curs acestor solicitări.

CITEŞTE MAI DEPARTE PAGINA 2