INTERVIU: Cerbulescu: Dacă legile din România s-ar aplica în ţări UE, 50% din localuri s-ar închide

Constantin Cerbulescu crede că şi consumatorii români au devenit mai conştienţi despre drepturile pe care le au, astfel că nu se mai rezumă doar la a arunca un produs neconform, ci sesizează problema autorităţilor competente.

În interviul acordat MEDIAFAX, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) face referire la o situaţie pe care i-a semnalat-o şi comisarului european pentru protecţia consumatorilor, John Dalli, legată de faptul că firmele de transport aerian low-cost, printre care şi Wizz Air nu au reprezentanţe în România, ceea ce face dificilă gestionarea situaţiilor semnalate de către consumatori şi lipsa de finalitate a acestor reclamaţii.

Pe de altă parte, Constantin Cerbulescu spune, referindu-se la impactul OUG 50 asupra relaţiei bănci - clienţi, că acest act normativ a creat o deschidere din punct de vedere al comunicării, în sensul că băncile au fost puse în situaţia de a le arată oamenilor nu numai lucrurile bune atunci când accesează un credit, ci şi lucrurile rele care se pot întâmplă. Potrivit lui Cerbulescu, numărul reclamaţiilor a scăzut foarte mult de la intrarea în vigoare a ordonanţei şi a crescut foarte mult dorinţa oamenilor de a-şi refinanţa anumite credite, de a găsi nişte variante mai favorabile, de a citi cu foarte mare atenţie contractele.

Preşedintele ANPC mai arată că doreşte ca în cadrul unei întâlniri cu ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, să se găsească o modalitate de a obliga societăţile comerciale, indiferent că sunt bănci sau nu, ca în momentul în care un client, un consumator câştigă în instanţă pe o anumită clauză abuzivă, toţi ceilalţi care sunt în această situaţie să nu mai ajungă în instanţă, ci pur şi simplu printr-o hotărâre judecătorească să fie obligată societatea respectivă să le dea dreptate consumatorilor.

Prezentăm integral interviul acordat de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Constantin Cerbulescu, agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Este consumatorul român unul conştient de drepturile pe care le are?

Constantin Cerbulescu: Problematicile pe care le-am constatat de-a lungul anului trecut, în urma a peste 110.000 de controale în întreaga ţară, au fost de foarte multe ori materializate prin sancţiuni, amenzi care au însumat peste 170 milioane de lei. Însă nu avem un scop anume de a sancţiona operatorii economici, ci mai mult activitatea de îndrumare, educare atât a agenţilor economici, cât şi a consumatorilor, pentru că muncă de consiliere pe care noi o desfăşurăm se referă la îndrumarea operatorilor economici. De foarte multe ori, atunci când primim reclamaţii, întrebăm consumatorii dacă s-au prezentat mai întâi cu sesizarea la agentul economic, încercăm prin partea de înţelegere amiabila să rezolvăm multe din situaţii, pentru că avem un număr destul de mic de comisari, dar avem şi o problematică vastă pe care o abordăm, tot ceea ce înseamnă produsele alimentare, nealimentare, prestările de servicii şi, mai nou, serviciile financiar-bancare.

De fiecare dată încercăm ca şi consumatorul român să fie un consumator european, care să înţeleagă că în relaţia cu agenţii economici ei nu au numai obligaţii, au şi drepturi. Dreptul cel mai important pe care îl are un consumator român este dreptul de a putea sesiză, de a putea ajuta autorităţile statului să îşi facă datoria şi să eliminea de pe piaţă multe dintre produsele neconforme.

Un lucru foarte important pe care unii consumatori l-au înţeles este acela de a nu se rezuma la a arunca un produs neconform pe care l-au cumpărat, din dorinţa de a nu mai bate încă o data drumul până la magazin pentru a ne cere dreptul, dar în acelaşi timp de a sesiză autoritatea statului, pentru că această măsură pe care foarte mulţi dintre consumatori o iau este un deserviciu pe care i-l aduc şi altui consumator, dar şi ANPC, fiind un «serviciu» adus agentului economic care îşi permite în continuare lucruri pe care legea nu i le permite.

Având în vedere numărul foarte mare de reclamaţii pe care le primim faţă de 2005, de exemplu, când numai la nivelul Bucureştiului acesta s-a dublat, acest lucru nu înseamnă că agenţii economici chiar nu respectă legea. Este o mentalitate a românilor, a noastră, a consumatorilor şi am început să conştientizăm că avem şi drepturi, nu doar obligaţii.

Referindu-mă la partea de conştientizare a consumatorului român, luni am avut o întâlnire cu John Dalli, comisarul european pe protecţia consumatorului. I-am prezentat acestuia mai multe neajunsuri în domeniul protecţiei consumatorului atât în legislaţia europeană, cât şi română. Mă refer la firmele de transport aerian care nu au reprezentanţe în România şi foarte mulţi consumatori ni se adresează nouă sau Centrului European al Consumatorului cu reclamaţii, dar care de foarte multe ori nu sunt finalizate pentru că nu ai cu cine sta de vorbă pe teritoriul României. Comisarul european a transmis mai departe analiza acestei probleme.

Rep.: Despre ce firme este vorba?

C.C.: Una dintre firme este Wizz Air, este vorba de societăţi pe parte de low-cost. Noi însă am primit sesizări din partea unor persoane străine privind unele dificultăţi întâlnite pe teritoriul României.

O altă problemă discutată a fost cea legată de sistemul rapid de alertă RAPEX. Dacă în anii anteriori stăteam destul de jos în clasamentul ţărilor care aveau notificări pe acest domeniu, în 2010 am trimis 47 de asemenea notificări, dintre care 32 au fost validate, deci este vorba de produse constatate în România. Produse de îmbrăcăminte, textile, electrice, elecronice, jucării au fost notificate de noi, aprobate de Comisia Europeană şi transmise ca semnal de alertă pentru toate celelalte state membre pentru a lua măsuri de eliminare de pe piaţă a acestora.

Am discutat şi despre partea de educare şi informare a consumatorilor. De foarte multe ori, consumatorul, din lipsă de informare sau de educaţie, a ajuns să nu aibă încredere în autorităţile statului, dar în ultima perioadă încrederea şi preocuparea faţă de activitatea noastră este în creştere.

I-am adus la cunoştinţă comisarului şi o măsură pe care urmează să o definitivăm printr-un ordin al preşedintelui legată de o informare pe care băncile ar trebui să o facă privind serviciile şi produsele pe care le pun la dispoziţia clientului. Există un proiect în dezbatere publică, am primit deja semnale pozitive din partea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi o notă destul de lungă din partea Asociaţiei Române a Băncilor legat de intenţia de emiterea a acestui ordin.

Rep.: Acest ordin ar dezavantaja băncile?

C.C.: Băncile spun că dacă noi solicităm ca în fiecare sucursală a unei bănci să existe un monitor cu informaţii legate de prestări, de serviciile pe care le pun la dispoziţie sau pachete de servicii şi să existe şi informaţii pe care ANPC să poate aduce la cunoştinţă consumatorilor anumite măsuri, există nu neapărat o reticenţă, ci o stare prin care băncile ne spun că ar costă destul de mult implementarea unui asemenea program. Fiecare încearcă să-şi apere teritoriul.

Rep.: Referitor la bănci, de la intrarea în vigoare a OUG 50 ce s-a întâmplat? Acum câteva zile un client a câştigat procesul prin care a dat banca în judecată. Ce se va întâmpla în continuare? Probabil vor mai fi şi alţii care vor câştiga.

C.C.: Dacă ar fi să analizăm acest act normativ şi prevederile ei, pot spune că a existat o mai mare deschidere în ceea ce înseamnă informarea consumatorilor şi conştientizarea lor ca atunci când accesează anumite credite de la bănci să fie foarte bine informaţi şi sfătuiţi de către reprezentanţii băncilor. Băncile, odată cu emiterea acestei ordonanţe, au fost puse în situaţia de a le arată oamenilor nu numai lucrurile bune atunci când accesează un credit, ci şi lucrurile rele care se pot întâmplă. Dovadă este dacă până în 2008-2009 toată lumea accesa şi era dornică să ia credite cu buletinul în cinci minute punând o poleială de aur pe tot ceea ce înseamnă creditul respectiv, de data aceasta, prin ordonanţă, oamenii ştiu şi băncile sunt obligate să îi indrume şi să le spună ce pot păţi oamenii în situaţia în care ar ajunge să nu îşi mai poată plăti ratele.

Numărul reclamaţiilor a scăzut foarte mult de la intrarea în vigoare a ordonanţei şi a crescut foarte mult dorinţa oamenilor de a-şi refinanţa anumite credite, de a găsi nişte variante mai favorabile, de a citi cu foarte mare atenţie contractele. Pot spune că dacă în partea a doua a anului trecut, odată cu apariţia ordonanţei, numărul reclamaţiilor era de ordinul miilor, în primele cinci luni ale lui 2011 au fost de ordinul câtorva sute, deci de 10-15-20 de ori mai puţin faţă de o perioadă anterioară.

Un consumator a câştigat de curând în instanţă un proces pe o clauză abuzivă cu o bancă din România. Din nefericire, în legislaţia noastră, ca şi în cea europeană, nu există o prevedere în sensul în care există o hotărâre pe un anumit caz pe o anumită clauză abuzivă să poată beneficia şi ceilalţi. Singura modalitate în acest moment este instanţa de judecată, dar eu voi avea o discuţie cu ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, ca să gândim împreună o modalitate de a obligă societăţile comerciale, indiferent că sunt bănci sau orice altceva, în momentul în care un client, un consumator câştigă în instanţă pe o anumită clauză abuzivă, toţi ceilalţi care sunt în această situaţie să nu mai ajungă în instanţă, ci pur şi simplu printr-o hotărâre judecătorească să fie obligată societatea respectivă să le dea dreptate consumatorilor. Trebuie găsită o modalitate concretă. Sunt convins că dacă se va găsi o soluţie o vom reglementa printr-o hotărâre de Guvern, eu vreau în acest an.

Rep.: Care sunt cele mai inedite reclamaţii pe care le-aţi primit de la consumatori?

C.C.: Ele sunt foarte multe, îmi aduc aminte de două acum. Una este primită cu câţiva ani în urmă. O familie din Bucureşti spunea că în faţa apartamentului era un panou publicitar luminos şi îi deranja noaptea când se aprindea şi se stingea reclama. Ne cereau o soluţie, dar era treaba Primăriei Generale sau a celei de sector. O altă reclamaţie, primită de vreo jumătate de an, a fost din partea unui consumator care reclama un ziar de largă circulaţie din Bucureşti pentru simplu fapt că citise în ziua respectivă în horoscop că va câştiga o sumă foarte mare de bani şi a jucat şi la loz în plic, şi a luat şi un bilet la loto şi la alte jocuri, şi nu a câştigat nimic. Ne-a trimis bileţele respective şi decupajul din ziar cu horoscopul şi reclama ziarul, cerând daune materiale şi morale pentru că el şi-a cheltuit nişte bani crezând că va putea câştiga aşa cum scria în horoscop. Răspunsul nostru a fost că trebuie să se adreseze ziarului sau redactorului care ţinea rubrica de horoscop, pentru daune. I-am explicat că noi nu avem nicio treabă.

Rep.: Cât mai are consumatorul român până va ajunge la nivelul celui din UE?

C.C.: Ca termen ar fi hazardat din partea mea să spun un an, doi, o lună. Noi încercăm cât mai repede şi cât mai bine să facem acest lucru. Dar este de reţinut că legislaţia românească este mult mai restrictivă decât în multe state din Uniunea Europeană. Dacă ar fi să analizăm din punct de vedere al legislaţiei româneşti şi ar trebui să o aplicăm în state ale UE, poate mai bine de jumătate din restaurantele, localurile din ţările respective ar trebui închise. În România există o legislaţie foarte drastică şi chiar se aplică, pentru că acele 170 de milioane de lei reprezentând sancţiuni date în cursul anului 2010 nu înseamnă puţin. Agenţii economici au început să o respecte. Avem foarte multe solicitări de la societăţi comerciale care doresc să aducă în România produse şi care înainte de a le introduce pe piaţă vin la noi cu eticheta, cu declaraţia de conformitate, cu buletinele de analiză. Deci se asigură că în momentul în care introduc pe piaţă produsul respective nu vor avea probleme.

Interviu de Geanina Sandu, geanina.sandu@mediafax.ro.