Video INTERVIU - Cseke: E o problemă de mentalitate. Vrem servicii ca în Vest, dar cu regulile de la noi

Rep: Haideţi să intrăm puţin şi în sfera banilor, pentru că, vrând-nevrând, este şi o problemă financiară dincolo de ceea ce vrem să susţinem, nu numai grija pentru pacient!

C.A.: Putem să luăm şi partea financiară, vă dau şi cifrele pe cele reprofilate, noi am făcut aceste calcule. Dar două lucruri sunt certe. Unul - nu partea financiară este motivaţia şi doi - economiile care rezultă de aici nu vor rezolva problemele reţelei spitaliceşti şi problemele de finanţare a sistemului. Dacă aceasta era motivaţia, încercam să rezolvăm problema financiară atunci, vă spun sincer că nu merită să ne apucăm şi să anunţăm asemenea proiecte. Sincer, ca şi om. Pentru că aţi văzut reacţiile care sunt în unele părţi şi chiar nu merita, dacă asta era motivaţia, să mai facem nişte economii.

La cele 71 de spitale reprofilate, bugetul lor pe 2010 se ridica la 203 milioane de lei, din care, scăzând cheltuielile de personal, cheltuielile referitoare la personalul medical, care, aşa cum am spus, va fi preluat de alte spitale - sigur, dacă persoana respectivă doreşte - acele cheltuieli rămân ale sistemului chiar dacă se transferă la alt spital, ar rămâne o economie de 81 de milioane de lei pe an. Nu este o sumă, încă odată, pentru care ar merita, dacă vreţi, acest efort de reorganiare. Nu partea financiară este cea care este la baza acestei reorganizări, vorbim de spitale mici, din care unele au buget de 10-15 miliarde (lei vechi) pe an, care este o sumă infimă, şi chiar din acest buget infim ne dăm seama ce activitate se desfăşoară în acel spital pe un an de zile. Să ai un buget de 15 miliarde, 20, 25, 30 de miliarde dar sunt şi cu 15 destule, la o instituţie care se numeşte spital mi se pare că arată exact ce se întâmplă în acel spital. Complexitata cazurilor este mult redusă sau inexistentă din punctul nostru de vedere, nu se tratează decât partea de bolnavi cronici.

Rep: Preşedintele vorbea despre desfiinţarea 200 de spitale. Insista pe desfiinţare, iar economiştii Preşedinţiei spun că, după aceste comasări, costurile ar putea fi mai mari decât înainte.

C.A.: Nu am asemenea elemente ca să afirm aşa ceva, că aceste comasări ar costa mai mult. Din experinţa celor trei judeţe care au făcut cele mai multe şi ample comasări, rezultă economii. În ceea ce priveşte numărul de 200, noi am făcut o evaluare pe ceea ce credem noi că ar putea fi reprofilat sau comasat cu fiecare judeţ, cu harta, pentru că şi criteriul distanţei este un criteriu important, pe lângă criteriul personalului de care dispune acel spital şi posibilitatea sau nu de a asigura continuitatea asistenţei medicale. Cred că acest ultim criteriu este cel mai important, dacă privim din punct de vedere al pacientului. Oricum, într-o zonă, să spunem, de 10, 15, 20 de km, să ai două spitale, uneori chiar trei, nu se justifică. Acolo trebuie să uneşti forţele, resursele umane şi să creezi un singur centru care să fie disponibil 24 din 24 de ore pentru pacienţi. Deci, revenim la numărul de 200, cred că şi afirmaţia domnului preşedinte era un număr aproximativ evaluat. Nu cred că trebuia să ajungem la 200 sau la 210 sau 220 sau 190 numai pentru că este un număr enunţat, eu cred că este o evaluare corectă care va urma şi în perioada următoare, pentru că sigur sunt reacţii, opinii, puncte de vedere. Şi vom mai reevalua situaţia pe anumite spitale.

Rep.: Aţi fi deschis, în Capitală, de exemplu, pentru comasările pe platformă, respectiv Spitalul Burghele să preia Institutul Hociotă, Cantacuzino-Institutul Paulescu?

C.A.: Sunt deschis la asemenea discuţii, problema noastră pe care ar trebui să o avem în vedere era aceea că sunt şi instituţii sau spitale care au proprietari diferiţi. Aşa cum vă spuneam, Institutul de Diabet în mod cert s-ar preta pentru o comasare cu Spitalul Cantacuzino, pentru că acolo se găseşte.

Noi am încercat să găsim o soluţie de eficientizare. Sigur, acuma cum să spun, specialităţile, diabetul cu endocrinologia, nu sunt cele mai apropiate, dar nici cele mai îndepărtate, totuşi n-am propus altceva. Dar o să mai avem o discuţie cu Primăria Generală, am şi discutat despre spitalele pe care le propun ei la comasare sau transformare şi poate vom găsi o soluţie în acest fel.

Rep.: Dar ministerul ar fi dispus să renunţe la institute ?

C.A.: În ceea ce priveşte partea de monospecialitate şi acum sigur putem să-l denumim institut sau neinstitut pe o instituţie care este de monospecialitate, eu cred că se poate discuta. Pentru că şi astăzi, de exemplu, Primăria Generală are spitalul Victor Babeş, care este pe o anumită monospecialitate.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar Institutul de Diabet funcţionează două etaje într-o clădire de spital şi se numeşte Institut Naţional. În ceea ce priveşte spitalele de urgenţă, deocamdată, cred eu că nu e momentul de transfer alte spitale de urgenţă faţă de ceea ce am transferat anul trecut la descentralizare, pentru că atunci am avut în viziune o strategie de a păstra principalele puncte pe centre universitare, spitalele de urgenţă în subordinea Ministerului Sănătăţii. E nevoie totuşi să avem nişte pârghii pentru a putea acoperi zonele importante ale ţării.

Rep.: Aveţi şi alte modele privind organizarea spitalelor, altele decât cele din Ungaria? Ştiţi cam cum este structurat sistemul sanitar spitalicesc în celelalte ţări din Uniune?

C.A.: Vreau să vă spun că nu am luat model dintr-o anumită ţară sau o altă ţară, Am dat acele exemple ale Ungariei, comparaţia numai pe graniţa de vest, pentru a vedea exact cum s-au organizat alţii şi cum ne organizăm noi. Pentru că eu vă spun că pe partea de vest exită un moment de plecare a cetăţenilor români în Ungaria sau mai departe, în Austria, Germania. Foarte multe femei se duc să nască în Ungaria şi atunci eu cred că, dacă noi tindem spre ce au alţii ca şi nivel calitativ de servicii medicale, ar trebui să acceptăm şi regulile de acolo. Aici cred că avem o problemă destul de mare de mentalitate în sistem.

Noi ne dorim să avem acele servicii medicale, ne dorim să avem acele organizări eficiente de spitale şi de alte reţele, da regulile jocului nu ni le dorim, ne dorim cu regulile jocului de la noi. Să avem acel nivel calitativ, nu se poate. Ori una, ori alta. Ori preluăm modelul, dar şi cu regula jocului, care în primă fază înseamnă asemenea măsuri care nu sunt populare şi după aceea după aceea poţi să clădeşti un sistem mai corect sau rămâne la regula jocului, ca la noi la nimenea, dar atunci n-o să avem niciodată şansa de a ajunge acolo unde dorim de fapt să ajungem. Trebuie să acceptăm că şi ei... dacă ne uităm după alte state şi ei au avut asemenea momente şi au început să reorganizeze. Sigur, în mod cert, ministrul Sănătăţii care a făcut asemenea măsuri nu a fost unul popular. Nici eu nu pretind că o să fiu iubit faţă de această măsură, dar din punctul meu de vedere aceste măsuri sunt necesare. Deci nu s-a luat un model anume dintr-o anumită ţară, s-a dorit o eficientizare acestei reţele.

Rep.: Dacă aţi vrea să comentaţi câteva dintre opiniile autorităţilor locale...

C.A.: La unele dintre aceste spitale de unde am avut reacţii am fost şi eu, le-am vizitat şi nu vreau să se supere vreun primar sau altul. Dar pot să vă dau exemplul din Chişineu - din Arad, care spital are două clădiri. Sigur, o clădire unde sunt bolnavi cronici dacă nu mă înşel, şi este o clădire mai nouă, dar partea propriu-zisă de spital, să-i spunem spital, e centru de sănătate, e într-o clădire al cărei principal atuu este că e pe lângă marginea drumului european, pentru că alte condiţii deosebite nu sunt. Şi acea clădire sau acele clădiri nu se pretează în niciun caz pentru un spital. Am înţeles din punctul de vedere al primarului că totul funcţionează bine.

Eu n-am văzut asemenea lucruri. Colegii care au fost în momentul în care s-a făcut evaluarea acelui spital anul trecut mi-au povestit că unii pacienţi nici nu erau în centrul de sănătate, deşi erau internaţi, că era o internare pe hârtie, ceea ce ştim că se întâmplă în sistem. Nu vreau să acuz acum pe nimeni, dar de exemplu acela şi sunt multe asemenea exemple, nici ca infrastructură, nici ca dotare, nici ca personal medical disponibil nu se pretează a fi spital, se cheamă astăzi spital, dar nu e un spital. E destul de aproape municipiul Arad, este mult mai corect să suni, ai o problemă de urgenţă, chemi 112, vine ambulanţa, vine SMURD-ul şi te duce şi acolo ai şansa de a fi tratat. Fără să se supere unii pe mine sau dacă se vor supăra asta e, sunt o serie de asemenea de centre de sănătate şi de spitale mici care astăzi nu îndeplinesc condiţiile pentru un spital.

Am propus această măsură de comasare şi reprofilare la 182 de spitale din care 111 pe comasări şi 71 pe reprofilări, pentru că eu cred că este necesară o asemenea măsură, pentru că reţeaua sanitară astăzi nu funcţionează aşa cum ar trebui să funcţioneze şi aşa cum ne dorim cu toţii, să primim servici medicale bune.

Vom continua această dezbatere, am pus-o în dezbatere publică şi lista de comasări, şi lista de reprofilări şi sigur că avem opinii, puncte de vedere de la autorităţi locale şi vom continua această dezbatere. Suntem deschişi la această dezbatere, cu o singură rugăminte: să nu avem atitudinea de genul "Faceţi reformă, dar nu la mine acasă, faceţi reformă dar la vecinu,, faceţi reformă în celaltă localitate şi în judeţul limitrof".

Rep.: A plăcut FMI-ui această propunere a dumneavoastră privind comasarea şi reprofilarea?

C.A.: Nu ştiu dacă am discutat jumătate de minut despre acest proiect.

Rep.Reducerea numărului de paturi şi reorganizarea sistemului fac parte din angajamentul cu FMI?.

C.A.: Reducerile numărului de paturi face parte din acel angajament şi anul trecut a fost o reducere a numărului de paturi, dar vreau să vă spun că procesul a pornit în februarie anul trecut, angajamentul era ulterior. Iar în ceea ce priveşte reorganizarea sistemului sau a reţelei spitaliceşti, n-aş spune că este un angajament faţă de FMI, pentru că eu cred că există o propoziţie foarte generală cu privire la raţionalizarea numărului de spitale, dar nu este în nici un caz o impunere. Eu n-am luat-o ca impunere şi n-am pornit la această propunere de măsură, dacă vreţi, la indicaţia sau la propunerea FMI-ului. Am pornit pentru că ea este necesară.

Rep.: Iar reducerea numărului de angajaţi este o recomandare a FMI ?

C.A.: În domeniul sanitar nu. Deci eu n-am primit nicio recomandare pe domeniul sanitar, nici scris, nici verbal, în nicio discuţie cu FMI-ul de reducere a numărului de personal.

Rep.: Nici din birourile administrative, din funcţiile de conducere?

C.A.: Nu. Nu există. Că noi am făcut şi anul trecut, am dat ordin pe reducerea numărului de personal administrativ şi că prin comasări şi prin reprofilări urmărim acest lucru, este altceva. Dar nu există nimic asumat de minister faţă de FMI şi nici nu a fost o cerinţă din acest punct de vedere.

Rep: Cât aţi zice că este economia prin reducerea funcţiilor de conducere, per total la cele 182 de spitale?

C.A.: Nu, n-am făcut o asemenea evaluare, sper să fac o asemenea evaluare.

(Interviu realizat de Elvira Gheorghiţă, elvira@mediafax.ro)