INTERVIU: Horaţiu Radu: CEDO a reprezentat un partener de reformă pentru România

Răzvan Horaţiu Radu, de profesie procuror, afirmă că în materia drepturilor salariale, jurisprudenta instanţelor române este neuniformă, uneori interpretându-se greşit însăşi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar această problemă tinde să devină una de sistem.

Pe de altă parte, ca nou agent guvernamental la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi la Tribunalul UE, de la Luxemburg, Horaţiu Radu spune că dezvoltarea unei conştiinţe a dreptului european în rândul celor care elaborează legea, cât şi al celor care o aplică reprezintă un deziderat important.

Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei MEDIAFAX de Răzvan Horaţiu Radu:

Reporter: Consiliul Superior al Magistraturii a luat act de cererea de încetare a detaşării a dumneavoastră la Ministerul Afacerilor de Externe, unde, din 2007, aţi fost agent guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Ce puteţi spune la final de mandat ?

Răzvan Horaţiu Radu: Au fost patru ani dificili. Cea mai importantă realizare a fost crearea unei echipe omogene şi foarte bine pregatită, specializată pe tipuri de cazuri. O echipă formată din magistraţi şi diplomaţi, oameni de vârsta mea, care au pierdut multe nopţi la birou pentru a identifica cele mai bune apărări ale statului. Împreună am reuşit să creştem credibilitatea sistemului intern atât în faţa Curţii Europene, cât şi a celorlalte organe ale Consiliului Europei. Ţin să subliniez asta pentru că, deşi nu sunt cunoscuţi opiniei publice, sunt profesionişti care au experienţa reprezentării în faţa unei instanţe internaţionale şi care oricând ar putea face performanţă atât în sistemul intern, cât la nivelul organismelor internaţionale. Modul cum aceşti jurişti şi-au făcut treaba a dus la scăderea numărului de condamnări, la creşterea numărului de cauze câştigate şi la o notă de plată mult mai mică şi nu doar atât.

Vreau să vă dau cel mai recent exemplu. Marţi, CEDO a respins 86 de plângeri, conexate într-un singur dosar, ale unor persoane implicate în incidentele interetnice de la Hădăreni din 1993. După cum bine ştiţi, acele incidente regretabile ne-au adus o condamnare foarte dură în 2005 şi un mare prejudiciu de imagine. Aceştia pretindeau încălcarea mai multor drepturi: dreptul la viaţă, supunerea la rele tratamente, discriminarea pe criterii etnice, dreptul la un proces echitabil etc. Constatarea de către Curte cel puţin a unei violări a Convenţiei în aceste cauze ar fi atras mulţi ani anatema asupra noastră. Cred că odată cu respingerea de către CEDO a acestor plângeri, capitolul incidentelor interetnice de la începutul anilor '90 este definitiv închis. Îmi amintesc că s-a lucrat la acest dosar până la 5.00 dimineaţa în vara lui 2009 şi iată că rezultatul se vede.

Opinia publică a fost permanent interesată de trei teme: factura de plată la CEDO, identificarea vinovaţilor şi răspunderea materială. Dacă vinovaţii vin din zona justiţiei, atunci mania publică este exponenţială. E regretabil că interesul general nu a fost canalizat spre preîntâmpinarea eventualelor încălcări ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Cu siguranţă factura ar fi fost mai mică, iar bilanţul României mult mai bun.

Rep. De fapt care sunt principalele probleme ale României la CEDO ?

RHR: Principalele cauze care atrag numărul mare de condamnări la CEDO sunt: încălcarea dreptului de proprietate, neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, durata excesivă a procedurilor judiciare şi condiţiile de detenţie din penitenciare.

În ceea ce priveşte condamnările privind încălcarea dreptului de proprietate, acestea au reprezentat aproape jumătate din cazuistica României din ultimii ani şi au dus şi la creşterea notei de plată în faţa Curţii. Hotărârea pilot ne va ajuta să rezolvăm definitiv această problemă. Regret că nu am avut o procedură pilot iniţiată mai devreme. La ora actuală cu siguranţă nu am mai fi vorbit de eterna problemă a caselor naţionalizate. Regret şi faptul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) nu a înţeles, până de curând, să propună soluţii viabile pentru zecile de mii de dosare care se află pe rolul său şi al primăriilor. În spatele acestor dosare se afla zeci de mii de români care aşteaptă un răspuns de foarte mulţi ani. Unii şi-au căutat dreptatea la Curtea Europeană. Implementarea hotărârii pilot trebuie realizată printr-o coordonare a factorilor politici şi a autorităţilor. ANRP-ul însă este gestionarul problemei şi trebuie să aibă un rol esenţial. Consiliul Europei ne sprijină în acest sens.

Rep. Este importantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru România ?

RHR: Deşi CEDO nu a reprezentat, în general, o prioritate, respectarea exigenţelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului reprezintă garanţia unui sistem intern deplin funcţional, a unei democraţii perfecte. Ministerul Afacerilor Externe a reprezentat din acest punct de vedere un motor de reformă şi permanent am tras semnale de alarmă asupra problemelor existente. Uneori, poate am părut prea pisălogi pentru reprezentanţii altor instituţii. Alteori, măsurile luate au fost prompte, astfel că, fie am evitat condamnarea statului la Curte, fie am reuşit implementarea unor hotărâri ale Curţii preîntâmpinând încălcări similare.

CEDO a reprezentat un partener de reformă pentru România. Arestarea preventivă, libertatea de exprimare, procesul echitabil, drepturile deţinuţilor - au fost ameliorate ca urmare a condamnărilor suferite de România la Curte.

Rep.: Recent a avut loc o conferinţă internaţională la Bucureşti pe tema restituirii proprietăţilor. Ce impact a avut, în contextul în care România este obligată de CEDO, care a dat un termen de 18 luni, să găsească soluţii de rezolvare a acestor cauze ?

RHR: Conferinţa din 17 februarie 2011 a reprezentat, prin tema abordată, amploarea şi nivelul de participare, un eveniment unic în Estul Europei. S-au schiţat o serie de soluţii, s-au împărtăşit bune practici, s-au formulat concluzii. Din punct de vedere al României, soluţia în materie de proprietăţi ar trebui să fie una conformă cu resursele actuale. Important e să fie o soluţie definitivă şi agreată de toate autorităţile.

Rep.: Totuşi România continuă să se remarce la CEDO prin numărul mare de plângeri.

RHR: 97 la sută din plângeri sunt respinse, peste media de respingere a Curţii. Concluzia este, pe de o parte, că cetăţenii nu au încredere în sistemul instituţional intern, iar pe de altă parte, că nu înţeleg rolul Curţii. Multe plângeri sunt făcute fără respectarea condiţiilor de admisibilitate. Alteori, CEDO este privită ca o a patra instanţă, astfel că sunt atacate pe fond hotărârile judecătoreşti interne. Şi din această cauză valul nemulţumirilor s-a îndreptat spre autoritatea judiciară sau percepţia publică este că justiţia e unica vinovată.

Una din problemele care va trebui reglată este cea a practicii neunitare. Din păcate, mai ales în ultima perioadă, în materie de drepturi salariale, jurisprudenţa instanţelor este neuniformă în speţe similare, iar uneori se interpretează greşit însăşi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această nouă problemă tinde să devină una de sistem. Având în vedere noile provocări ale României la Curtea Europeană, apreciez că viitorul Agent Guvernamental va trebui să aibă o experienţă solidă judiciară şi o excelentă înţelegere a sistemului în materie de retrocedări de imobile şi fond funciar.

Rep: De la 1 martie aţi fost numit agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie şi a Tribunalului Uniunii Europene, de la Luxemburg, în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene. Dacă încălcarea unui drept fundamental al cetăţeanului de către o autoritate naţională poate fi reclamată de români la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, încălcările drepturilor omului de către instituţiile Uniunii Europene vor putea fi reclamate la instanţele de la Luxemburg, după aderarea României la UE. Ce targeturi aveţi, ţinând cont de noutatea instituţiei ?

RHR: În noul mandat de reprezentant al statului în faţa instanţelor de la Luxemburg, îmi doresc stabilirea cu reprezentanţii acestor instanţe a unei colaborări cel puţin la fel de bună şi constructivă cu cea avută cu reprezentanţii CEDO. De asemenea, cred că un deziderat important este dezvoltarea unei conştiinţe a dreptului european atât în rândul celor care elaborează legea, cât şi al celor care o aplică. În plus, cred că este esenţială formarea unei culturi a afacerilor europene în rândul tuturor profesioniştilor din România.
În materia dreptului european consider că trebuie evitate greşelile făcute în domeniul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi este esenţială acordarea unui rol primordial laturii preventive.