Video INTERVIU: Predoiu - Unele dosare de la ICCJ se tergiversează, judecătorii să se uite întâi la probe

Reporter: Credeţi că era bună procedura la care apela Valeriu Stoica în perioada în care era ministru al Justiţiei de câte ori în CSM apărea un astfel de derapaj? Nu se lua o soluţie de excludere, dar i se sugera. Practic, omul respectiv pleca până la urmă din magistratură. Din nefericire, după ce Valeriu Stoica nu a mai fost ministru al Justiţiei ,aceştia s-au întors în sistem.

Cătălin Predoiu: N-am date complete, dar, din ce-mi spuneţi, este vorba de o atitudine de exigenţă, dar o atitudine exigentă după părerea mea ar constitui un semnal şi dacă în prima fază o astfel de atitudine exigentă ar conduce poate la genul acesta de sancţiuni extreme, în timp cred că efectele ar fi rărirea cazurilor de abateri disciplinare, pentru că oamenii ar înţelege că nu e de glumă. Despre asta e vorba. E ca la grădiniţă: dacă educatoarea e ultraindulgentă, atunci şi copiii fac ce vor în grădiniţă. Dacă ei ştiu că educatorul e un om integru, rezonabil, dar în acelaşi timp sever, atunci o să fie timp şi de joacă, o să fie timp şi de făcut lecţii şi aşa mai departe. Deci e vineri şi glumim puţin şi simplificăm problema. Cam aşa stă treaba. E undeva firesc, e natural. Când ştii că regulatorul de integritate nu funcţionează, atunci toată lumea lasă garda puţin jos şi îşi vede de treabă.

Reporter: Susţineaţi în declaraţia dumneavoastră de presă de după publicarea raportului că ICCJ ar trebui să judece cu un ochi pe ceas şi cu un ochi pe lege. Deja sunt voci care susţin că e periculoasă această indicaţie. O menţineţi?

Cătălin Predoiu: Nu vreau sã sune ca o indicaţie, eu nu dau indicaţii, instanţele de judecată. Pe de altă parte ce observ este că, deja înainte de a mă pronunţa eu în acest sens, Înalta Curte a dat puţin ceasul înapoi pronunţând acea decizie la nivelul Secţiei Penale prin care s-a hotărât ca perioada în care dosarul este suspendat când se judecă la Curtea Constituţională excepţia de constituţionalitate să nu fie calculată în cuantumul prescripţiei. Deci preocuparea există şi la nivelul sistemului judiciar şi mă bucur că există. Am avut discuţii în contextul dialogului cu Comisia Europeană, cu preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pe mine m-a convins de preocuparea dânsei faţă de această situaţie, cum şi pe cei de la CE d-na preşedintă i-a convins că se ia în serios această problemă. Şi poate că raportul a dat o primă de încredere Înaltei Curţi, în modul în care au fost formulate problemele din curtea ICCJ. Dar în acelaşi timp această primă înseamnă şi aşteptări. Încă o dată vreau să fie limpede pentru toată lumea că nimeni niciodată nu a pronunţat solicitări legate de tipul unui anumit verdict într-un dosar sau în altul. Ceea ce este absolut necesar să se facă este să se judece aceste dosare şi să se dea soluţia pe care judecătorul o găseşte dreaptă în raport cu probele de la dosar.

Reporter: Cel puţin de patru ani se tot susţine acest lucru, în patru ani nu s-a făcut nimic pe partea aceasta. Sunt dosare care de patru ani zac pe la Înalta Curte. Îmi pare rău, nu pot să nu observ.

Cătălin Predoiu: Am observat poziţii ale Înaltei Curţi, studii care s-au aplecat asupra cauzelor de amânare. Există şi motive, unele întemeiate, pe care le-au invocat judecătorii câteodată pentru trenarea acestor dosare, dar în unele dintre ele, după părerea mea, este clar vorba despre o tergiversare. Acolo nu poţi să spui: "Nu am judecat, pentru că nu am avut săli". În patru ani cred că ai fi putut găsi o sală să judeci dosarul.

Reporter: Exact. Dacă îmi puteţi permite o observaţie. Din punct de vedere jurnalistic sunt interesată de anumite cauze şi ale DIICOT, şi ale altor structuri. Am observat că sunt dosare ale DIICOT la care, pe fond şi apel, au fost date soluţii şi soluţii grele, de 11-14-15 ani de închisoare, dosare cu şapte până la 11 inculpaţi. Deci acolo se mişcă repede lucrurile şi vorbesc de dosare care au fost trimise în judecată anul trecut, în februarie-martie.

Cătălin Predoiu: Dacă această întârziere trenează, suspiciunile sunt inevitabile şi nu trebuie nimeni să interpreteze o astfel de suspciune drept o ingerinţă în actul de justiţie. De aceea am spus că judecătorii trebuie să judece în materie de corupţie după probe şi nu după cariera prezentă sau viitoare în politică a inculpatului.

Reporter: Aceasta este percepţia dvs.?

Cătălin Predoiu: Din moment ce întârzierile vin în aceste dosare, din moment ce nu toate pot fi justificate procedural sau logistic, atunci nu mai rămâne decât să mă întreb ce anume îl opreşte pe acel judecător să treacă la judecată. Ei sunt independenţi, nimeni nu se poate atinge de ei şi e foarte bine să fie aşa şi aşa va rămâne. Prin urmare, aşa cum noi la Ministerul Justiţiei ne facem programul şi agenda ministrului indiferent de opţiunile politice ale unora sau altora, cred că tot aşa şi judecătorii trebuie să judece fără să se uite neapărat la inculpat, ci la probe. Eu aşa percep acea figură emblematică care simbolizează justiţia, legată la ochi: nu te uiţi la inculpat, te uiţi la probe. Sper ca ceea ce ni se transmite de la nivelul Înaltei Curţi, şi anume o preocupare faţă de această soluţie, să se materializeze în lunile care vin. În acelaşi timp, sper să se rezolve şi această problemă a promovării judecătorilor la Înalta Curte, după cum sunt extrem de preocupat să rezolvăm în fine şi problema acestui sediu al Înaltei Curţi şi când spun "sediu" nu mă refer doar la suprafaţa desfăşurată aflată la dispoziţia judecătorilor şi personalului auxiliar, este o primă necesitate, dar sediul Înaltei Curţi trebuie să fie o clădire extrem de reprezentativă, clădire care să arate că într-adevăr statul român acordă Justiţiei un rol pe care îl merită. Sigur că aici este o discuţie că justiţia trebuie să merite acest rol şi aceste aşteptări, dar peste tot pe unde am fost în lume am văzut sedii absolut impunătoare, remarcabile sub aspect arhitectural pentru tribunale supreme, curţi supreme, înalte curţi.

Reporter: S-au identificat locaţii?

Cătălin Predoiu: Eu cred că de aici trebuie să plecăm, de la premise şi cred că atunci când vom lucra la această rezolvare din partea Guvernului cât şi din partea Înaltei Curţi şi a sistemului judiciar trebuie să avem cu toţii în vedere acest lucru şi nu neapărat interese imediate. Este în principal rolul propriei conduceri a ICCJ, pentru că ei sunt ordonator principal de credite şi ar fi trebuit demult să rezolve această problemă. Din păcate, până la venirea acestui nou preşedinte, preocupările s-au limitat la plângeri şi la lamentări, nu şi la acţiuni concrete, a fost şi criza, sunt mai mulţi factori, dar nu are importanţă, trebuie să rezolvăm şi această chestiune. Dar ar fi o greşeală să ne ascundem în spatele acestei probleme restante atunci când discutăm de tergiversarea dosarelor de mare corupţie aflate pe rolul Înaltei Curţi. Dacă se vrea cu adevărat rezolvarea acestei probleme, există soluţii manageriale în condiţiile prezente.

Reporter: Cum comentaţi faptul că CSM, in sedinta de joi, a respins cererea de apărare a independenţei procurorilor DNA, despre care Daniel Morar spunea că le este lezată prin afirmaţiile politice faţă de investigaţiile direcţiei? DNA are agendă politică, potrivit percepţiei dumneavoastră? Ce aţi sugera pentru ca DNA să scape de povara unor astfel de acuzaţii?

Cătălin Predoiu: Cred că este de evitat să mă pronunţ eu pentru CSM. CSM are un preşedinte, ar putea să se pronunţe el pe această situaţie, dar nu vreau în acelaşi timp să mă derobez de un răspuns dat acestei probleme. Din perspectiva MJ, noi am semnalat. Ori de câte ori am crezut că sunt probleme în sistemul judiciar, am făcut-o. Îmi aduc aminte că recent Inspecţia Judiciară a fost mult mai sensibilă la cererile de apărare a reputaţiei. Concret, atunci când noi am semnalat că unele dintre instanţe încalcă Ordonanţa 71/2009 în activitatea de judecată, inspecţia de judecată a constatat faptul că au încălcat aceste standarde şi a emis această cerere de apărare a reputaţiei. Iată că în cazuri care sunt mai limpezi şi mai clare Inspecţia şi CSM par să fie mai puţin sensibile. Deci există o diferenţă de abordare, asta vreau să spun.

Pe de altă parte, m-aţi întrebat de intersecţia dintre comunicarea publică a DNA şi mediul politic. Rămân la părerea că, aşa cum prin prestaţia sa profesională DNA ne-a obişnuit că acest teritoriu al său este minat pentru cei care conduc fapte de corupţie, tot aşa cred că sfera dezbaterilor politice reprezintă un teren minat pentru DNA. Eu personal nu aş merge în acel teren minat, mi-aş păstra discursul într-o sferă strict tehnică, ţinând de politicile de anchetă ale DNA, de activitatea concretă de investigaţie şi trimitere în judecată. Dar pe de altă parte, există un anumit grad de libertate în exprimare, pe care trebuie să-l recunoaştem fiecărei instituţii. Şi fiecare instituţie îşi construieşte un anumit stil de comunicare, o anumită politică de adoptare a comunicării publice. Nu cred că trebuie să insistăm excesiv pe acest aspect. De altfel, după cum vedeţi, nu mai este o problemă de sistem la nivelul DNA comunicarea publică.

Reporter: După raportul de ţară, având în vedere că este deja vacanţă judecătorească, aveţi de gând să plecaţi în vacanţă? Şi dacă da, unde?

Cătălin Predoiu: Cred că planuri de vacanţă fiecare ne facem şi cred că e bine să ne facem dar cu punerea în aplicare, ştiţi, e o problemă în România. Eu sper cel puţin ca în vacanţă să ajung de la minister acasă ceva mai devreme.

(Interviu realizat de Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro)