INTERVIU | Profesor de la sat: Învăţământul simultan are avantaje şi dezavantaje pentru elevi

Simona Alexandra Călin este învăţătoare la şcoala din Draşov, comuna Şpring din judeţul Alba, la care învaţă circa 120 de elevi. Anii trecuţi, şi la gimnaziu erau clase cu predare simultană, însă acum această metodă se mai practică doar la clasele I-IV, din cauza că numărul de elevi este insuficient pentru a forma clase omogene.

Simona Alexandra Călin a vorbit, într-un interviu acordat corespondentului MEDIAFAX despre greutăţile pe care le întâmpină elevii care învaţă în mediul rural şi deopotrivă despre greutăţile profesorilor.

Care sunt greutăţile care le întâmpină profesorii şi elevii din satele româneşti?

La ciclul primar este o problemă clasa cu predare simultană şi va mai fi pentru că numărul de copii scade. Toţi copiii fac clasele I-IV simultan sau două clase, trei clase simultan, depinde de fiecare unitate.

Cum reuşesc copiii să înveţe în aceste condiţii şi cum reuşesc profesorii să le predea?

Sunt avantaje şi dezavantaje. Pentru cadrul didactic este un dezavantaj pentru că timpul practic se înjumătăţeşte. Şi pentru elevi putem spune, dar elevii au avantajul în cazul în care unele cunoştinţe le-au uitat sau nu le-au dobândit la timpul potrivit le pot relua în momentul în care se predă la clasa de simultan. Tipul acesta de învăţământ îi învaţă să lucreze independent, să gândească, pe când, în cazul unei clase de sine-stătătoare, vă daţi seama, orice problemă au, întreabă profesorul sau învăţătorul, ei având tot timpul activitate directă.

Învaţă bine elevii de la sat?

Ca la oraş. Sunt elevi şi clase bune, sunt elevi şi clase slabe. Ca peste tot, nu există pădure fără uscăciuni. Sunt elevi de 10, sunt elevi repetenţi. Au ieşit medici, au ieşit ingineri de la învăţământul simultan. Este puţin mai greu, cu avantaje şi dezavantaje. Să ştiţi că la sat sunt mult mai respectuoşi elevii. Bineînţeles, sunt şi la noi obraznici. Acest lucru depinde foarte mult şi de familie.

Este un avantaj că, în majoritatea şcolilor din mediul rural, sunt mai puţini elevi într-o clasă?

Sigur că da, pentru că ei sunt ascultaţi şi verificaţi zilnic. Ies la tablă de două ori într-o oră de curs, pe când la oraş, unde sunt 30, vă daţi seama când le vine rândul să iasă la tablă sau să le fie verificată tema de acasă!

Au suficienţi bani părinţii pentru a achiziţiona materialele didactice şi rechizite?

Să ştiţi că sunt şi cazuri sociale, dar părinţii muncesc, majoritatea la oraş, fac naveta şi se descurcă. Sunt elevi cu situaţii bune şi foarte bune, dar şi elevi care sunt ajutaţi de şcoală, prin inspectorat, cu rechizite, burse, de la primărie sunt diferite programe care îi sprijină. La magazinele din sat se aduc produse de papetărie, dar marea majoritate îşi achiziţionează ceea ce au nevoie pentru şcoală din oraşele vecine.

Numărul elevilor din mediul rural scade constant...

Urmează restrângerile, să ajungem şi noi ca cei din Occident, pentru că numărul de copii scade, nici guvernul oricare ar fi, nici primarul, de orice culoare politică ar fi, nu poate să susţină atâtea clădiri. Şi şcolile primesc bani după numărul elevilor, avem costul standard per elev. Avem Legea Educaţiei, Nr1. /2011, care ne spune exact numărul de copii, ce este permis, ce nu. Noi, tinerii, facem câte un copil – doi, care are trei e minune.