INTERVIU- Simona Baciu: Vrem o şcoală practică ai cărei elevi nu stau cu nasul în bancă, ci gândesc critic

Conceptul de "Săptămâna altfel" sau "Şcoala altfel" s-a născut pe terenul de joacă a unei şcoli private din Transilvania, recunoscută atât de experţi cât şi de autorităţi ca un model educaţional inovativ. Este vorba de Transylvania College, o şcoală care urmează atât curricula românească, dar şi curricula internaţională Cambridge, care se finalizează în examenul A Levels, echivalentul Bacalaureatului în Marea Britanie.

Directoarea şcolii, Simona Baciu, a povestit într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX despre munca pe care o face de mai bine de 20 de ani în încercarea de a crea o şcoală practică ai cărei elevi învaţă să gândească critic, să pună întrebări şi să vină cu soluţii la problemele pe care le întâmpină. Practic, este vorba de un model total opus modelului moştenit din comunism pe care sistemul educaţional românesc încă îl mai întrebuinţează.

Simona Baciu a intrat ca profesor în sistemul de educaţie înainte de 1989, ea a ieşit din acel sistem liniar în care s-ar fi putut pensiona şi a încercat să facă ceva pe cont propriu. La început a deschis o grădiniţă, iar la începutul anilor 2000, din experienţa câştigată, a continuat mai departe cu dezvoltarea unei şcoli.

În interviul acordat agenţiei MEDIAFAX, aceasta a povestit că ideea de şcoală altfel a apărut în anul 2002, iar la început era vorba doar despre o zi. Pentru că a avut un impact pozitiv, "am transformat-o într-o săptămână, i-am zis „Săptămâna altfel”, în acea perioadă era ministru DDaniel Funeriucare a venit la noi în vizită la, i-a plăcut atât de mult ce a văzut încât a hotărât să o introducă în sistemul de învăţământ cu acest nume".

Prezentăm interviul acordat de Simona Baciu agenţiei MEDIAFAX:

"Reporter: Cum a venit ideea acestei şcoli altfel?

Simona Baciu: Noi am vrut să creăm un sistem de educaţie pe care oamenii să şi-l permită. Ne-am orientat după banii pe care îi dau părinţii pentru orele suplimentare, timpul pe care îl petrec pentru a-şi duce şi aduce copiii. Sunt multe costuri colaterale pe care noi nu le vedem şi ne-am gândit ca părinţii care vor să investească în educaţia copiilor lor, să poată să-şi permită. Şcoala a luat formă în 2000, în urma unei experienţe de şase săptămâni cu o bursă în Statele Unite.

Reporter: Ce aţi învăţat acolo?

Simona Baciu: Am învăţat că ceea ce le place copiilor la şcoală, în realitate, este relaţia de încredere, de viziune, de susţinere pe care o au cu profesorii. Trebuie creată o punte între copilul pe care îl educăm şi cine îl educă. Noi suntem crescuţi să repetăm aceleaşi modele, profesorul crescut cu duritate, autoritate şi lipsă de flexibilitate, va fi şi el la fel. Un copil are însă şi alte nevoi, nu numai disciplină. Educaţia viitorului dezvoltă copii care se adaptează, care învaţă să gândească critic, să aibă o atitudine pozitivă, unde nici elevii şi nici profesorii nu se uită la ceas să vadă când scapă mai repede din clasă. Asta am învăţat când am umblat în străinătate şi am văzut sistemele de educaţie de acolo. Este un sistem bazat pe respect reciproc.

R: Diferenţa între sistemul românesc de educaţie şi cel din Occident este că la noi învăţământul privat este rău famat, pe când la ei cele mai bune şcoli şi universităţi (Eton College, Harrow School, Cambridge, Oxford, Harvard) sunt instituţii private.

SB: Da, aşa este, eu am fost la Eton şi Harrow, Harrow School chiar a fost modelul după care m-am luat.

R: Credeţi că vom privi şi noi la un moment dat învăţământul privat ca în străinătate?

SB: Este clar că cel mai greu se schimbă sistemele de educaţie fiindcă investiţia în educaţie se vede pe termen lung, nu pe termen scurt. Când a apărut învăţământul particular în România, pentru că noi aveam deja ideea că învăţământul de stat este foarte bun, nu s-a putut impune imediat în mentalitatea socială. Ceea ce e bine acum este că trebuie să demonstrăm, în momentul în care absolvenţii de învăţământ privat ajung la cele mai bune universităţi din străinătate, ajung cei mai buni din domeniile lor, atunci vom vedea rezultatele. Copiii de astăzi sunt portavocea noastră de mâine.

R: Deja încep schimbările din acest punct de vedere, săptămâna trecută a trecut o hotărâre de guvern prin care şcolile private vor primi finanţare de la stat. Ce efect va avea?

SB: Aşa cum şcolile de stat au clădiri, au finanţări să-şi dezvolte baza materială, noi ca învăţământ particular nu am putut beneficia până acum de niciun program european. Am fost deprivaţi atâţia ani de zile de dreptul nostru de a ne dezvolta baza materială, infrastructura. Această finanţare ne ajută să plătim o parte din salarii şi costuri, dar şi pe partea de dezvoltare. În viitor, şcolile particulare care vor beneficia de această finanţare, vor fi mai sigure, un mediu în care se va putea face cercetare, în care educaţia se va putea face la standarde într-adevăr internaţionale. România era singura ţară din Uniunea Europeană în care banul nu urma elevul, inclusiv în ţările care nu sunt în UE (Albania), finanţarea urma elevul. Învăţământul de stat are acum o competiţie serioasă.

R: Povestiţi-ne despre Şcoala Altfel, de unde a venit ideea?

SB: În 2002 am creat în şcoala noastră, având copii din mai multe ţări, o zi internaţională, în care toate orele erau legate de culturile din care proveneau copiii. În anul următor ne-am dat seama ce impact are această zi, aşa că am transformat-o într-o săptămână, i-am zis „Săptămâna altfel”. În 2010, după modelul acesta a mai fost făcută o astfel de iniţiativă, Săptămâna financiară. În acea perioadă era ministru Daniel Funeriu. Au venit în vizită la noi inspectorii şcolari generali împreună cu domnul ministru tocmai în timpul Săptămânii altfel. Ministrului i-a plăcut atât de mult ce a văzut încât a hotărât să o introducă în sistemul de învăţământ cu acest nume. Astăzi noi avem trei săptămâni altfel în şcoală, una e axată pe spiritul de comunitate, a doua este săptămâna financiară şi a treia este o săptămână a ştiinţei pentru cei mici, iar pentru liceeni avem săptămâna carierei. De asemenea, noi am implementat ideea de clasă pregătitoare cu ani de zile înainte să fie introdusă în sistemul de educaţie de stat.

R: În ceea ce priveşte resursa umană care este modelul de lucru? Se discuta la un moment dat despre salarizarea profesorilor în funcţie de performanţe, de rezultate.

SB: Noi tocmai aşa avem. Le dăm calificative la sfârşit de an. Politica de evaluare este foarte importantă, arată cine eşti, ce poţi face şi spre ce vrei să evoluezi. Sistemul nostru este gândit de aşa natură încât să se dezvolte ei profesional. Ce îi motivează cel mai mult pe oameni este să vadă că pot evolua, că pot creşte. De asemenea, pe măsură ce preiau mai multe responsabilităţi, le creşte şi salariu. Noi evaluăm dascălul ca pe elev, evaluăm profesionalismul, rezultatele, îl evaluăm ca motivaţie şi contribuţie. Toate aceste lucruri contează. Noi nu facem şcoală ca să le facem rău copiilor, ca să-i prindem cu lecţia neînvăţată".