Povestea unui voluntar rus la graniţa dintre Polonia şi Ucraina: Uneori mă opresc să plâng
Leonid are 21 de ani, este student şi este rus. Este voluntar la graniţa dintre Polonia şi Ucraina.
În Medyka, un flux constant de refugiaţi ucraineni trece poarta de fier, spre siguranţă. Acolo sunt separate familiile: femeile şi copiii fug, în timp ce bărbaţii trebuie să rămână în interiorul graniţelor ucrainene pentru a lupta.
Un subiect pe care Leonid îl cunoaşte foarte bine pentru că lucrează zilnic la frontieră, scrie ANSA.
Dacă cineva are impresia că originile sale reprezintă un factor de descurajare, se înşeală. Cunoaşterea limbii ruse îi uşurează munca de traducător – de multe ori trebuie să joace rolul de interpret. Cu atât mai mult cu cât, datorită originilor sale, munca de voluntar îl împlineşte emoţional.
Pe lângă faptul că traduce, organizează transporturi şi le aduce mâncare oamenilor.
„Întotdeauna este ceva de făcut”, spune el.
Leonid lucrează în schimburi de până la 29 de ore, dar nu munca îl oboseşte, cât situaţiile dramatice la care asistă.
„Din când în când trebuie să te opreşti, să te duci într-un colţ, să plângi un pic şi să te întorci”, spune Leonid.