Introducerea pe piaţă a unui cartof modificat genetic, anulată de Tribunalul UE

Pe teritoriul Uniunii Europene, OMG-urile nu pot fi diseminate în mediu sau introduse pe piaţă decât dacă fac obiectul unei autorizaţii, supusă unor condiţii specifice şi acordată în vederea unor utilizări determinate, după o evaluare ştiinţifică a riscurilor, se arată într-un comunicat al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

Există două proceduri diferite de autorizare, aplicate în funcţie de utilizarea preconizată a OMG -urilor.

Prima dintre acestea se referă la autorizarea unor OMG-uri în vederea diseminării lor deliberate în mediu. În cadrul acestei proceduri, sarcina de a elibera o autorizaţie revine în principiu statului membru căruia o întreprindere i-a transmis o cerere în acest scop. Cu toate acestea, celelalte state membre, precum şi Comisia pot ridica obiecţii în raport cu decizia de autorizare preconizată, caz în care decizia definitivă privind autorizarea este luată de Comisie sau de Consiliu, pe baza avizelor ştiinţifice ale Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA).

Cea de a doua procedură de autorizare priveşte produsele alimentare şi furajele modificate genetic, iar cererea de autorizare este evaluată la nivelul Uniunii.

În luarea deciziei de autorizare, Comisia este asistată de două comitete compuse din reprezentanţi ai statelor membre, care îşi emit avizele după ce au luat cunoştinţă de avizele întocmite de EFSA, iar dacă avizul comitetului competent este favorabil autorizării OMG-ului, Comisia acordă autorizaţia. În caz contrar, sau în situaţia în care nu a fost emis niciun aviz, Comisia transmite o propunere de autorizare Consiliului, care o poate acorda sau respinge, iar dacă acesta nu adoptă o decizie, Comisia acordă autorizaţia.

Societatea BASF Plant Science GmbH a solicitat, pe de o parte, autorităţilor suedeze, prin intermediul unei filiale, să autorizeze introducerea pe piaţă a cartofului modificat genetic Amflora în vederea cultivării şi a utilizării sale în scopuri industriale. Întrucât mai multe state membre au formulat observaţii cu privire la această cerere, luarea deciziei definitive a fost încredinţată autorităţilor Uniunii Europene.

Pe de altă parte, societatea BASH a iniţiat direct o procedură de autorizare în faţa autorităţilor Uniunii Europene în vederea producerii de furaje pe baza acestui cartof. Această din urmă cerere acoperea şi ipoteza prezenţei accidentale a unor urme de OMG în produsele alimentare pentru consumul uman sau animal.

După ce a primit, în 2005, avize favorabile din partea EFSA, Comisia a transmis propuneri de autorizare comitetelor şi apoi, în lipsa unui aviz din partea acestora, Consiliului, care nu a adoptat o decizie.

În consecinţă, Comisia ar fi putut, în această etapă, să acorde autorizaţiile solicitate. Cu toate acestea, întrucât a primit în cursul procedurilor de autorizare informaţii privind anumite incoerenţe între avizele ştiinţifice ale EFSA, Comisia nu a acordat autorizaţiile, ci a decis să consulte din nou această autoritate, solicitându-i lămuriri cu privire la avizele sale.

În iunie 2009, EFSA a adoptat un aviz ştiinţific consolidat în cadrul căruia (în prezenţa a două opinii minoritare care erau în dezacord cu concluziile sale) a confirmat că Amflora nu prezenta riscuri nici pentru sănătatea umană, nici pentru mediu. În urma acestui aviz, comitetele competente nu au fost sesizate în legătură cu noile proiecte de decizii de autorizare de către Comisie care, prin deciziile din 2 martie 2010, a acordat cele două autorizaţii solicitate.

Considerând însă că acest cartof prezintă un risc pentru sănătatea umană şi animală, precum şi pentru mediu, Ungaria a formulat o acţiune în anulare împotriva deciziilor de autorizare ale Comisiei, iar Franţa, Luxemburgul, Austria şi Polonia au intervenit în susţinerea concluziilor Ungariei.

În cauza T-240/10 Ungaria/Comisia, Tribunalul a constatat că CE nu a prezentat comitetelor competente, înainte de adoptarea deciziilor contestate, proiectele modificate ale acestor decizii, însoţite de avizul consolidat al EFSA din 2009 şi de opiniile minoritare.

"Chiar dacă dispozitivele deciziilor atacate sunt identice cu cele ale proiectelor de decizii prezentate iniţial comitetelor competente şi Consiliului, situaţia este diferită în ceea ce priveşte temeiul ştiinţific reţinut de Comisie pentru adoptarea acestor decizii. În consecinţă, Tribunalul constată că, prin faptul că a decis să solicite un aviz consolidat al EFSA şi prin faptul că şi-a întemeiat deciziile atacate în special pe acest aviz fără să permită comitetelor competente să ia poziţie nici cu privire la aviz, nici cu privire la proiectele de decizii modificate, Comisia nu a respectat normele privind procedurile de autorizare", se arată în comunicatul transmis de CJUE.

Tribunalul apreciază că, în cazul în care Comisia ar fi respectat aceste norme, rezultatul procedurii sau conţinutul deciziilor atacate ar fi putut fi substanţial diferit, întrucât voturile privind proiectele anterioare în cadrul comitetelor fuseseră foarte neomogene şi întrucât concluziile avizului consolidat al EFSA din 2009, însoţite de opinii minoritare, au exprimat o mai mare incertitudine decât avizele anterioare ale EFSA, nu era exclus ca membrii comitetelor să îşi poată revizui poziţia şi să decidă pentru sau împotriva autorizaţiilor solicitate.

În plus, în prezenţa unui aviz defavorabil sau în lipsa unui aviz al comitetelor, Comisia ar fi fost obligată să prezinte propunerile de autorizare Consiliului, care ar fi putut decide pentru sau împotriva autorizaţiilor în cauză. Comisia ar fi putut adopta deciziile numai după finalizarea acestei proceduri, în lipsa unei decizii a Consiliului.

În aceste condiţii, întrucât Comisia şi-a încălcat obligaţiile rezultate din normele fundamentale de procedură, Tribunalul a decis anularea deciziilor contestate.

Comisia Europeană a autorizat, la începutul lunii martie 2010, cultivarea în Uniunea Europeană a unui soi de cartof şi importul a trei tipuri de porumb, toate din categoria organismelor modificate genetic, respectiv soiul de cartof Amflora, dezvoltat de concernul german BASF, şi trei tipuri de porumb modificat genetic, produse de grupul american Monsanto.

Tribunalul Uniunii Europene este o instituţie autonomă faţă de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a cărui înfiinţare a fost decisă în 1988 pentru a degreva activitatea Curţii şi a ameliora protecţia jurisdicţională a cetăţenilor prin introducerea unui dublu grad de jurisdicţie. Tribunalul judecă, printre altele, acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei sau împotriva Consiliului, dar şi acţiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice care au ca obiect anularea actelor instituţiilor, ale organelor, ale oficiilor ori ale agenţiilor UE.

Deciziile Tribunalului UE pot fi atacate în termen de două luni cu recurs, limitat la chestiuni de drept, la CJUE.