Ioana Maria Vlas a ştiut de la înfiinţare că FNI e un joc piramidal. A vrut obţinerea de foloase

Motivarea sentinţei de condamnare, publicată marţi de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, are 1.567 de pagini, aplicată înculpaţilor din dosarul FNI, aceasta regăsindu-se la adresa www.scj.ro, secţiunea Informaţii publice.

În acest dosar, magistraţii instanţei supreme au decis în 4 iunie 2009, ca Ioana Maria Vlas să execute o pedeapsă cu închisoarea de zece ani, menţinând astfel decizia Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, instanţa supremă i-a condamnat pe Gavril Bătrân, Mircea Costescu, Mircea Ianculescu şi Ioan Diţă la câte trei ani şi şase luni de închisoare cu suspendare, cu termen de încercare de cinci ani şi şase luni fiecare. Toţi aceştia au fost condamnaţi pentru complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Marius Andrei a fost condamnat la trei ani şi opt luni de închisoare cu suspendare, cu termen de încercare de cinci ani şi opt luni.

Ceilalţi inculpaţi din dosarul prăbuşirii FNI au rămas cu pedepsele dispuse prin decizia din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea deciziei din 4 iunie 2009, instanţa supremă arată că nu există probe sau suficiente motive pentru care să ia în considerare motivele de recurs invocate de Ioana Maria Vlas, respectiv acelea că nu ea a stabilit de una singură valoarea unităţii de fond şi nici aceea că a recurs la aceste fapte din cauza unei presupuse situaţii tensionate create de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.

"Critica din recursul inculpatei Ioana Măria Vlas prin care acesta neagă că ar fi stabilit de una singură valoarea unităţii de fond nu poate fi primită (...). Chiar dacă aceasta invocă depoziţiile martorilor Andreea Chirea, Camelia Epure, Cătălin Niculici şi pe ale inculpaţilor Mihaela Sima şi Marian Petrescu, toate celelalte mijloace de probă stabilesc, mai presus de orice dubiu, că atât Vlas, cât şi inculpatul Nicolae Popa (preşedintele Gelsor, arestat la Jakarta-n.r.) stabileau în mod arbitrar, fără nicio bază reală, valoarea unităţii de fond", se arată în motivarea instanţei supreme privind-o pe Vlas..

ICCJ notează că în condiţiile în care ar fi fost adevărată atmosfera încordată creată de către Sorin Ovidiu Vântu, nimeni nu ar fi putut să o oblige pe Vlas să accepte funcţia deţinută, să întocmească raportările nereale, să încalce dispoziile legale privitoare la existenţa unităţilor de fond aflate în circulaţie pe piaţă, să încheie contracte fictive de cesiune de acţiuni, să împrumute din banii Fondului alte persoane fizice şi juridice, să exonereze de plata comisionului sau să-l micşoreze nejustificat, să deformeze informaţiile destinate publicului şi investitorilor pentru atragerea de noi resurse financiare în sistemul piramidal al Fondului, încă de la început, cunoscând modul înşelător în care acesta urma să funcţioneze, însă a făcut tot posibilul pentru a-i da aparenţa de legalitate cu scopul vădit de a induce în eroare cât mai multă populaţie.

De altfel, Ioana Măria Vlas a şi recunoscut că una din modalităţiile de supraevaluare a unităţilor de fond a constituit-o achiziţionarea de acţiuni necotate, care mai avea şi scopul nedeclarat de a ajuta financiar societăţile de la care ele erau achiziţionate, valoarea de cumpărare a acţiunilor fiind evident superioară cu mult celei reale.

În altă ordine de idei, presupusul comportament al lui Sorin Ovidiu Vântu nu este de natură a exonera de răspunderea penală pe inculpaţi, acesta neîndeplinind nicio funcţie oficială în cadrul societăţilor implicate şi nici nu a avut o calitate care să-i permită să dea ordine inculpaţilor, pierderea eventuală a serviciului de către cei implicaţi neputând constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală.

Însăşi inculpata Vlas susţine că nu a avut o poziţie privilegiată în cadrul societăţii. "Probleme au apărut în momentul în care am fost obligată să achiziţionez acţiuni Index, necotate", a spus Vlas.

În ceea ce priveşte contractele de cesiune cu Nicolae Coman şi alţii, pentru achiziţionarea acţiunilor Index, acestea i-au fost remise lui Vlas, pentru semnare, de către inculpatul Nicolae Popa, care i-a comunicat că prin această operaţiune se finanţează FNI din FNA.

În legătură cu provenienţa acţiunilor Index, Vlas a aflat că la 17 aprilie 1997 FNI, prin administratorul său, societatea Sov Invest, reprezentat de Nicolae Popa, a cumpărat de la societatea Gelsor 60.000 de acţiuni la purtător ale societăţii Industrial Export, la un preţ de 56.000 lei pe acţiune.

Ulterior, la 20 octombrie 1997, dublându-se numărul acţiunilor deţinute de acţionarii societăţii, au fost remise SC Sov Invest SA, reprezentată de martorul Bujor Bârligă, un număr de 58.384 acţiuni noi, astfel că la 20 octombrie 1997 Sov Invest deţinea un număr de 118.384 acţiuni la purtător Industrial Export.

"Aspectele relatate de Ioana Măria Vlas nu fac altceva decât să răstoarne criticile sale aduse hotărârilor judecătoreşti. Deşi prin motivele de recurs inculpata neagă şi că ar fi obţinut suma de 200.000 de dolari, reprezentând contravaloarea celor 20% din acţiunile Sov Invest, cumpărate de CEC, prin contractul de cesiune din data de 21 august 1999 cu titlu de foloase nelegale, în declaraţiile sale a recunoscut că a devenit acţionar la Sov Invest prin preluarea de la martorul Gheorghe Teodorescu a unui pachet de acţiuni reprezentând circa 47% din capitalul social al societăţii, fără să plătească nicio sumă de bani în schimbul acestuia, deoarece Sorin Ovidiu Vântu era şi continua să rămână adevăratul proprietar al acestora", se arată în documentul dat publicităţii marţi de către instanţa supremă.

Judecătorii mai notează că declaraţiile martorilor pe care Vlas i-a propus de-a lungul procesului nu au menirea de a o disculpa, ci, cu atât mai mult, îi dovedesc vinovăţia. Instanţa mai arată în motivarea sa că nici cererea procurorilor, aceea de a spori pedeapsa aplicată Ioanei Maria Vlas nu poate fi admisă pe motiv că perioada mare de timp scursă de la producerea faptelor a "estompat" ecourile avute de "mega-escrocheria" FNI.

"Declaraţiile martorilor menţionaţi nu sunt de natură a o disculpa pe Ioana Măria Vlas, ci, dimpotrivă, de a întări şi mai mult ideea că aceasta a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză în detrimentul investitorilor FNI, fiind direct interesată în obţinerea şi pentru ea a unor foloase materiale injuste", arată ICCJ.

În legătură cu circumstanţele încheierii contractului formal de cesiune de acţiuni nominative cu societatea Cibela Group, inculpata invocă declaraţia martorului Viorel Popa, care a susţinut că l-a negociat cu Sorin Ovidiu Vântu şi că tot lui i-ar fi remis datoria de peste 700.000 de dolari, pentru infracţiunea de abuz în serviciu privind societatea Cibela Group solicitând achitarea.

"Nici această apărare nu poate fi împărtăşită câtă vreme inculpata este cea care a încheiat şi semnat în calitate de preşedinte - director general al Sov Invest, la data de 26 februarie 1999 cu Cibela Group, reprezentată de Viorel Popa, contractul formal de cesiune de acţiuni nominative în valoare de 5.000.000.000 de lei, deşi nu a primit nici o acţiune din pachetul de 90.000 de acţiuni emis de Cibela Group", indică ICCJ.

În raport cu întreaga activitate infracţională desfăşurată de către Ioana Măria Vlas, care încă de la înfiinţarea FNI a ştiut că este un joc de tip piramidal sortit să păgubească pe cei care ar fi fost atraşi în el, numărul mare de păgubiţi din întreaga ţară, dar şi cuantumul enorm al prejudiciului, se constată că nu este cazul a fi redozată, în sensul micşorării pedepsei aplicate acesteia, instanţa de prim control judiciar dând eficienţă deplină criteriilor de individualizare enumerate în articolul 72 Cod penal şi funcţiilor pedepsei reglementate prin articolul 52 cod penal.

Pe de altă parte, nici recursul Parchetului în sensul majorării sancţiunii penale aplicate inculpatei nu poate fi însuşit de către instanţa de recurs, întrucât chiar dacă a fost o mega-escrocherie care a păgubit investitori din întreaga ţară, comisă în urmă cu 10-11 ani de zile, scurgerea timpului a estompat ecourile şi consecinţele acesteia, iar pedeapsa de zece ani închisoare cu executare în condiţiile articolului 57 Cod penal, corespunde pe deplin gradului de pericol social abstract al infracţiunii şi concret, raportat la persoana inculpatei, fiind de natură a asigura îndeplinirea funcţiilor punitive, reeducative şi preventive ale acesteia", conchid magistraţii instanţei supreme în cazul Ioanei Maria Vlas.

Magistraţii instanţei supreme au mai dispus, prin decizia definitivă din 4 iunie 2009, menţinerea sechestrului asigurător aplicat în cursul urmăririi penale în cazul bunurilor lui Ioan Diţă, respectiv un imobil situat în Bucureşti, o maşină Dacia Nova GTI, precum şi pe suma de aproape 42.000 de lei, depusă într-un cont la BCR. Totodată, instanţa a menţinut şi sechestrul pus de procurori pe o serie de bunuri aparţinând lui Ioan Diţă, menţionate în procesul verbal din 2 iunie 2000.

Ioan Diţă şi Gavril Bătrân, în solidar cu ceilalţi inculpaţi din dosarul FNI şi cu SOV Invest, sunt obligaţi să plătească părţilor civile din proces sumele investite iniţial la fond şi indexate cu rata inflaţiei, începând cu 24 mai 2000.

"Inculpaţii Bătrân Gavril şi Diţă Ioan vor răspunde numai faţă de părţile civile care au subscris unităţi de fond în perioada în care şi-au desfăşurat activitatea infracţională, respectiv 16.12.1997 - 25.05.2000", se arată în minuta deciziei instanţei supreme.

Ioana Maria Vlas, care după prăbuşirea FNI a fugit în Israel, s-a predat autorităţilor în 27 martie 2003, iar în 7 aprilie 2008 a părăsit arestul, fiind judecată în libertate, ulterior fiind încarcerată pentru a-şi ispăşi sentinţa.

Dosarul FNI a ajuns în faza de recurs la ICCJ după ce Curtea de Apel Bucureşti a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la zece ani de închisoare, pedeapsă scăzută de la 13 ani, pe motiv că aceasta a fost sinceră atât pe parcursul anchetei, cât şi al procesului FNI şi pentru că s-a prezentat la instanţă chiar şi după punerea sa în libertate, după cum se arăta în motivarea instanţei care a dat sentinţa în 18 iunie 2008.

Ioana Maria Vlas a fost condamnată, în 18 iunie 2008, de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti pentru înşelăciune şi abuz în serviciu, timp de cinci ani având îngrădite anumite drepturi, după ce îşi ispăşeşte pedeapsa. Totodată, instanţa a constatat faptul că infracţiunea de fals pentru care a fost acuzată Vlas s-a prescris.

De asemenea, în acest dosar Mihaela Sima şi Marian Petrescu au fost condamnaţi la câte patru ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru înşelăciune. Andrei Marius a fost achitat de infracţiunea de complicitate la înşelăciune, fiindu-i prescrisă infracţiunea de fals.

Gavril Bătrân a fost condamnat la doi ani de detenţie pentru neglijenţă în serviciu, infracţiune ce a fost graţiată între timp de legiuitor.

De asemenea, Ştefan Boboc şi Cezara Bebis au fost graţiaţi de pedepsele de trei ani de închisoare, iar în cazul lui Gheorghe Bucur s-a constatat prescrierea faptei de fals, fiind condamnat la trei ani şi trei luni de închisoare pentru complicitate la înşelăciune.

Nicolae Popa a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru înşelăciune şi delapidare, infracţiunea de fals fiindu-i prescrisă.

În acest proces, Curtea de Apel Bucureşti a renunţat la audierea lui Sorin Ovidiu Vântu, întrucât acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei, în pofida citaţiilor de aducere cu mandat de la judecători, iar instanţa a epuizat mijloacele procedurale pentru a-l aduce la proces.

Cea care a cerut audierea lui Sorin Ovidiu Vântu a fost Ioana Maria Vlas, susţinând că omul de afaceri a fost scos de sub urmărire penală în rechizitoriul întocmit de Ministerul Public, deşi ar fi fost beneficiarul unor sume importante din fondul de investiţii. Vlas a mai susţinut că Vântu ar trebui să aibă cel puţin calitatea de instigator sau de complice.

Iniţial, Ioana Maria Vlas, fostul administrator al SOV Invest, a fost condamnată de Tribunalul Capitalei la 13 ani de închisoare pentru înşelăciune, fals în înscrisuri şi abuz în serviciu în formă calificată, iar Nicolae Popa - fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al Sov Invest - la 15 ani de închisoare, pentru înşelăciune şi fals în înscrisuri.

Marian Petrescu, fost preşedinte al SOV Invest, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, în timp ce Mihaela Sima, fost director economic al SOV Invest, a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi. Marius Andrei, cenzor extern independent al SOV Invest, a primit la Tribunalul Bucureşti o pedeapsă de patru ani de detenţie.

Gavril Bătrân şi Diţă Ioan, membri al Consiliului de Administraţie al SOV Invest, au primit o pedeapsă de câte cinci ani de închisoare, iar Bebis Cezara, comisar coordonator al Departamentului de reglementare a pieţei şi intermediere financiară din cadrul CNVM şi Boboc Ştefan, fost preşedinte al CNVM, au fost condamnaţi la câte trei ani cu suspendarea executării pedepsei. Gheoghe Negură şi Mircea Ianculescu, foşti membri ai Consiliului de Încredere FNI, au fost condamnaţi la câte trei ani de închisoare, de către Tribunalul Bucureşti.

Tribunalul a constatat încetarea procesului în privinţa lui Camenco Petrovici, fostul preşedinte al CEC, care a decedat. Decizia de condamnare dată în acest caz a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

Între timp, Tribunalul Bucureşti a declarat valabil contractul de fidejusiune/cauţiune încheiat în 6 decembrie 1999 între CEC, SOV Invest şi FNI. Instanţa a obligat persoanele condamnate şi firmele din acest dosar la plata de despăgubiri către 130.798 de investitori FNI, dar nu a acordat şi daunele morale cerute.