Ion Cristoiu, despre filmul “72 de ore”: Este un documentar senzaţional, ieşit din comun. El trebuie văzut nu numai de istorici, dar şi de generaţia noastră

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că filmul documentar “72 de ore, difuzat duminică seara de Aleph News într-o ediţie specială a emisiunii Gândurile lui Cristoiu, arată că 13 iunie 1990 este unul dintre momentele cu multe enigme şi accentuează întrebările legate de această zi.

Ion Cristoiu spune că după 13 iunie nu a rămas nicio urmă care să facă legătura între Ion Iliescu şi evenimentele de atunci. Publicistul susţine că Ion Iliescu şi regimul său au fost cei care au câştigat de pe urma violenţelor de atunci deoarece până la schimbarea puterii în 1996 nu au mai fost tulburaţi de manifestaţii care să-i conteste.

Ion Cristoiu completează imaginile prezentate în premieră de filmul documentar cu o înregistrare audio, din dimineaţa zilei de 14  în care Ion Iliescu le mulţumeşte minerilor şi îi trimite să apere Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine. În opinia sa, cuvântarea lui Iliescu trădează complicitatea acestuia la violenţele minerilor din 14 iunie.

De altfel, publicistul remarcă o ciudăţenie a zilei de 13 iunie când manifestanţii au atacat TVR, Ministerul de Interne şi SRI, dar nu şi Palatul Victoria, unde îşi aveau sediu Preşedinţia şi Guvernul. Ion Cristoiu adaugă că atacarea sediului SRI a avut ca scop distrugerea arhivei.

Ion Cristoiu mai spune că apariţia lui Ion Iliescu la TVR, în seara zilei de 13 iunie, a avut ca scop pregătirea momentului 14 iunie în care toţi cei care au manifestat împotriva puterii instalate după decembrie 1989 sunt etichetaţi drept elemente huliganice devenind ţinte ale furiei minerilor.

Prezentăm principalele comentarii ale publicistului Ion Cristoiu la ediţia specială Gândurile lui Cristoiu,în cadrul căreia a fost difuzat filmul documentar “72 de ore".

Despre filmul documentar “72 de ore”

Ion Cristoiu: Pentru mine, care ştiu aproape pe de rost 13 iunie, e foarte important de precizat 13 iunie. De regulă, după ce au trecut aceste evenimente, presa şi opinia publică au prezentat întotdeauna mineriada din 13-14-15 iunie. Imaginile care s-au dat pe toate televiziunile, din 13 iunie a fost una sau două şi marea lor majoritate erau din timpul mineriadei de a doua zi. Ori filmul acesta, pentru prima dată, pentru mine,  pune cap la cap, de dimineaţă de la ora 4 până la ora 1 noaptea, 13 iunie şi, din punctul acesta de vedere, este un documentar senzaţional, ieşit din comun. El trebuie văzut nu numai de istorici, dar şi de generaţia noastră, de români pentru a vedea ce a fost pe 13 iunie.

Ion Cristoiu: În aceste secvenţe, dacă te uiţi cu atenţie, vom vedea că 13 iunie (14 iunie mai puţin. Au venit minerii, chemaţi, nechemaţi au venit) este ca şi 22 decembrie 1989, unul din momentele cu multe enigme, cu multe întrebări. Şi chiar şi după ce vezi acest film rămân întrebările. Ba chiar filmul accentuează întrebările în legătură cu 13 iunie. Repet, 14-15 iunie au venit minerii, au fost coordonaţi, nu are mistere. 13 iunie a rămas în continuare, tocmai pentru că nu a fost studiat pentru că toţi cercetătorii, şi Parchetul s-au ocupat de 14 iunie. Dar 13 iunie este şi cel mai controversat pentru că, pe de o parte, Ion Iliescu şi cei din gruparea lui au susţinut de atunci întruna că a fost o rebeliune şi au vrut să-l dea jos, şi alte puncte de vedere potrivit cărora, de fapt, a fost corect pentru că el trebuia răsturnat şi furia populară… în legătură cu 14 iunie şi Ion Iliescu recunoaşte că nu trebuia să vină minerii. Dar 13 iunie… probabil că se vor mai scrie cărţi şi tot nu vor reuşi să rezolve enigmele.

Ion Cristoiu: 13 iunie, ca şi  teroriştii, 22 decembrie 1989 după amiaza până pe 25 decembrie 1989, până la împuşcarea lui Ceauşescu, lasă impresia unui eveniment care nu a lăsat nicio urmă. La ora actuală nu există rămas, ca şi la terorişti, nici martori, nici documente, care să facă o legătură între Ion Iliescu şi evenimente. Putem interpreta, dar nu există. E genul de eveniment, nu spun că aşa şi este, dar la terorişti sigur aşa este, nu ştiu dacă şi la 13 iunie, în care, aşa cum vedem în filme, băieţii care fac operaţiunea nu sunt din ţară şi pleacă cu tot cu cadavre. La terorişti mi-e limpede că aşa e, dar şi dincoace nu există nicio probă.

S-au implicat servicii secrete străine în evenimentele din 13-15 iunie 1990?

Ion Cristoiu: Nimeni nu a fixat mineriada în context istoric. În perioada 13-15 iunie 1990, Uniunea Sovietică exista. Ea s-a prăbuşit în 1991. Mihail Gorbaciov nu voia să instaleze capitalismul, cum am zis noi ulterior, nu, el voia să perfecţioneze socialismul. Dar el rămăsese, foarte important şi pentru 22 decembrie, cu toate instrumentele KGB în mână. Adică noi avem acum o imagine că Gorbaciov era aşa un băiat simpatic, democrat şi cum a venit el la conducerea URSS, în 1985 a zis: nu, eu nu mai folosesc KGB şi GRU. Ba dimpotrivă. (…) 14 iunie ne-a îndepărtat pe noi masiv de Occident. După părerea mea Ion Iliescu nu era cu Moscova, deşi poate l-a pus Moscova. Totuşi, culmea, era un activist din siajul lui Ceauşescu. Când el a venit împreună cu Ceauşescu, el a venit ca anti- Moscova, să nu uităm (…) Regimul Iliescu a încercat până în 14 iunie să se desprindă.

A fost vinovat Ion Iliescu de evenimentele din 13-15 iunie 1990?

Ion Cristoiu: Dacă privim 13 iunie ca şi cum s-ar fi petrecut pe vremea Imperiului Roman, din punctul de vedere al bătăliei pentru putere, Ion Iliescu a câştigat. A câştigat în sensul că, după 14 iunie până în 1996, el nu a mai avut nicio problemă. Până pe 14 iunie erau tot timpul demonstraţii, Piaţa Universităţii… de atunci s-a făcut linişte. Pentru mine politicienii beneficiază de prezumţia de vinovăţie, nu de nevinovăţie, din start. Când e vorba despre lupta pentru putere niciun politician, cât de cât, nu ţine cont de nimic. De dragul bătăliei pentru putere un adevărat politician n-are mamă, n-are tată, n-are patrie, n-are interese, ca să rămână la putere. Şi din acest punct de vedere,  sigur că el ne-a împins, dar a rămas la putere până în 1996, ba a mai revenit şi în 2000.

Despre cuvântarea lui Ion Iliescu din 14 iunie 1990, de la Palatul Victoria

Ion Cristoiu: Este un document crucial pentru înţelegerea lui 14 iunie pentru că minerii vin direct în Piaţa Victoriei, potrivit acestei înregistrări. Asta dezminte din start teza lui Ion Iliescu că ei au venit nechemaţi. (Adunarea minerilor din 15 iunie la) Romexpo îl ajută  foarte mult pentru că la Romexpo el spune aşa: au venit minerii, noi nu am avut ce face şi ca să-i liniştesc, le-am mulţumit. Dacă ascultăm înregistrarea audio vedem că el le muţumeşte minerilor dimineaţa, pe 14 iunie.

Fragment din Cuvântarea lui Ion Iliescu în zorii zilei de 14 iunie 1990, adresată minerilor din balconul Palatului Victoria

“Mă adresez dv. de astă dată mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat la chemarea noastră!
Mulţumesc de asemenea tuturor celorlalte delegaţii din judeţe care au venit, s-au adăugat acestor forţe solidare ale muncitorimii române.(…)

V-am ruga pe dv., minerii, care sînteţi grupaţi, organizaţi, să vă îndreptaţi în coloană pe bulevard, pînă la Piaţa Universităţii, s-o ocupaţi definitiv dumneavoastră. După care, în conlucrare cu forţele de ordine, vă rugăm să asiguraţi paza pieţii Universităţii, pentru ca să efectueze, să se efectueze lucrări de curăţire şi de redare a circulaţiei acestui nod.
Dumneavoastră să fiţi, dumneavoastră să fiţi paznicii, în conlucrare cu forţele de ordine, a acestui punct central din Capitală.

Vă mulţumim foarte mult, vă rugăm să faceţi totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele sîngeroase, şi dumneavoastră să asiguraţi paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care şi-ar mai face apariţia în această zonă.”

Ion Cristoiu: Sediul Preşedinţiei era tot unde e Guvernul. De asta apare Iliescu şi vorbeşte cu minerii de la Palatul Victoria. Nu se mutase la Palatul Cotroceni. Deci, chiar şi din punct de vedere penal, avem expresia cel puţin a unei complicităţi. Aici se duc la Palatul Victoria, el le mulţumeşte, dar nu numai că le mulţumeşte, îi şi trimite în Piaţa Univesităţii. Nu era normal să spună, dacă era descumpănit, se trezea cu ei, le spunea: mulţumim frumos, plecaţi acasă, le dădea la fiecare câte o bomboană. Nu, le-a zis să meargă în Piaţa Universităţii, şi, atenţie,  încălcarea gravă a legii, împreună cu forţele de ordine… Păi cum să fie în conlucrare cu forţele de ordine? Era populaţie civilă. Nu pot să dau mandat unei populaţii civile să conlucreze cu Poliţia, la ce?

13 iunie a avut ca pretext că ei voiau să redeschidă Piaţa Univesităţii. Deci minerii primiseră mandate să nu cumva să-i lase… dacă intrau în Piaţa Universităţii, care era problema? Erau forţele de ordine care nu-I lăsau. Dar nu minerii. Nu pot să aduc o populaţie civilă să apere democraţia.

De ce nu a fost atacat  Palatul Victoria, sediul Preşedinţiei şi al Guvernului

Ion Cristoiu: Una din marile ciudăţenii ale acestei zile este faptul că sediul Guvernului şi al Preşedinţiei are două caracteristici: este păzit, nu era gard, gardul s-a făcut după mineriada din septembrie 1991. În locul gardului de acum erau vreo 2-3 şiruri de soldaţi. Din câte spune la megafon şi după cum vin maşinile, feseniştii din Bucureşti vin numai să-şi apere Guvernul. Dar dacă era o mulţime chitită pe violenţe, normal era să se oprească măcar în faţa Guvernului. Sediul Fiarei era acolo. Cum adică ei trec şi nu se opresc să strige măcar Jos Iliescu! ?

Despre lipsa de reacţie a Armatei şi violenţele de la TVR

Ion Cristoiu: E foarte important de ce se duc la Televiziune. Că aici vedem ceva în neregulă. Nu numai prin faptul că soldaţii aceştia nici măcar nu-i opresc, nu înţeleg ce căutau acolo. Prezenţa lor şi blegeala lor stimulează mulţimea. Faptul că nu li s-a întâmplat nimic, Armata e cu noi... E foarte important, pentru că am văzut în film imaginile de violenţă de la Televiziune (...)

Ion Cristoiu: A devenit o temă, o temă a mişcărilor de stradă, mersul la Televiziune, la poartă, cu casetă, ca să se dea pe post. Oamenii nu vin aici să dea nimic. Dacă vă uitaţi în tot filmul ei nu ştiu ce vor. Normal era nu să devasteze, să vină, eventual, şi să strige: Veniţi să vă dăm o casetă. Nu. Aşa cum se vede şi în film, unii dintre ei pătrund, că majoritatea în general nu sunt dintre aceia care dau cu bâta, sunt din ăştia, puştime... dar nu înţeleg de ce trebuia să dai cu bâta că nu-ţi ajuta la nimic. Deci scopul demonstraţiilor anti -TVR până în 13 iunie este mersul la poartă, chemat Răzvan Teodorescu şi îi spune da-ţi caseta, da-ţi demonstraţia. Pentru că din ianuarie 1990 au fost demonstraţii succesive în Piaţa Universităţii şi ei nu dădeau pe post. Au zis ba că e ceaţă, ba făceau o ticăloşie: transmiteau în direct, dar luau unu care era mai arămiu aşa şi ziceau uite ce... De asta e ciudat.

Despre cine cu cine joacă în evenimentele din 13-15 iunie

Ion Cristoiu: Acum, după ce am văzut filmul, mi-a confirmat teza pe care o am de câţiva ani că, de fapt, 13 iunie a fost o diversiune bine pusă la cale. Nu ştiu dacă cei care au participat au fost şi străini, în sensul ca ajutor. Dar a fost o diversiune bine pusă la cale pentru 14 iunie. Este fascinant, chiar după ce am văzut filmul... Eu până acum am susţinut că a fost pusă la cale.... s-a creat o tensiune în ţară greu de imaginat. Nici nu era nevoie să chemi minerii. Gândiţi-vă că se transmitea numai la TVR. Piaţa Universităţii a avut drept unul dintre obiective un post de televiziune alternativ. Americanii când au venit ne-au cerut post alternativ. Primul post privat altenativ la postul public a fost Pro Tv. Dar noi nu am avut până atunci, în sensul de ştiri. A fost SOTI, dar destul de slab.

Ion Cristoiu: În momentul în care telespectatorul de la Vaslui se uita de acasă, ce vedea el? Vedea, transmis de TVR, de dimineaţă fum, clădiri care ard... dvs dacă aţi fi... acum sunt mai multe posturi Tv şi mai vine şi un comentator care spune că sunt forţe reacţionare, simţiţi nevoia să puneţi mâna pe bâtă. Întreruperea emisiei este momentul care îi face pe toţi feseniştii  să se urce în trenuri. Ei nu aveau de unde să ştie. (...)

Ion Cristoiu: Ion Iliescu vine la TVR pe 13 iunie, la ora 23.00. La ora 23.00 se terminase. Mai înainte apăruse deja Răzvan Teodorescu că au venit paraşutiştii. Şi acolo... au lăsat, au spart  şi au venit brusc. Dar de ce nu puteau să vină de la început? Şi a venit grupul ăla de paraşutişti care au rezolvat la Televiziune în câteva minute. Iar la Ministerul de Interne am fost acolo. Păi când au venit paraşutiştii au fugit toţi, cu excepţia mea care eram ziarist şi mi-a dat un pumn în cap. (...) Au rezolvat în 5 minute. Şi şi la TVR. Ei, el vine la 23.00, când e deja rezolvat. Mai rămăses un singur punct în Bucureşti, Ministerul de Interne. Şi atenţie la expresie. (....)

Ion Cristoiu: El pregăteşte 14 iunie. De ce? Pentru că spune este o nouă încercare de forţă şi enumeră momentele de demonstraţii care nu au nicio legătură cu violenţele din 13 iunie. 12 ianuarie 1990 a fost o demonstraţie, dar nu a fost nimic violent şi erau oamenii lui Mazilu, adică pe lângă faptul că i-a zis nu mai da din mână şi ce-ai făcut în ultimii 5 ani, atunci s-a lansat... 28 ianuarie nu a fost nimic violent. A fost o demonstraţie în Piaţa Victoriei. În februarie a fost o diversiune, tot aşa, s-au dat la o parte în faţa sediului Guvernului şi au intrat acolo şi au  venit paraşutiştii şi în vreo 4-5 minute i-au dat afară.

Ion Cristoiu: Dar el prezintă, atenţie, că 13 iunie este identic cu toate demonstraţiile Opoziţiei. Deci din start le prezintă feseniştilor că de fapt sunt elemente huliganice. Aşa se explică de ce minerii bat orice întâlnesc în cale. Pentru că pe 14 iunie dimineaţa, ziarul Dimineaţa, care era al lui, al FSN, apare pe prima pagină o imagine cu o maşină incendiată cu următorul text: Iată opera celor de la România liberă şi  Zig-Zag Magazin. Adică vedeţi dvs 13 iunie era opera noastră, adică opera celor care îi criticase.

Despre dialogul Diamandescu-Chiţac şi autobuzele incendiate

“Diamandescu: 52 pentru 53.

Chiţac: Da, aud 52.

Diamandescu: Două atacuri succesive. Aruncă cu pietre. Ne mobilizăm (?) aparatul. Şi numai un autobuz e distrus. Ăsta a fost sprijinul de azi dimineaţă până acuma.

Chiţac Şi să ştiţi că nu mai vine. La 23 august a zis că sindicatele nu au fost de acord să trimită.

Diamandescu: Vă rog să informaţi pe dl. preşedinte le dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea, vă rog să informaţi.

Chiţac: Nu, sub nicio formă nu este de crezut că gen. Diamandescu şi-ar fi dat foc la autobuze. Nu, deşi poate că alţii ar zice că ar fi făcut un lucru bun.”

Ion Cristoiu: Tot ce se vede pe 13 iunie, tot ce au văzut telespectatorii, seamănă uluitor cu fenomenul terorist. Teroriştii nu au existat. Au fost 2-3 care au tras aşa ca să zică lumea că trage cineva. Terorismul a fost un fenomen strict mediatic. În cazul de faţă, toată desfăşurarea acestei zile are ceva hollywoodian, şi incendierea autobuzelor. Pentru că nimic din 13 iunie nu are explicaţie logică. De fapt, ce voiau oamenii ăia? Nu intră în Guvern. Intră în TVR şi nu se duc să dea pe post. Aţi observat că ei nu încearcă pătrundă sus? În 22 decembrie s-au dus sus, direct în studioul de emisie. Nu încearcă nimeni, ei stau jos şi dau cu bâtele în arhivă. După asta, de ce trebuia să meargă la Ministerul de Interne? În cazul SRI, avea sediul în spatele Poliţiei Capitalei. Cine ştia că acolo e sediul? Nici eu nu ştiam că acolo e sediul SRI. Păi ei au intrat şi au ars arhiva. A fost un moment, ca şi Berevoieşti, de distrugere a arhivei.

Despre evacuarea corturilor din Piaţa Universităţii

Ion Cristoiu: După alegeri, Piaţa Universităţii s-a oprit. S-a închis balconul şi organizaţiile care susţinuseră Piaţa Universităţii s-au retras. Au rămas una sau două care nu au ocupat carosabilul. E foarte important pentru a înţelege diversiunea. Ei îşi făcuseră nişte corturi unde este peluza Teatrului Naţional, unde vin minerii şi dau ei cu săpăliga. (...) Se hotărăşte după alegeri scoaterea lor în forţă (...) La ora 4 dimineaţa are loc o acţiune în forţă de o rară violenţă, nejustificată, erau 2-3 corturi, la care este chemată toată presa, toţi jurnaliştii. Inclusiv cei de la Zig-Zag au fost anunţaţi că la 4 dimineaţa are loc acţiunea. Şi presa internaţională. Foarte interesant acest moment. Sunt luaţi, sunt arestaţi, nu am înţeles de ce. (...) Iliescu a fost tare deranjat de Piaţa Universităţii, de contestare. Era greu şi pentru el săracu să înţeleagă. Acum un politician, pe Klaus Iohannis poţi să-l conteşti ... mă rog şi pe el îl arde la ficaţi (...)

Ion Cristoiu: Fuga scutierilor dă mulţimii beatitudine. Hai, gata, am cucerit Bucureştiul. Şi din acel moment până la ora 1 noaptea nu mai există picior de poliţist. Nu se mai vede nimic.

Despre o imagine emblematică: omul care îşi schimbă roata la maşină în mijlocul violenţelor

Ion Cristoiu: După părerea mea, ar trebui decupat pentru că este cea mai mare lecţie de istorie universală pentru că avem omul simplu, care avea o problemă. Ce s-a întâmplat acolo e valabil pentru toată istoria universală în care omul simplu nu are nicio treabă cu hoardele care se bat, cu războaie, cu bombardamente, cu revoluţii (...) Nu e ironie, ăsta este omul. De fapt, la tot ce s-a întâmplat pe 13 iunie participa puţină lume. Restul avea treabă cu maşina (...) Sunt puţini care se bat în jurul nostru. Marea majoritate ne reparăm maşina, avem altă treabă şi avem impresia că noi participăm la istorie, dar nu participăm (...) Marea majoritate a populaţiei nu e implicată nici în bătălii electorale, nici în bătălii politice, toţi ne reparăm maşinile. Imaginile astea ar trebui date şi pe posturi străine, de câte ori se va face un film de istorie (...) De fapt, istoria trece pe lângă el. Se bate în jurul lui, dar el are treabă cu roata aia. E o mare problemă pentru el.