Ion Cristoiu: Protestul împotriva măştii – o formă de rebeliune împotriva Statului arogant

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că protestele anti-mască sunt generate de aroganţa regimului Iohannis, care, sprijinit de presa de stat, ONG-uri şi Opoziţie, tratează poporul ca pe unul uşor de manipulat, dar care va deveni din ce în ce mai rezistent la interdicţii până la violenţă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Duminică, 20 martie 2021, au avut loc, în Bucureşti şi în alte mari oraşe ale ţării, proteste de stradă împotriva restricţiilor impuse de Autorităţi în lupta împotriva Pandemiei. Una dintre restricţiile contestate violent a fost purtarea măştii. De altfel, în chip semnificativ participanţii nu şi-au pus mască şi, evident, s-au lăsat bucuroşi sancţionaţi de jandarmi. Cînd statul e arogant, dispreţuitor cu individul, sancţionarea devine certificat de Rebel.

Despre aceste manifestări presa românească s-a comportat în maniera-i specifică din ultimii ani:

Ca presă de stat împotriva individului.

Am zis din ultimii ani, deoarece din mandatul lui Traian Băsescu presa a fost acaparată bucăţi cu bucăţi, dar şi infectată, de unităţi militare ale SRI, SPP, SIE, Doi şi-un sfert, Serviciul secret ale Armatei.

Dacă există imaginea de diversitate în presă ea nu-şi are cauza în diversitatea în diversitatea poziţiilor asumate de jurnalişti, ci în diversitatea intereselor care animă Serviciile Secrete din România în confruntarea pentru bani, pentru putere, pentru ibovnice şi pentru un şpriţ.

Cum în unele Servicii se luptă mai multe găşti, confruntarea din presă expune şi interesele divergente ale diferitelor găşti.

Cînd vine vorba însă de un interes al tuturor Serviciilor, iar acest interes nu poate fi decît menţinerea dictaturii mascate a statului asupra individului, presa îşi recapătă unitatea de gînd şi simţiri.

Devine bulanul prin care statul loveşte peste gură şi peste mîini individul.

În aceste condiţii nu e de mirare că protestele împotriva restricţiilor au fost ţinta unei campanii denigratoare, în multe situaţii, pline de insulte.

Punctele de vedere pro-mitinguri au fost destul de slabe. S-au manifestat cu deosebire pe internet şi au avut aceeaşi deficienţă ca şi poziţiile contra. Înlocuirea comentariului cu opinia pătimaşă. Ca şi opinia contra, opinia pro-mitinguri suferă de patima tipic moldo-valahă cînd vine vorba de politică:

Locul analizei îl ia zbieratul.

Am remarcat în acest context încercarea profesionistă a lui Dan Andronic de la Evenimentul zilei de a descoperi dincolo de aceste proteste împotriva interdicţiilor din Pandemie un fenomen. Dan Andronic îl numeşte nemulţumirea crescîndă a populaţiei faţă de regimul Klaus Iohannis. Nu faţă de guvernarea de Centru-Dreapta, ci faţă de regimul Klaus Iohannis. O nemulţumire – spune Dan Andronic – care vizează nu numai interdicţiile, dar şi alte decizii ale regimului, toate avînd ca numitor comun aroganţa Statului faţă de individ.

Eu nu împărtăşesc teza lui Dan Andronic că aceste proteste sînt semnele că la un moment dat mămăliga românească va exploda. Mămăliga n-a explodat niciodată. N-a explodat nici în decembrie 1989. N-a explodat nici măcar la vot.

Cred însă că încercarea lui Dan Andronic de a explica aceste proteste şi nu de a lua atitudine pro sau contra faţă de el ţine de profesionalism şi merită reluată şi amplificată şi de alţi comentatori.

În cadrul unui interviu la Aleph News, doctorul Adrian Marinescu, mi-a dat o explicaţie interesantă:

<Mesajele, cum erau date la început, cred că era loc şi de mai bine. Masca ar fi trebuit prezentată împreună cu alte măsuri. Masca era numită botniţă. Categoric acest lucru e văzut ca o modalitate prin care autorităţile impun nişte lucruri. Cu siguranţă că mulţi au văzut o formă de rebeliune împotriva autorităţii. Şi probabil că mesajele ar fi trebuit date un pic altfel, mai calm, privite lucrurile altfel, să se explice că toţi vrem să scăpăm de pandemie. Dacă n-ar fi spus autoritatea, purtau mască, dar gîndiţi-vă că în alte ţări s-au dat mesajele puţin altfel şi nu a existat această percepţie. (…) Stîngăciile erau cumva de înţeles pentru că la început nu ştiam cum să procedăm. Vorbesc în general. Cred că abordarea ar trebui să fie mult mai apropiată de oameni, adică să vină ca un sfat>.

Nu avem de-a face, aşadar, cu un protest al românilor împotriva unui sfat al medicului, ci împotriva unui ordin al Statului. Pentru că românilor interdicţiile nu le-au apărut ca necesităţi fatale izvorîte din pericolul Pandemiei, ci drept încercări ale Statului de a dicta individului cum să trăiască. Purtarea obligatorie a măştii, interdicţia de a circula după ora 10 seara, închiderea restaurantelor, închiderea teatrelor şi cinematografelor în entuziasmul celor ce-şi spun artişti ai poporului şi ai publicului, toate acestea n-au trecut în ochii majorităţii românilor ca sfaturi date de medici unor pacienţi. Toate acestea, folosindu-se formula <aşa spun specialiştii>, au apărut ca ordine dictate din partea statului.

Adrian Marinescu explică această imagine prin greşelile Statului în comunicarea din Pandemie.

Eu nu cred că a fost vorba de o greşeală de comunicare. De altfel de 30 de ani, de cînd fac gazetărie democrată, greşelile de fond, de profunzime ale regimurilor au fost expediate prin formula <greşeli de comunicare>. Cred că această imagine nu a unor sfaturi medicale, ci a unor dictate venite de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria îşi are originea nu în greşeala de comunicare, ci în aroganţa de esenţă a regimului Klaus Iohannis. Acest regim se defineşte prin secretomanie, prin refuzul de a da socoteală poporului, prin înlocuirea explicării cu fanfaronada electorală, prin refuzul de a recunoaşte greşelile, prin complicitatea cu toţi cei care greşesc. Această aroganţă s-a accentuat după alegeri pe fondul credinţei PNL, USRPLUS şi UDMR că vor sta la guvernare încă vreo cîteva decenii, în condiţiile unei Opoziţii slabe, lipsite de vigoare, de forţă şi mai ales de inspiraţie. Această credinţă, nu ştiu dacă iluzorie sau nu, defineşte mai toate deciziile şi vorbele Puterii. Nu se mai pune problema, ca în regimurile anterioare, de a se dialoga cu poporul. Poporul e tratat ca un prostănac, ca un popor pomanagiu pe care poţi să-l amăgeşti cu banii care vin de la Bruxelles de un an şi ceva şi care sînt sărbătoriţi o dată pe săptămînă; un popor care poate fi manipulat prin diversiuni ordinare, cum ar fi, de exemplu, această înlocuire a preocupării pentru prezent, pentru rezolvarea problemelor prezentului cu perspectiva viitorului în stilul propagandei cincinalelor de pe vremea comunismului.

Această realitate duce la o creştere a nemulţumirii populare care, spre deosebire de opinia lui Dan Andronic, nu cred că se va concretiza în vreo mişcare de masă, în vreo explozie a mămăligii. Însă ea este exacerbată de conştiinţa că individul nu mai are nici o apărare. Presa a devenit presă de stat. ONG-urile sînt servitoare ale Statului. Occidentul nu reacţionează la derapajele de la democraţie de la noi întrucît sînt făcute de partide care exprimă interesele Occidentului în România. Opoziţia este şi ea complice a Puterii. Nu reacţionează prompt la încălcările punctuale ale drepturilor omului, ale libertăţilor, nu creează această conştiinţă definitorie pentru supravieţuirea unei democraţii, de forţă politică responsabilă care-şi înţelege misiunea de a apăra individul în faţa Statului.

Cum se va traduce în viaţă această exasperare?

Prin creşterea rezistenţei la interdicţii pînă în punctul din care începînd va deveni violentă”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro